4:1 1. Lucruri importante şi principii
4:2 Planul de la început al lui Dumnezeu. Dumnezeu a oficiat cea dintâi căsătorie. Astfel, această instituţie îşi are originea în Creatorul Universului. "Căsătoria este demnă de cinstire"; ea constituie unul dintre primele daruri pe care le-a făcut Dumnezeu omului şi este una dintre cele două instituţii pe care, după cădere, Adam le-a luat cu el dincolo de porţile Paradisului. Când principiile divine sunt recunoscute şi li se dă ascultare în această privinţă, căsătoria este o binecuvântare; ea apără curăţia şi fericirea neamului omenesc, răspunde nevoilor sociale ale omului şi înalţă natura lui din punct de vedere fizic, intelectual şi moral. (PP, 46)
4:3 Aprobată astăzi de Dumnezeu. [ În 1885, Ellen White a declarat: "în acest veac al lumii, deoarece scenele istoriei acestui pământ se vor încheia în curând şi suntem pe punctul de a intra în acel timp de încercare, cum nu a mai fost niciodată pe pământ, cu cât se vor încheia mai puţine căsătorii, cu atât va fi mai bine, pentru toţi, atât bărbaţi, cât şi femei". (5T 366) Evident, ea credea că sfârşitul lumii este iminent. Însă revenirea lui Hristos a întârziat. În 1901, Ellen White a scris: "S-ar putea să mai rămânem în această lume încă mulţi ani datorită neascultării". Ea a continuat să dea sfaturi cu privire la relaţiile din cadrul căsătoriei pe tot parcursul vieţii sale.] Nu este nimic păcătos în a mânca şi a bea sau în a te căsători. Căsătoria era legitimă pe vremea lui Noe, aşa cum ea este legitimă şi astăzi, atât timp cât ceea ce este legitim este tratat corespunzător şi nu este dus la excese păcătoase. (AH, 121)
4:4 Cu privire la căsătorie, eu vă spun: Citiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar în acest timp, în ultimele zile ale istoriei acestui pământ, se încheie căsătorii între adventiştii de ziua a şaptea...
4:5 Noi, ca popor, nu am interzis niciodată căsătoria, cu excepţia acelor situaţii când existau motive evidente că ea, căsătoria, ar fi însemnat nenorocire pentru ambele părţi. (Scrisoarea 60, 1900)
4:6 O pregătire pentru ceruri. Fie ca ei să-şi aducă aminte că familia, căminul nostru de pe pământ este un simbol şi o pregătire pentru căminul din ceruri. (MH, 363)
4:7 Dumnezeu doreşte ca familia, căminul să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuşi simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilităţile căsătoriei în cămin, legându-şi interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe braţul şi asigurarea Sa, soţul şi soţia împărtăşesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază. (AH, 102)
4:8 O unire pe toată viaţa. Căsătoria, o unire pe toată viaţa, constituie un simbol al unirii dintre Hristos şi biserica Sa. (7T, 46)
4:9 În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantism şi este dificil a o detaşa de această trăsătură cu care o acoperă închipuirea şi să impresionezi mintea cu acel simţ al responsabilităţii care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele a doi indivizi pe care nimic în afară de moarte, nu ar trebui să-i despartă.
4:10 Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenţia deoarece căsătoria este un pas făcut pentru o viaţă întreagă. Atât bărbatul, cât şi femeia, trebuie să chibzuiască cu seriozitate dacă se pot alipi unul de celălalt şi pot trece toate vicisitudinile vieţii, atât timp cât vor trăi. (AH, 340)
4:11 Dintr-un înalt punct de vedere. Cei care susţin că sunt creştini, nu ar trebui să intre niciodată în relaţia de căsătorie până când această chestiune nu a fost analizată dintr-un înalt punct de vedere, cu grijă şi rugăciune, pentru a vedea dacă Dumnezeu poate fi onorat prin acea unire. Ei trebuie să cumpănească bine urmările fiecărui privilegiu care derivă din relaţia de căsătorie şi principiul sfinţit trebuie să stea la baza oricărei acţiuni. (RH, 19 sept. 1899)
4:12 Cercetaţi-vă cu atenţie pentru a vedea dacă viaţa voastră de căsătorie va putea fi fericită sau lipsită de armonie şi o nenorocire. Puneţi-vă întrebarea: Această unire mă va călăuzi spre ceruri? Va contribui ea la creşterea dragostei mele faţă de Dumnezeu? Va lărgi ea sfera mea de utilitate în această viaţă? Dacă aceste reflecţii nu prezintă inconveniente, atunci, în temere de Domnul, mergi înainte. (FE, 104, 105)
4:13 Totul în Numele Domnului Isus Hristos. Cine este pe punctul de a se căsători trebuie să gândească în mod cinstit de ce doreşte el să facă acest pas. Doreşte el ca cea care îi va fi soţie să fie ajutorul său, tovarăşul său şi egală cu el sau intenţia lui faţă de ea este de aşa natură încât o va împiedica să aducă slavă lui Dumnezeu? Va da el frâu liber pasiunilor sale pentru a vedea cât de multe griji şi poveri poate îndura soţia sa în viaţa sau va cerceta el însemnătatea cuvintelor: "Tot ce faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus? (Col. 3, 17) (Ms, 152, 1899)
4:14 Nevoia unei pregătiri temeinice. Înainte de a-şi asuma răspunderile pe care le implică relaţia de căsătorie, tinerii şi tinerele trebuie să dobândească experienţa în viaţa practică pentru a fi pregătiţi pentru îndatoririle şi poverile acesteia. Căsătoriile la o vârstă timpurie nu sunt de încurajat. Într-o relaţie atât de importantă precum este căsătoria şi cu implicaţii atât de pline de consecinţe, nu trebuie să se
4:15 intre în pripă, fără o pregătire suficientă şi înainte ca puterile mintale şi fizice să fie bine dezvoltate. (MH, 358)
4:16 Draga mea Emma [Scrisă la 27 iunie 1869, către Emma McDearmon, care avea 21 de ani când s-a căsătorit cu Edson, fiul lui Ellen White, la cea de-a 21-a aniversare a sa de pe 28 iulie 1870. Emma s-a născut la 16 noiembrie 1848. Celălalt fiu al lui Ellen White, William C. White, avea 21 de ani când s-a căsătorit cu Mary Kelsey, care avea aproape 19 ani.] nu există o altă persoană care să fie atât de dragă inimii mele cum eşti tu. Totuşi eu te sfătuiesc ... să ... acţionezi cu precauţie şi să cântăreşti fiecare pas. Pasul pe care îl faci are efecte de durată. De aceea, nu acţiona în grabă. Nu te lăsa cu totul absorbită de această singură chestiune, căsătoria. (Scrisoarea 7, 1869)
4:17 Consultaţi-vă cu Dumnezeu. Cuvintele Domnului Hristos trebuie avute întotdeauna în minte. "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului omului." Ei se însurau şi se măritau până când în ziua când Noe a intrat în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. Vedem aceeaşi orbire şi nebunie în ce priveşte căsătoria. Tinerii şi chiar bărbaţii şi femeile care ar trebui să fie înţelepţi şi să aibă discernământ, acţionează în această privinţă ca şi când ar fi vrăjiţi. Parcă sunt luaţi în stăpânire de puterile satanice. Curtenia şi căsătoria constituie unica preocupare şi cea mai importantă. Se înfăptuiesc cele mai necugetate căsătorii, Dumnezeu nu este consultat. Sentimentele omeneşti, dorinţele şi pasiunile doboară totul în faţa lor până când zarurile sunt aruncate. O nenorocire de nedescris este urmarea acestei stări de lucruri şi Dumnezeu este dezonorat. Patul căsătoriei nu este sfinţit. Nu ar trebui oare să se facă schimbări decisive în această chestiune atât de importantă? (Scrisoarea 6 a, 1888)
4:18 Numai cu credincioşi. Soţia lui Lot era o femeie egoistă necredincioasă şi influenţa exercitată de ea l-a făcut pe soţul ei să se despartă de Avraam. Însă Lot n-ar fi trebuit să rămână în Sodoma pentru ea, lipsit de sfatul patriarhului înţelept şi temător de Dumnezeu. Influenţa soţiei sale şi tovărăşiile din acea cetate nelegiuită l-ar fi dus la apostazie faţă de Dumnezeu dacă nu ar fi avut acele sfaturi pe care i le dăduse încă de timpuriu Avraam. Căsătoria lui Lor şi alegerea de către el a Sodomei ca loc unde să locuiască au constituit cele dintâi verigi într-un lanţ de evenimente păcătoase pentru lume timp de multe generaţii.
4:19 Nici un om care se teme de Dumnezeu nu se poate lega de un altul care nu se teme de El fără a se pune în pericol. "Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi"? (Amos 3, 3). Fericirea şi prosperitatea relaţiei de căsătorie depinde de unirea celor două părţi, însă între credincios şi necredincios există o diferenţă radicală de gusturi, înclinaţii şi scopuri. Ei slujesc la doi stăpâni, între care nu poate exista concordanţă. Oricât de curate şi corecte ar fi principiile cuiva, influenţa unui tovarăş necredincios va avea tendinţa de a-l îndepărta de Dumnezeu ... Căsătoria creştinilor cu necredincioşii este interzisă în Biblie. Sfatul Domnului este: "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi" (2 Cor. 6, 14.17.18) (PP, 174, 175)
4:20 Să nu se înfăptuiască legături nesfinte între copiii lui Dumnezeu şi cei care iubesc lumea. Să nu se lege căsătorii între credincioşi şi necredincioşi. Fie ca poporul lui Dumnezeu să ia o poziţie fermă de partea adevărului şi a neprihănirii. (RH, 31 iulie, 1894)
4:21 O deosebită atenţie trebuie să o acorde tinerii creştini atunci când îşi fac prieteni şi când îşi aleg tovarăşii. Luaţi seama ca nu cumva ceea ce acum consideraţi că este aur
4:22 curat să se dovedească a fi metal inferior. Întovărăşiile cu cei din lume tind să aşeze obstacole în calea slujirii lui Dumnezeu de către voi şi multe suflete sunt ruinate datorită unor uniri nefericite, fie prin afaceri, fie prin căsătorie, cu aceia care nu pot fi niciodată nobili. Poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se aventureze niciodată să calce pe pământul fermecat. Căsătoria între credincioşi şi necredincioşi este interzisă de către Dumnezeu. Însă prea adesea inima neconvertită urmează propriile ei dorinţe şi se întemeiază căsătorii nesfinţite de Dumnezeu. Datorită acestui lucru mulţi bărbaţi şi multe femei sunt fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Aspiraţiile lor nobile au murit; printr-un lanţ de împrejurări ei sunt ţinuţi în cursa lui Satana. (FE, 500)
4:23 Cerinţele lui Dumnezeu pe primul loc. Deşi tovarăşul pe care ţi l-ai ales a fost în toate celelalte privinţe vrednic, (însă el nu este vrednic) totuşi el nu a acceptat adevărul pentru acest timp; el este un necredincios şi cerul îţi interzice să te uneşti cu el. Tu nu poţi să nu iei seama la sfatul divin fără a-ţi pune în primejdie sufletul... A te lega de un necredincios înseamnă a te aşeza pe terenul lui Satana. Tu întristezi pe Duhul lui Dumnezeu şi te lipseşti de protecţia Sa. Îţi poţi permite tu să îţi asumi astfel de riscuri teribile împotriva ta însăţi, în lupta pentru viaţa veşnică?
4:24 S-ar putea ca tu să spui: "Dar am promis, mi-a dat cuvântul, să mi-l retrag acum?" Eu răspund: Dacă ai făcut o promisiune contrară Scripturilor, retrage-o cu orice chip cât de repede cu putinţă, şi în umilinţă înaintea lui Dumnezeu, pocăieşte-te de nesăbuinţa care te-a condus să faci un angajament atât de imprudent. Mai bine să retragi această promisiune, în temere de Dumnezeu, decât să o păstrezi şi să dezonorezi astfel pe Creatorul tău. (5T, 364, 365)
4:25 În Cuvântul Său, Domnul a instruit în mod clar pe poporul Său de a nu se uni cu cei care nu Îl iubesc
4:26 şi nu se tem de El. Astfel de întovărăşiri rareori se vor bucura de dragostea şi respectul care pe drept ar fi partea lor. Astfel de persoane vor căuta continuu să câştige de la soţia sau soţul temător de Dumnezeu anumite favoruri care vor însemna desconsiderarea cerinţelor divine. Pentru un bărbat credincios şi pentru biserica din care el face parte, o soţie sau o prietenă lumească este ca un spion în tabără, care va căuta orice ocazie de a trăda pe slujitorul lui Hristos şi îl va expune atacurilor lui Satana.
4:27 Satana caută în mod continuu să-şi consolideze puterea asupra poporului lui Dumnezeu determinându-i să intre în alianţe cu oştirile întunericului. (ST, 6 oct. 1881)