39:1 36. Apel către pastori
39:2 Mâini curate şi inimi curate. Ne apropriem de judecată şi cei care duc solia de avertizare lumii trebuie să aibă mâini şi inimi curate. Ei trebuie să aibă o legătură vie cu Dumnezeu. Gândurile trebuie să fie curate şi sfinte, sufletul trebuie să fie nepătat, trupul, sufletul
39:3 şi spiritul trebuie să fie o jertfă curată, fără cusur pentru Dumnezeu căci dacă nu, El nu le va accepta.
39:4 Tinerii pentru greşelile pe care le fac, greşeli cu mult mai puţin grave, sunt trataţi cu multă severitate. Însă când bărbaţi şi femei cu multă experienţă, care au fost consideraţi modele de evlavie, sunt descoperiţi în adevăratul lor caracter - nesfinţit, cu gânduri necurate, josnici în privinţa comportamentului, atunci este timpul ca în privinţa aceasta să se procedeze cu hotărâre. Cu cât s-a dovedit mai multă îngăduinţă faţă de ei, din câte ştiu eu, aceasta îi face să privească cu uşurătate desfrâul şi adulterul; şi toate pretenţiile lor s-au dovedit ca roua dimineaţa atunci când soarele străluceşte peste ea.
39:5 Păstori falşi ai turmei. De îndată ce sunt ispitiţi, ei îşi scot la iveală defectele morale că nu sunt părtaşi de natură divină, şi nu au scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte, însă ei sunt pământeşti, senzuali, diavoleşti. Satana găseşte în ei ceva ce poate fi condus spre nelegiuire şi el face tot ce poate pentru a folosi ocazia. Iar urmarea este că cei care pretind că sunt păstori ai turmei au o minte firească, conducând oile care sunt în grija lor, a căror curăţie decentă şi virtute ar trebui păzite cu grijă, la desfrâu şi destrăbălare.
39:6 Un lucru blestemat în tabără. Îngerii din ceruri privesc cu ruşine, mâhnire, şi dezgust. Cum ar putea îngerii din ceruri să slujească acestei clase de oameni? Cum pot aduce ei lumină cerească în adunările în care aceşti pastori predică Legea lui Dumnezeu însă o calcă ori de câte ori apare o situaţie favorabilă, lucrând pe ascuns, nutrindu-şi gândurile stricate şi înflăcărându-şi pasiunile,
39:7 profitând de pe urma unor femei şi bărbaţi care sunt ispitiţi ca şi ei, îndepărtând toate barierele, înjosindu-şi trupurile şi întinându-şi sufletele? Cum pot face ei acest lucru? Cum pot spune ei că se tem de Dumnezeu? Cum pot spune că au dragoste pentru Dumnezeu în sufletele lor? Ce valoarea are credinţa lor în adevăr?
39:8 Curăţiţi tabăra de această stricăciune morală chiar dacă este vorba despre cei mai mari bărbaţi din cele mai înalte funcţii. Cu Dumnezeu nu se glumeşte. Desfrâul este prezent printre noi. Ştiu acest lucru pentru că mi-a fost arătat că se extinde cu stricăciunea lui şi prinde putere. Sunt multe lucruri pe care nu le vom şti niciodată, însă ceea ce este cunoscut face biserica răspunzătoare şi vinovată dacă nu se face un efort hotărât pentru a eradica răul. Curăţiţi tabăra căci există un lucru blestemat în ea.
39:9 Cuvintele lui Dumnezeu către Iosua au fost: "Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: 'Sfinţiţi-vă pentru mâine. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: 'În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele, nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru'" (Iosua 7, 12.13). Aceste lucruri au fost scrise pentru învăţătura voastră, peste care a venit sfârşitul veacurilor.
39:10 Nu este temei pentru speranţă. Nu am motiv pentru aceia care au fost păstori ai turmei şi ani de-a rândul au fost purtaţi de Dumnezeul cel plin de îndurare, urmărindu-i cu mustrare, cu avertizări, implorându-i, însă care şi-au tăinuit faptele lor cele rele şi au continuat să le facă, nesocotind legile Dumnezeului cerurilor, complăcându-se în desfrâu. Să lăsăm pe seama lor să-şi lucreze mântuirea cu frică şi cutremur, după ce s-a făcut totul pentru a fi îndreptaţi, însă în nici un caz să nu le încredinţăm lor păzirea sufletelor. Păstori falşi! O, cum este posibil ca bărbaţi care
39:11 au fost angajai în această lucrare atât de mult timp să-şi strice căile înaintea Domnului după o experienţă atât de bogată şi o lumină atât de mare? (TM, 426-428)
39:12 Pastorii care comit adulter sunt mai vinovaţi decât Belşaţar. Acesta este un adevăr care ar trebui să ne facă pe fiecare să plângem, pentru că cei care trăiesc în aceste timpuri ale sfârşitului, peste care a venit sfârşitul veacului, sunt cu mult mai vinovaţi decât a fost Belşaţar. Acest lucru este posibil din mai multe motive.
39:13 Bărbaţi care au făcut legământul de consacrare, de devotare a tuturor puterilor lor în lucrare, care au rolul de vestitori ai adevărului Bibliei şi au primit o însărcinare sfântă, iar Dumnezeu şi îngerii au invitaţi ca martori la acel moment solemn de consacrare a sufletului, trupului şi spiritului în serviciul lui Dumnezeu cum este posibil ca aceşti bărbaţi care fac o slujbă din cele mai sfinte, să-şi pângărească puterile date lor de Dumnezeu în scopuri nesfinte? Oare vasul cel sacru pe care Dumnezeu doreşte să-l folosească pentru o lucrare înaltă şi sfântă, să fie tras în jos de la menirea lui măreaţă şi nobilă pentru patimi josnice?
39:14 Definiţia unei desfrânate. Oare nu este acest fel închinare de la idoli unul dintre cele mai degradante? Cu buzele rosteşte laude şi adoră o fiinţă omenească păcătoasă, rostind cuvinte fermecătoare de linguşire şi măgulire care se cuvin numai lui Dumnezeu, iar puterile oferite lui Dumnezeu prin sfântă consacrare îndreptate către o desfrânată, da, căci orice femeie care va îngădui avansuri din partea unui alt bărbat decât soţul ei, care va da atenţie avansurilor lui şi ale căror urechi vor avea plăcere să audă rostindu-se cuvinte de dragoste, de adorare, este o adulteră şi o desfrânată. (TM, 434, 435)
39:15 Pastorii să dea un exemplu bun. Pastorii Evangheliei trebuie să fie bărbaţi puternici dacă Îl au întotdeauna pe Domnul în faţa ochilor lor
39:16 şi îşi consacră timpul studierii minunatului Său caracter. Dacă ei fac acest lucru, nu vor mai fi apostazii, nu va mai fi nici unul care să trebuiască să fie îndepărtat de la conferinţă datorită faptului că, prin practicile lor desfrânate, au aruncat ocară asupra acuzei lui Dumnezeu şi L-au expus pe Domnul Isus ruşinii. Puterile fiecărui pastor al Evangheliei ar trebui să fie folosite pentru a forma bisericile să-L primească pe Domnul Hristos prin credinţă, ca Mântuitor al lor personal, El să fie prezent în vieţile lor şi să facă din El modelul lor, să înveţe de la Isus, să creadă în Isus şi să-L înalţe pe Isus. Pastorul însuşi trebuie să zăbovească mult timp asupra caracterului Domnului Hristos. El trebuie să cumpănească adevărul, să cugete la tainele mântuirii, în special la lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos pentru acest timp. (3 SM, 187)