36:1 33. Stephen Belden
36:2 (Declaraţia lui W. C. White: "Sora White nu a fost de acord cu aceia care susţin că o persoană care s-a despărţit de tovarăşul de viaţă dintr-un alt motiv decât cel biblic şi s-a căsătorit din nou, trebuie să-şi desfacă cea de-a doua căsătorie dacă vrea să fie acceptată sau păstrată într-o comunitate adventistă de ziua a şaptea.
36:3 Sora White a recunoscut cu totul că astfel de persoane, în majoritatea cazurilor au păcătuit, că unii au păcătuit
36:4 foarte grav şi că ei nu trebuie acceptaţi în rândul membrilor bisericii noastre până ce ai nu se pocăiesc de acel păcat. Sora White nu a acceptat punctul de vedere potrivit căruia această pocăinţă nu este autentică dacă nu se desface nouă legătură şi dacă nu se fac eforturi serioase de a se întoarce la soţii dinainte. Ea a recunoscut faptul că în majoritatea cazurilor o legare din nou cu cei dinainte, prin căsătorie, ar fi, fie imposibilă, fie foarte nefolositoare. Ea a recunoscut de asemenea că atunci când se face al doilea legământ este nevoie de multă iertare şi bunătate din partea celor care se unesc.
36:5 Uneori ea face referire la învăţătura lui Pavel care, ajungând într-un anumit punct al experienţei sale, a spus: "Însă vreau să vă cruţ." El ştia că existau situaţii grele în care trăiau oamenii ca urmare a păcatului. El ştia de asemenea, că Domnul Hristos va accepta pocăinţa lor autentică şi că în multe cazuri lucrurile s-ar înrăutăţi dacă relaţiile existente s-ar rupe pentru a pregăti unirea din nou a părţilor care nu au putut sta împreună, şi iată de ce sora White obişnuia să spună: "Eu vreau să vă cruţ."
36:6 Următoarea soră mai mare ca vârstă a sorei White Sarah Harmon, s-a căsătorit cu Stephen Belden şi au avut cinci copii. După moartea ei, din milă pentru copii, el s-a căsătorit cu o femeie care a fost o servitoare credincioasă timp de mulţi ani în casa lor. La scurt timp după aceea, a fost o epidemie de pojar în preajmă şi ea, împreună cu alţii a făcut o formă foarte gravă de pojar. Pojarul i-a afectat creierul, ea şi-a pierdut minţile şi a trebuit să fie dusă la azil. Fratele Belden s-a luptat singur un timp, încercând să aibă grijă de cei cinci copii,
36:7 dar după aceea, pentru binele lor, s-a căsătorit cu o femeie foarte pricepută, o femeie bună. Ea l-a ajutat să-şi refacă familia şi să-şi crească copiii şi a fost alături de el în insula Norfolk, atunci când a murit. De câteva ori, persoane din locul unde se afla fratele Belden, au căutat să obţină excluderea lui din biserică deoarece el s-a căsătorit fără să se despartă de soţia lui, acuzându-l de adulter. Când s-a cerut sfatul în această privinţă, sora White a spus: "Lăsaţi-l în pace." (W. C. White, scrisoare, 6 ian. 1931)