28:1 25. O colportoare
28:2 Sfat către o colportoare. Am primit două scrisori de la tine şi am dorinţa de a-ţi aduce uşurare, dacă pot. Poziţia pe care o ai este importantă şi Dumnezeu mi-a dat o solie hotărâtă pentru tine. Din faptele pe care mi le-ai prezentat tu, nu consider cazul tău fără nădejde; însă felul cum vezi tu lucrurile în privinţa a ceea ce este bine şi rău este atât de şubredă, încât este cu totul nesigur pentru tine să călătoreşti şi să umbli de ici colo şi să ţii studii biblice, să fii expusă la tot felul de ispite. Tu nu ai avut capacitatea de a vedea, în lumina cuvântului lui Dumnezeu, ce înseamnă păcatul, dându-ţi trupul să fie mânjit de un bărbat, oricine ar pretinde el că este, şi să ai pretenţia de a fi iertată. Acest lucru mi-a fost arătat că este un păcat odios în ochii lui Dumnezeu şi cu toate acestea, simţurile tale au fost atât de amorţite şi demoralizate, încât dacă tu vei continua să umbli din loc în loc cu cărţi religioase şi să ţii studii biblice, vei tot continua să desfrânezi.
28:3 Mustrarea din partea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu a proclamat pe Muntele Sinai: "Să nu comiţi adulter" şi cu toate acestea tu, care ai încălcat legea într-un mod atât de vădit, înveţi pe alţii din Biblie. Dumnezeu nu a acceptat faptele tale. Tu mă întrebi dacă Dumnezeu mi-a dat mesajul din acea scrisoare ca să ţi-l dau ţie... Eu îţi răspund
28:4 că El mi l-a dat. Nu poţi sluji Dumnezeului sfânt al lui Israel fiind întinată de aceste păcate. Solia a fost dată de Dumnezeu. Dacă tu, din momentul în care ai primit această solie ai fi căpătat un nou simţământ a ceea ce constituie păcatul, dacă te-ai fi convertit cu adevărat şi ai fi devenit un copil al lui Dumnezeu, în loc de a fi un călcător al Legii Sale, atunci persoana care s-ar fi bucurat cel mai mult de acest lucru aş fi fost eu. Nu ţi-am fi putut prezenta păcatul pe care l-ai comis într-un limbaj mai puternic.
28:5 Atât de puţină conştientizare a păcatului. Mi-au fost prezentate multe persoane din mai multe state, care au fost angajate în lucrarea de colportaj care nu erau corespunzătoare spre a avea vreo legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Acestea dezonorează pe Dumnezeu şi aduc ocară asupra adevărului. Ele tratează cu uşurinţă păcatul. Îşi dezonorează trupurile. Însă nici una dintre acestea nu era atât de puţin conştientă de ceea ce este păcatul, aşa cum eşti tu. Oricine face ceea ce faci tu, dedându-se la nelegiuire şi degradare atât de vădit cum o faci tu, se află într-o situaţie teribilă. Tu nu ai simţul grozăviei păcatului.
28:6 Răbdarea lui Dumnezeu faţă de păcătoşi. Iona a dat cetăţii Ninive solia că în patruzeci de zile va fi distrusă. Ninive s-a pocăit iar Dumnezeu a cruţat cetatea nelegiuită pentru că chiar şi regii şi nobilii s-au umilit înaintea lui Dumnezeu, iar Domnul a dat cetăţii Ninive ocazia de a se pocăi. Dacă Domnul, în marea Sa îndurare, ar trata cazul tău într-un mod asemănător, o, aş fi atât de mulţumită. Dacă el îţi oferă timp de har în care să dovedeşti pocăinţă şi să arăţi că înţelegi natura adevărată a păcatului, că eşti scârbită de tine însăţi datorită păcatului tău şi că ai oroare de păcat în general, Domnul este îndurător şi îţi va arăta bunătate şi iubire. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1, 9).
28:7 Eu cred că tu ţi-ai mărturisit păcatul şi că Dumnezeu îţi va ierta păcatul aşa cum ţi-a promis. Singurul obstacol care îmi stărui în
28:8 minte este tocmai această lipsă de percepţie a ceea ce constituie păcat, în faptul de aţi pângări trupul, pe care ţi l-ai dat pe mâinile unui adulter, a unui om depravat, în timp ce tu erai angajată în lucrare şi cauza lui Dumnezeu, în timp ce ţineai studii biblice, ca şi când puteai să-L slujeşti pe Domnul în lucrarea ta complăcându-te în acele păcate, când te-ai dus în braţele unui adulter (este o slăbiciune a ta).
28:9 Îndurare divină pentru cetatea Ninive. Ţi-am prezentat aceste lucruri aşa cum mi-au fost ele prezentate mie şi îţi spun că Dumnezeu are oroare de aceste lucruri. Simţul tău moral ar fi reînsufleţit numai prin puterea lui Dumnezeu care produce convertirea. Caracterul tău trebuie transformat şi Dumnezeu ştie tot în legătură cu aceasta. Şi dacă tu te vei pocăi şi vei ajunge să atingi un standard înalt şi sfânt, n-aş putea spune că Domnul nu va privi asupra cazului tău cum a privit asupra cetăţii Ninive.
28:10 Împăratul cetăţii Ninive a spus: "Oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele lor de asuprire de care le sunt pline mâinile. Cine ştie dacă nu se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei, şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a mai făcut" (Iona 3, 8-10). Citeşte acest pasaj cu atenţie iar dacă Domnul te găseşte vrednică să-ţi încredinţeze lucrarea Sa, eu nu am nici o obiecţie.
28:11 Acum, te rog prezintă-ţi cazul înaintea Domnului şi dacă eşti în comuniune cu El, El îţi va asculta rugăciunile şi îţi va călăuzi mintea în ceea ce ai de făcut. Inima mea simte împreună cu tine. Prima dată când a fost comis păcatul, s-a făcut fără prea mult timp de gândire; următoarele păcate au fost comise după ce a existat timp de gândire, după un timp când lucrul respectiv a putut fi analizat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la porunca a şaptea.
28:12 Faptul ca tu, de bună voie, ţi-ai lăsat trupul pe mâna unui om care te-a dus pe un drum greşit în timp ce tu erai angajată în a lumina minţile oamenilor cu privire la poruncile lui Dumnezeu, constituie o manifestare flagrantă de depravare şi îmi descoperă un caracter ca cel care mi-a fost prezentat - nedemn de încredere şi că tu nu eşti în stare să-ţi dai seama de ce nu este bine să continui cu lucrarea pe care o faci.
28:13 Mărturisirea publică nu este totdeauna cel mai bun lucru. Las această problemă aşa cum este. Aş putea să-ţi spun să te duci la persoane demne de încredere din conferinţă (nu bărbaţi, ci femei) şi să vorbeşti cu ele, însă sunt înclinată să cred că dacă ai face acest lucru, ai face publicitate unor lucruri care i-ar face pe toţi să se îndepărteze de tine, iar ei nu te-ar încuraja sau accepta să te angajezi în vreo ramură a lucrării, dacă ar afla cum stau lucrurile. Acum las acest lucru între tine şi Dumnezeu şi te rog nu mă mai tulbura cu el. Nu vreau să fac public ceea ce ai făcut, ci te las să-ţi schimbi caracterul. Mi-e milă de tine şi nădăjduiesc că vei acţiona cu discreţie şi că vei deveni ceea ce doreşte Dumnezeu. (Scrisoarea 95, 1893)