25:1 22. Un conducător de Sanatoriu
25:2 [ Acest bărbat, un pastor cu binecuvântare, era văduv de aproape cinci ani atunci când au fost scrise aceste scrisori. Spaţiile libere din text au fost reproduse exact aşa cum apar în copiile din arhiva de la White Estate.]
25:3 Vină egală pentru două persoane. În timpul nopţii te-am văzut în vis în compania sorei şefe a instituţiei. După atenţia pe care vi-o acordaţi unul altuia parcă eraţi soţ şi soţie. Comportamentul vostru unul faţă de celălalt era vinovat înaintea lui Dumnezeu şi inima mea a fost întristată de această stare de lucruri. Eu am întrebat: "Cine v-a fermecat ca să nu ascultaţi de adevăr? Dumnezeu nu are plăcere de aceste lucruri. Voi aţi întristat pe Duhul Sfânt. Sora N. nu va mai fi niciodată ceea ce a fost. Amândoi sunteţi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea 30, 1887, scrisă pe 11 iunie, 18887)
25:4 Pastorii nu sunt scutiţi de suspiciuni şi ispite. Fratele M. a fost foarte imprudent faţă de doamna sau sora N. şi am
25:5 tratat această familiaritate cu hotărâre, în teme de Dumnezeu, ca pe o mare povară. El a declarat că este privilegiul directorului să călătorească împreună cu sora şefă; şi mi-a mai spus că membrii bisericii vorbesc prea mult despre faptul că o ia totdeauna pe sora N. la adunare; şi când s-a pus această problemă la adunarea în corturi de la Oakland, în prezenţa a aproximativ douăzeci de persoane, el s-a îndreptăţit, spunând că a vorbit despre călătoria sa împreună cu sora N. cu soţul ei care nu avea să fie cu ei, că acesta ştie că nu este un rău moral, şi de aceea au procedat la fel.
25:6 Eu m-am sculat şi i-am spus că nu este un creştin conform Bibliei; deoarece Cuvântul Domnului este clar şi anume că noi trebuie să ne ferim de tot ce se pare rău şi să nu aducem ruşine asupra cauzei lui Dumnezeu prin faptele noastre. Însă el, ştiind că s-a vorbit mult despre relaţia lui apropiată cu soţia altui bărbat, nu a căutat să întrerupă această ruşine ci şi-a îndreptăţit purtarea. Dacă un bărbat şi-ar fi permis să facă acelaşi lucru în timp ce trăia soţia lui el s-ar fi indignat. Dacă ar fi văzut bărbaţi care aveau vreo legătură cu instituţia noastră, tineri sau bătrâni, că au relaţii atât de apropiate cu femei căsătorite sau cu fete tinere, el ar fi sesizat răul şi fără cuvinte de menajare ar fi intervenit.
25:7 El a spus că aşa ar fi procedat însă că, fiind pastor, el considera că nu poate fi bănuit sau ispitit şi că el putea face ceea ce pentru alţii ar fi însemnat păcat. El a recunoscut că a judecat greşit, dar de fiecare dată când se vorbea despre acel subiect, el venea cu aceleaşi scuze. (Scrisoarea 53, 1888, scrisă pe 10 feb. 1888)
25:8 Nu este posibilă convertirea fără mărturisire. Stimate frate C., s-ar putea să spui: ţi-a arătat Domnul în mod special acest caz al fratelui şi sorei N?
25:9 Dacă aş avea jurnalul aici, cu ceea ce am scris în timpul ultimei mele călătorii în Danemarca, Norvegia şi Suedia, aş putea să-ţi scriu câteva din lucrurile notate. Într-o viziune din timpul nopţii, am văzut că treceam prin saloanele institutului şi am văzut câteva scene prea familiare având loc acolo, bărbaţi şi femei, femei şi bărbaţi. Sufletul mi-a fost profund tulburat, m-am trezit şi am scris aceste lucru la ora unu noaptea.
25:10 La un moment dat am văzut că Duhul Domnului lucra asupra celor de la institut şi că au avut loc mărturisiri. Se părea că erau adunaţi laolaltă la o oră de închinare. Fratele M. stătea în picioare şi Duhul Domnului i-a mişcat cu putere inima spre a-şi mărturisi trecerea de la întuneric la lumină. Însă el rostea cuvinte doar la modul general. El nu şi-a curăţat sufletul de întinăciunea păcatului său legat de sora N. El a tremurat un pic mişcat de Duhul lui Dumnezeu însă a refuzat să-şi umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu ducându-şi crucea.
25:11 O cale lăturalnică ce îl are pe Satana drept conducător. Din acel moment el a început să umble în întuneric, contrar luminii şi adevărului. El a avut o puternică influenţă asupra sorei N. Cu o anumită ocazie, ea a simţit că nu va mai putea fi niciodată liberă, dacă nu se va pocăi în umilinţă. Fratele M. aranja lucrurile după cum voia el. El ar fi putut merge înainte cu lucrarea lui; ar fi putut ieşi din întuneric la lumină; s-ar fi putut apropia de Dumnezeu; iar Domnul i-ar fi iertat păcatele şi ar fi înălţat un standard pentru el, potrivnic vrăjmaşului. Însă el s-a îndepărtat într-adevăr de la lumină şi de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, aşa cum a făcut adunarea iudeilor din Nazaret atunci când Domnul Isus S-a anunţat pe Sine ca fiind Unsul... Este un lucru primejdios în împrejurări ca acestea, să-ţi deschizi inima faţă de necredinţă; ceea ce face ca Duhul lui Dumnezeu să se îndepărteze...
25:12 Lucrarea continuă a lui Satana este aceea de a conduce minţile oamenilor astfel încât să tăgăduiască lumina. Nu este nevoie decât de un pas ca să părăseşti calea cea dreaptă şi să apuci pe o cărare lăturalnică ce îl are pe Satana drept conducător. (Scrisoarea 33, 1888) (scrisă pe 21 martie 1888)
25:13 Vindecarea de rana păcatului. Stimate frate M: am o mare povară pe suflet din cauza ta, însă, în acelaşi timp, o puternică încredere în Dumnezeu că El te va conduce de această dată, să-ţi vezi greşelile. Eu doresc atât de mult ca tu, de dragul tău şi al lui Hristos, să-ţi umileşti inima mărturisindu-ţi păcatele, pentru ca povara să-ţi fie luată de pe suflet iar rugăciunile fraţilor tăi să se unească cu rugăciunile tale şi să fii vindecat de rana pe care a făcut-o păcatul.
25:14 Fratele meu, tu te-ai îndepărtat de la lumină în locuri întunecoase. Am lucrat pentru tine cu toată sinceritatea, am ajuns până în agonia disperării datorită ţie când mă aflam la______ şi oh, de ce nu ai avut milă acolo de mine aşa cum ai avut de tine? De ce nu ai luat de pe inima mea această povară care îmi zdrobea sufletul şi să-ţi recunoşti păcatele? De ce nu ai luat seama la Isus care a fost străpuns pentru tine din nou şi expus ruşinii? De ce L-ai tăgăduit pe Hristos? O, fratele meu, sufletul meu simte profund pentru tine! M-am cutremurat de lumina în care mi-a fost prezentat cazul tău, şi nu exagerez când îţi spun că sufletul meu a fost cuprins de chin. De ce ai stat deoparte, ca şi când nimic nu te poate impresiona?
25:15 Nevoia de pocăinţă autentică. De ce te-ai îndreptăţit tot timpul şi ai făcut astfel ca această povară să apese din ce în ce mai greu asupra sufletului tău şi ai adus o astfel de suferinţă asupra mea? De ce dovedeşti această indiferenţă rece, de gheaţă în a-ţi recunoaşte greşelile? Este oare standardul cel înalt al Legii lui Dumnezeu prea greu? Este tăgăduirea de sine, curăţia nobilă a sufletului care se cere, prea greu de îndurat, prea
25:16 obositoare? Nu ţi se cere nimic care, prin ascultare, să nu-ţi sporească fericirea. Ştiu că suferi. Ştiu că nu eşti fericit şi înţeleg acest lucru, pentru că tu eşti un mădular al trupului lui Hristos.
25:17 Tu te-ai bucurat de dragostea lui Hristos şi de pacea lui Hristos într-o mare măsură. Cele mai teribile îndoieli şi şovăieli îţi torturează sufletul, de ce nu te supui lui Dumnezeu? De ce îţi baricadezi sufletul şi nu laşi lumina să pătrundă? Va voi oare fratele meu să vadă şi să preţuiască valoarea sufletului său şi lucrarea lui Hristos astfel ca darul vieţii veşnice să poată fi la îndemâna sa? Există o mare putere în lucrarea de ispăşire. Mintea ta este tulburată şi sufletul tău are nevoie disperată de un medic.
25:18 Nu pot să te las în starea în care te afli. Trebuie să te văd că eşti aşa cum te vrea Dumnezeu să fii, să te pocăieşti şi să-ţi pară rău de ce ai făcut şi după aceea vei avea parte de simţământul cel dulce al iertării şi al bucuriei sfinte. Domnul Isus simte împreună cu tine; El are milă de tine; El vrea să te mântuiască, El nu vrea ca tu să pierzi şi vrea să ai viaţă veşnică.
25:19 Legea lui Dumnezeu, singurul standard al neprihănirii. Nu Dumnezeu, S-a îndepărtat de tine ci nelegiuirile tale ţi-au depărtat sufletul de Dumnezeu. Tu eşti bolnav de păcat şi ai nevoie de un medic. Priveşte în oglindă Legea cea sfântă a lui Dumnezeu, care este singurul standard pentru neprihănire. Ea este detectorul păcatului. Vrei tu să-ţi vezi păcatele în lumina legii? Vrei tu să ai credinţă în Isus ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele? Legea împărătească se află înaintea ta şi tu trebuie să-i împlineşti cerinţele. Ea este singurul standard de neprihănire; ea îţi măsoară viaţa şi caracterul. Îmi pare rău dar sunt constrânsă să-ţi spun că tu eşti un călcător al Legii. Credinţa bazată pe fapte în Isus Hristos este singurul lucru care te va mântui, sângele cel preţios al lui Isus este singurul care te poate curăţi de orice pată şi întinăciune a păcatului.
25:20 O viziune vie cu privire la adulter. Pe când mă aflam în Europa, mi-au fost arătate lucrurile care s-au întâmplat la _____. Un glas mi-a spus: "Urmează-mă şi îţi voi arăta păcatele care sunt practicate de cei care se află în poziţii de răspundere." Am mers prin camere şi te-am văzut pe tine, un străjer de pe zidurile Sionului, că erai foarte apropiat de soţia altui bărbat, trădând astfel adevărurile sacre, răstignind din nou pe Domnul tău. Ţii tu seama de faptul că există un Veghetor, Cel Sfânt, care vede faptele tale rele, lucrarea ta şi îţi aude cuvintele şi că acestea sunt, de asemenea, înregistrate în cărţile din ceruri?
25:21 Ea stătea în poala ta; tu o sărutai şi ea te săruta pe tine. Şi alte scene de dragoste, de priviri şi comportament senzual mi-au fost prezentate, iar sufletul meu a fost cuprins de un fior de oroare. I-ai cuprins cu braţul mijlocul şi dragostea exprimată avea o putere de vrajă asupra ei. Apoi a fost dată la o parte o perdea şi mi-ai fost arătat în pat cu sora N. Călăuza mea mi-a spus: "Nelegiuire, adulter..."
25:22 De neclintit ca o piatră. Când am încercat să-ţi arăt caracterul grav al păcatului în ochi lui Dumnezeu, al unui străjer de pe zidurile Sionului, tu nu păreai să fii sensibil faţă de păcat ci păreai de neclintit ca o piatră. Eu ştiu că tu vrei să-ţi ascunzi faptele de Domnul. Atunci nu ţi le-am prezentat aşa cum o fac acum cu peniţa. Şi nu doresc ca aceste lucruri să fie cunoscute de alţii pentru că nădăjduiesc că vei avea ochii deschişi, că vei simţi că este rău ceea ce faci şi îţi vei mărturisi păcatul înaintea lui Dumnezeu şi a fraţilor tăi şi vei face o lucrare de curăţire, astfel ca această pată dezgustătoare să fie îndepărtată de la tine prin sângele curăţitor al lui Isus Hristos. Tu nu ţi-ai mărturisit greşelile. Tu ai făcut o mare nelegiuire; tu ai comis adulter, ai călcat porunca a şaptea.
25:23 Am purtat această povară pe suflet tot acest timp. Când am avut adunări la ____ tu ştiai exact ceea ce trebuie să mărturiseşti. Tu ştiai că avertizările erau trimise de Dumnezeu; tu ştiai că ceea ce-ţi transmiteam din Europa era adevărat. Iar când povara ta aproape mi-a zdrobit sufletul de atâta purtat, tu ai obţinut simpatia prietenilor tăi, lăsând asupra minţilor lor impresia că eu nu sunt dreaptă, că sunt părtinitoare şi foarte severă; că eşti acuzat de lucruri care sunt foarte greu de suportat; că mărturisirile pe care le-am dat eu constituie judecata mea, cuvintele mele; că am greşit faţă de tine; şi că mi-au fost aduse rapoarte false. Fratele meu, nimic nu poate fi mai înşelător decât aceste lucruri...
25:24 Îndoieli cu privire la cârligele lui Satana. Ţi-am arătat că tu, ca pastor al Evangheliei, nu trebuia să te porţi astfel şi să aduci o astfel de ruşine asupra cauzei lui Dumnezeu, să generezi un scandal iar faptele tale să fie o mireasmă spre moarte şi nu spre viaţă. Când cel care poartă stindardul cade, cine va mai lupta? Când crucea este trântită la pământ de cei care ar trebui să o înalţe, pe cine să mai crezi? Ce ar putea fi mai înspăimântător decât un pastor al lui Isus Hristos ajungând un călcător al poruncii? Nu văd decât o singură cale de scăpare pentru tine - rupe-o cu ispitirile lui Satana de îndată şi grăbeşte-te spre lumină! Chiar predicatorii care susţin a crede adevărul sunt numai nişte călăuze oarbe dacă adevărul nu este întronat în inimă şi nu a avut loc o trecere completă de la întuneric la lumină. Ei sunt nişte nori fără apă. Te îndemn, dacă îţi pasă de bunăstarea ta veşnică, să întronezi adevărul în inima ta căci atunci principiile acestuia îţi vor sfinţi caracterul...
25:25 Ai vorbit despre aceste lucruri aşa cum le-ai văzut tu, spunând că ceea ce spune sora White nu este de la Dumnezeu în întregime, ci o parte constituie propriile ei idei, propria ei judecată,
25:26 care nu este mai bună decât judecata şi ideile oricărei alte persoane. Aceasta constituie unul din cârligele lui Satana în care tu agăţi îndoielile tale înşelându-ţi atât sufletul tău, cât şi al altora care trag o linie în această privinţă şi spun: această parte care îmi place este de la Dumnezeu, iar acea parte care scoate în evidenţă şi condamnă faptele mele este de la sora White şi nu poartă pecetea sfântă. În acest fel, tu ai respins soliile în întregime, solii pe care Dumnezeu ţi le-a trimis în dragostea Lui cea plină de milă şi îndurare, ca să te salveze din ruină morală.
25:27 Adevărul care condamnă. Dumnezeu îţi prezintă voia Lui şi căile Lui care sunt într-un cuvânt marcat tocmai cu acea cale pe care cazul tău o implică şi, prin acesta eşti încercat dacă accepţi mustrarea şi cazi pe Stâncă pentru a fi zdrobit sau te vei simţi ofensat datorită declaraţiilor clare care se apropie de sufletul tău datorită faptului că aceasta (mustrarea) este adevărul care te condamnă şi apoi te simţi în vrăjmăşie cu mine. (Evrei 4, 12). Există Cineva înapoi mea care a inspirat solia, pe cate tu acum Îl respingi, Îl desconsideri şi Îl dezonorezi. Ispitind pe Dumnezeu te-ai lipsit singur de puteri, iar urmarea a fost confuzia şi orbirea minţii. O atitudine aprigă a izvorât în inima ta şi un spirit de sfidare cu care bravezi...
25:28 Tu ai o lucrare de făcut pentru sufletul tău pe care nimeni altcineva nu o poate face. Calea ta greşită a condus şi pe alţii în aceeaşi direcţie. Tu nu ai fost niciodată singur. Aceeaşi mână care a scris pe zidul palatului împotriva lui Belşaţar a înregistrat în cărţile cerului faptele şi cuvintele care L-au făcut pe Domnul Hristos să-I fie ruşine de tine. Tu nu ai respect pentru aceia pe care ar fi trebuit să-i tratezi cu respect şi la ale căror nevoi ar fi trebuit să fii atent. Aceste lucruri nesfinte au făcut ca tu să nu fii corespunzător pentru lucrarea Domnului, dar tu, cu mâinile tale nesfinte,
25:29 ai luat Biblia şi ai condus serviciul divin şi, ca purtător de cuvânt pentru Dumnezeu, ai fost cel dintâi gata să predici oamenilor. Unde a fost conştiinţa ta? Unde a fost umilinţa ta? Unde a fost temerea ta de Dumnezeu? Unde a fost credincioşia lucrării tale prin care trebuia să ţii sus standardul în cadrul locaşului de sănătate? (Scrisoarea 16, 1888, scrisă pe 30 aprilie 1888)
25:30 Domnul trăieşte. Am avut o întâlnire particulară în care s-au făcut mărturisiri umile de către fratele M. şi de către fratele şi sora N...
25:31 Ei bine, Domnul trăieşte. Am avut o bătălie grea şi câteva victorii preţioase câştigate. Fratele M. este acoperit şi cu o minte deschisă, se umileşte, se înduioşează şi se zdrobeşte înaintea lui Dumnezeu. Umil ca un copil. Nu văd o altă cale decât aceea de a duce mai departe mărturia, cu iubire, cu răbdare. (Scrisoarea 27 1888, scrisă la 29 mai 1888)