20:1 17. Masturbarea
20:2 Hotărârile înalte şi viaţa spirituală distruse. Viciul ascuns nimiceşte hotărârile bune, înalte, eforturile sincere şi puterea de voinţă care contribuie la formarea unui caracter creştin. Toţi cei care ştiu ce înseamnă a fi creştin, sunt conştienţi că urmaşii lui Hristos au obligaţia ca ucenici ai Săi, de a-şi aduce pasiunile, puterile fizice şi facultăţile mintale în supunere perfectă faţă de voinţa Sa. Cei care sunt stăpâniţi de pasiunile lor nu pot fi urmaşi ai lui Hristos. Ei sunt prea mult devotaţi slujirii stăpânului lor, în care îşi are originea orice păcat, pentru a-şi putea părăsi obiceiurile rele şi a alege să slujească pe Hristos. (CG, 445, 446)
20:3 Energia vitală este irosită. Practicarea unor obiceiuri ascunse distruge cu siguranţă forţele vitale ale organismului. Orice acţiune nenecesară, care afectează vitalitatea noastră va fi urmată de o slăbire corespunzătoare. Creierul celor tineri este atât de mult împovărat la o vârstă fragedă, încât există deficienţe şi epuizare care expun organismul îmbolnăvirilor de tot felul.
20:4 Se pune baza pentru diverse boli mai târziu în viaţă. Dacă obiceiul este continuat de la vârsta de cincisprezece ani înainte, natura va protesta împotriva abuzului pe care l-a suferit şi continuă să-l sufere şi-i va face pe aceştia să plătească plata pentru încălcările legilor ei, în special de la treizeci la patruzeci şi cinci de ani, prin numeroase dureri şi diverse boli ale organismului cum ar fi afecţiuni ale ficatului şi plămânilor, nevralgie, reumatism, afecţiuni ale coloanei vertebrale, boli ale rinichilor şi tumori canceroase. O parte din maşinăria fină a naturii cedează, lăsând celei care rămâne o parte mai grea de adus la îndeplinire, ceea ce produce tulburare în aranjamentul fin al naturii; şi adeseori urmarea este că întregul organism cedează, rezultatul fiind moartea. (CG, 444)
20:5 Urmările masturbării. Femeile posedă mai puţină forţă vitală decât celălalt sex şi ele sunt lipsite datorită faptului că îşi petrec viaţa mai mult în casă, de aerul susţinător dătător de viaţă. Urmările masturbării se văd la ele în diverse boli cum ar fi răcelile, hidropizia, durere de cap, pierderea memoriei şi a vederii, mari dureri de spate şi de şale, boli ale coloanei vertebrale şi mintea are adesea de suferit. Umoarea canceroasă, care altfel ar rămâne dormitând pe parcursul vieţii se inflamează şi îşi începe lucrarea de a roade, de a distruge. Mintea este uneori cu totul distrusă, instalându-se nebunia. [Vezi Anexa A] (AM 27)
20:6 O persoană care a cerut rugăciune pentru vindecare. Soţul meu şi cu mine participam odată la o adunare în care un frate, pe care îl simpatizam, suferea rău de ftizie. El era palid şi sleit de puteri, el a cerut ca poporul lui Dumnezeu să se roage pentru el. El a spus că şi familia lui este bolnavă şi că pierduseră un copil. Se simţea durerea lui. El spunea că a aşteptat de câtva timp să-i vadă pe fratele şi sora White. El credea că dacă ei se vor ruga pentru el, va fi vindecat. După ce s-a încheiat adunarea, fraţii mi-au îndreptat atenţia asupra acestui caz. Ei spuneau că biserica îi ajută, că soţia lui este bolnavă şi că le-a murit copilul. Fraţii se adunaseră acasă la el şi s-au unit în rugăciune pentru familia îndurerată. Noi eram foarte obosiţi şi având şi povara lucrării asupra noastră în timpul adunării am vrut să ne scuzăm. Eu mă hotărâsem să nu mă angajez în rugăciune pentru nimeni, decât dacă Duhul Domnului îmi va spune acest lucru.
20:7 În acea seară, ne-am plecat în rugăciune şi am prezentat cazul său înaintea Domnului. Am implorat ca Domnul să facă cunoscută voia Sa cu privire la acest om. Tot ce doream era ca Domnul să fie proslăvit. Este voia Domnului ca noi să ne rugăm pentru acest om îndurerat? Am lăsat povara asupra Domnului şi ne-am retras la odihnă. Cazul acestui bărbat mi-a fost arătat clar într-un vis. Mi-a fost arătat ce făcuse el din copilărie până atunci şi că, dacă ne vom ruga, Domnul nu ne va asculta pentru că el păstra nelegiuirea în inima sa. A doua zi dimineaţă omul a venit la noi ca să ne rugăm pentru el. L-am luat deoparte şi i-am spus că ne pare rău că suntem siliţi să-i refuzăm cererea. I-am relatat visul meu, iar el a recunoscut că este adevărat. El a practicat onanismul din copilărie şi a continuat să-l practice şi în timpul vieţii de căsătorie însă a spus că vrea să încerce să scape de acest obicei. Acest bărbat trebuia să biruiască un obicei de mult înrădăcinat. Se afla în perioada de mijloc a vieţii. Principiile sale morale
20:8 erau atât de slăbite, încât atunci când acestea au ajuns în conflict cu o îngăduinţă de mult timp tolerată, acestea au fost biruite...
20:9 Iată un om care se înjosea zi de zi şi totuşi îndrăznea să vină în prezenţa lui Dumnezeu şi să ceară creşterea puteri sale pe care el o irosea în van şi care, dacă i-ar fi fost acordată, ar fi fost folosită în destrăbălare. Câtă îndelungă răbdare are Dumnezeu! Dacă El l-ar trata pe om după faptele sale stricate, cine ar mai putea sta în prezenţa Sa? Dacă noi am fi fost mai puţin precauţi şi am fi prezentat cazul acestui om înaintea Domnului, în timp ce el practica nelegiuirea, ne-ar fi ascultat oare Domnul? Ne-ar fi răspuns El la rugăciune? "Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-l placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelege..." (Ps. 5, 4.5)
20:10 Acesta nu este un caz unic. Nici măcar relaţia de căsătorie nu a fost suficientă pentru a-l determina pe acest bărbat să se abţină de la obiceiurile stricate pe care le avea încă din copilăria sa. Aş vrea să pot să fiu convinsă că asemenea cazuri ca cel pe care vi l-am prezentat sunt rare, însă eu ştiu că sunt frecvente. (CG, 450, 451)