19:1 16. Homosexualitatea
19:2 [În 1977, Consiliul anual al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a votat că "perversiunile sexuale ordinare, inclusiv practicile homosexuale, sunt recunoscute ca o întrebuinţare greşită a atribuţiilor sexuale şi o încălcare a planului divin cu privire la căsătorie. Acestea constituie motiv de divorţ." (General Action, pag. 10). Motivele pentru care o persoană poate fi îndepărtată din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea includ "practica homosexuală şi alte perversiuni sexuale." [Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea (revizuit, 1986), p. 162]]
19:3 Stricăciunea sodomită. O, cât de dezgustat este Dumnezeu de slăbiciunea, lipsa de vitalitate şi eforturi făcute fără Hristos a unora dintre cei care pretind a fi slujitorii săi? Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie dusă înainte, cu putere, şi în sus. Acest lucru nu poate fi realizat până când senzualitatea care întinează întreaga fiinţă omenească nu este îndepărtată din viaţa celor ce susţin că sunt religioşi. Trebuie făcută această lucrare.
19:4 Membrii bisericii trebuie să postească şi să se roage căutând cu stăruinţă să fie biruitori prin sângele Mielului şi cuvântul mărturiei lor. Nici un fel de întinăciune sodomită nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu atunci când va fi executată judecata. Cei care nu se pocăiesc şi nu părăsesc orice practici necurate vor cădea împreună cu cei nelegiuiţi. Cei care vor deveni membri ai familiei regale şi vor forma împărăţia lui Dumnezeu, pe pământul reînnoit, vor fi sfinţi, nu păcătoşi. (Isaia 30, 1-3.8-16)
19:5 Cei care au avut o mare lumină, dar nu au luat seama la ea, se află într-o poziţie mai rea decât cei cărora nu le-au fost acordate atât de multe privilegii. Ei se înalţă pe cei înşişi nu pe Domnul. Pedeapsa pe care o va suferi orice fiinţă omenească va fi în fiecare caz, proporţională cu dezonoarea pe care au adus-o asupra lui Dumnezeu. Mulţi prin îngăduinţă de sine, L-au
19:6 expus pe Domnul Hristos unei ruşini deschise. (Scrisoarea 159, 1901)
19:7 Patimile cele mai josnice ale inimii omeneşti. Îngăduinţa în lucrurile pe care le condamnă Legea a devenit o putere care a dus la starea de depravare a omenirii, pipernicind mintea şi pervertind facultăţile. Aceeaşi stare de lucruri care există astăzi a existat şi înainte de potop şi înainte de distrugerea Sodomei. Desfrâul este în creştere în lumea noastră. Anunţuri cu desene indecente sunt tipărite şi afişate pe străzile noastre pentru a atrage privirile şi a duce la depravare. Aceste prezentări au ca scop de a trezi cele mai josnice patimi ale inimii omeneşti prin închipuiri stricate. Aceste închipuiri stricate sunt urmate de practici întinate ca ale celor în care s-au complăcut sodomiţii. Însă ceea ce este cel mai teribil este faptul că acestea sunt practicate sub mantia sfinţeniei. Tinerii noştri vor fi stricaţi, gândurile lor se vor degrada şi sufletele lor se vor întina dacă ei nu îşi vor face din adevăr scutul, protecţia lor. (Scrisoarea 1, 1875)
19:8 Păcatele Sodomei astăzi. Noi nu suntem în necunoştinţă de cauză cu ceea ce s-a întâmplat la căderea Sodomei datorită stricăciunii locuitorilor ei. Profetul a înfăţişat aici (Ezechiel 16, 19) păcatele care au dus la desfrâu. Aceleaşi păcate care au existat în Sodoma care au atras asupra ei mânia lui Dumnezeu, până la distrugerea ei totală, există şi astăzi în lume. (4 BC, 1161)
19:9 Abandonarea ciudată a principiilor. Oare nu se face suficient pentru a ni se arăta pericolele care ne asaltează pe cale? Pretutindeni se văd epave ale omeniri, dărâmarea altarelor familiale, familii zdrobite. Există o abandonare ciudată a principiilor, standardul privind moralitatea este jos iar pământul se transformă cu repeziciune într-o Sodomă.
19:10 Practicile sodomite care au atras judecăţile lui Dumnezeu asupra lumii şi au făcut ca aceasta să fie potopită de foc, se înmulţesc cu repeziciune. Ne apropiem de sfârşit. Dumnezeu a suportat îndelung stricăciunea omenirii însă pedeapsa nu va zăbovi. Fie ca toţi ce care pretind să sunt lumina lumii să se depărteze de orice nelegiuire. (RH, 10 nov. 1884).
19:11 Necurăţia este astăzi larg răspândită, chiar printre aşa-zişii urmaşi ai lui Hristos. Pasiunea nu este ţinută în frâu; fiind îngăduite, înclinaţiile animalice capătă putere în timp ce puterile morale slăbesc din ce în ce mai mult. Păcatele care au nimicit pe antediluvieni şi cetăţile din câmpie, există şi astăzi, nu numai în ţările păgâne, nu numai printre adepţii creştinismului popular, dar şi la unii dintre cei care susţin că aşteaptă venirea Fiului omului. Dacă Dumnezeu v-ar prezenta aceste păcate aşa cum sunt ele pentru El, aţi fi umpluţi de ruşine şi oroare. (5 T, 218)