17:1 14. Excesul sexual în cadrul căsătoriei
17:2 Celibatul nu este recomandat. Stimate frate: vreau să-ţi prezint câteva lucruri cu privire la pericolele care ameninţă lucrarea din prezent. Lucrarea Annei Philips [Într-o "mărturie" scrisă la 10 august 1892, Anna Rice Phillips afirma: "A sosit timpul despre care a scris Pavel când a zis: 'Iată ce vă spun, fraţilor, timpul este scurt, şi cei ce au soţii să fie ca şi când nu ar avea... 'Satana vă va face să simţiţi că nu puteţi renunţa la acel lucru, care vi se cuvine de drept, însă oare aceasta a vrut să spună Dumnezeu?" (White Estate Document, dosar 363)] nu poartă semnătura cerului. Eu ştiu ce spun. În experienţa noastră de început, când cauza noastră se afla în faza de pruncie am mai avut de întâmpinat asemenea manifestări. Multe astfel de descoperiri au fost date şi a fost o lucrare neplăcută să facem faţă acestui element şi să nu-l lăsăm să-şi facă loc. Unele lucruri afirmate în aceste descoperiri s-au împlinit şi aceasta a făcut ca unii să le accepte ca fiind autentice.
17:3 Cei care s-au angajat în această lucrare nu au făcut parte dintr-o clasă superficială imorală; ci au fost persoane dintre cei mai devoraţi lucrători. Satana a prins ocazia de a trage foloase de pe urma acestei stări de lucruri şi să dezonoreze cauza lui Dumnezeu. Cei care s-au socotit ei înşişi în stare să treacă cu bine prin ispitele care vizau înclinaţiile lor carnale au fost biruiţi şi unii dintre bărbaţii şi femeile necăsătorite au fost siliţi să se căsătorească. Mi-e teamă pentru cei ce simt povara lucrării în această direcţie. Satana lucrează asupra imaginaţiei astfel că, în loc de curăţie, rezultatul este necurăţie. (Scrisoarea 103, 1894)
17:4 Domnul Isus nu a impus celibatul nici unei clase de oameni, El nu a venit să distrugă relaţia sfântă a căsătoriei, ci să o înalţe şi să o readucă la sfinţenia ei originară. El priveşte cu plăcere asupra relaţiei familiale în care predomină iubirea sacră şi neegoistă. (AH, 121)
17:5 Irosirea energiei vitale. Mulţi părinţi nu deţin cunoştinţa pe care ar trebui să o aibă în cadrul vieţii de căsătorie. Ei nu sunt în gardă pentru ca Satana să nu tragă foloase de pe urna lor şi să le ţină sub control minţile şi vieţile. Ei nu văd că Dumnezeu le cere să se ferească în viaţa de căsătorie de orice fel de excese. Doar câţiva socotesc că este o datorie religioasă aceea de a-şi stăpâni patimile. Ei s-au unit prin căsătorie cu persoana pe care au ales-o ei şi de aceea gândesc că legământul căsătoriei sfinţeşte îngăduirea patimilor josnice. Chiar bărbaţi şi femei care pretind că sunt evlavioşi dau frâu liber patimilor josnice şi nici nu se gândesc că Dumnezeu îi va trage la răspundere pentru irosirea energiei vitale, ceea ce slăbeşte întregul organism.
17:6 Îngăduinţă sexuală excesivă. Legământul căsătoriei acoperă păcate de nuanţa cea mai întunecată. Bărbaţi şi femei care susţin că sunt
17:7 evlavioşi îşi înjosesc trupurile prin îngăduirea patimilor stricate, şi astfel se înjosesc pe ei înşişi la nivelul celui mai de jos animal. Ei fac abuz de puterile pe care le-a dat Dumnezeu spre a fi păstrate cu sfinţenie şi onoare. Sănătatea şi viaţa sunt sacrificate pe altarul parimii josnice. Puterile cele înalte, nobile sunt aduse în supunere faţă de înclinaţiile animalice. Cei care păcătuiesc nu sunt conştienţi de urmarea acţiunilor lor.
17:8 Dacă ar putea vedea toţi câtă suferinţă îşi atrag asupra lor înşişi prin propria lor îngăduinţă păcătoasă atunci ar intra în panică, iar unii, cel puţin vor face astfel încât să evite păcatul care are urmări atât de înspăimântătoare. Pentru o mare clasă consecinţele sunt atât de teribile încât moartea ar fi de preferat unei asemenea vieţi; mulţi mor prematur, vieţile lor fiind sacrificate prin această îngăduinţă excesivă a patimilor animalice. Şi totuşi ei socotesc să nu păcătuiesc din moment ce sunt căsătoriţi.
17:9 Bărbaţi şi femei, într-o zi veţi afla ce este patima şi care sunt urmările satisfacerii ei. Patima josnică se poate întâlni la fel de bine, atât în cadrul relaţiei de căsătoriei, cât şi în afara ei. (RH, 19 sept. 1899)
17:10 Demnitatea şi respectul de sine al soţiei. Mulţi aşa-zişi creştini care au trecut prin faţa mea mi s-au părut lipsiţi de limită în ce priveşte moralitatea. Ei sunt mai mult animale, decât fiinţe de origine divină. De fapt, ei sunt cu totul animale. Bărbaţii de acest fel îşi înjosesc cu totul soţia pe care au promis că o vor iubi şi proteja. Ea a fost făcută un instrument care să slujească satisfacerii patimilor josnice, depravate. Şi foarte multe femei se supun pentru a deveni sclave ale patimii animalice; ele nu îşi păstrează trupurile în sfinţenie şi cinste. Soţia nu are parte de demnitatea şi respectul de sine pe care le-a avut înainte de căsătorie.
17:11 Această instituţie sfântă ar fi trebuit să îi păstreze şi să-i sporească respectul feminin şi demnitatea sfântă; însă feminitatea ei castă, demnă, pioasă a fost mistuită pe altarul pornirilor josnice; ea s-a sacrificat pentru a fi pe plac soţului ei. Curând ea nu mai are respect pentru soţul ei care nu ţine cont de legile cărora i se supune până şi creatura brută. Viaţa de căsătorie devine un jug amarnic, căci dragostea moare iar locul îi este luat de lipsă de încredere, gelozie şi ură.
17:12 Lipsa de încredere între soţ şi soţie. Nici un bărbat nu-şi poate iubi cu adevărat soţia când aceasta i se supune orbeşte şi devine sclava lui şi slujeşte patimilor lui depravate. Prin supunerea ei pasivă ea pierde de fapt valoarea pe care o avusese odată în ochii lui. El o vede coborând de la tot ce poate fi înălţător la lucruri josnice; şi în curând o va suspecta că se va supune la fel de inofensiv altuia la fel de josnic ca şi el. El ajunge să-i pună la îndoială curăţia, consecvenţa, se satură de ea şi caută noi ţinte pentru a-şi stârni şi dezlănţui patimile lui diavoleşti. Legea lui Dumnezeu nu este luată în seamă...
17:13 Soţia, la rândul ei, devine geloasă pe soţ şi îl suspectează că, dacă i se va ivi ocazia, va proceda şi cu alta aşa cum procedează cu ea. Ea simte că nu mai este condusă de Dumnezeu şi nici nu se mai teme de El; toate acestea sunt dărâmate de patimile destrăbălate, tot ceea ce este asemenea divinului în soţ ajunge să fie contrulat de patimi josnice,brute.
17:14 Natura distrugătoare a excesului sexual. Când soţia cedează trupul ei şi mintea ei stăpânirii soţului ei, supunându-se pasiv voinţei lui în toate lucrurile, sacrificându-şi conştiinţa, demnitatea şi chiar identitatea ei, ea pierde ocazia de-a exercita acea influenţă puternică înspre bine pe care ar trebui să o aibă, pentru a-şi înălţa soţul. Ea îi poate înmuia firea lui neînduplecată şi influenţa ei sfinţitoare ar trebui
17:15 exercitată pentru a rafina şi curăţi. Determinându-l să se lupte cu seriozitate pentru a-şi stăpâni patimile şi să fie mai spiritual, pentru ca, împreună, să fie părtaşi de natură divină, scăpând de întinarea care este în lume prin pofte.
17:16 Puterea influenţei poate fi mare pentru a călăuzi mintea spre teme înalte şi nobile, înălţându-se deasupra îngăduinţelor senzuale pe care inima nerenăscută le caută în mod natural. Dacă soţia simte că pentru a fi pe plac soţului ei trebuie să coboare la acest standard atunci când pornirea animalică a acestuia este temelia dragostei sale şi îi ia în stăpânire acţiunile sale, ea nu este pe plac lui Dumnezeu; pentru că ea nu exercită o influenţă sfinţitoare asupra soţului ei. Dacă ea simte că trebuie să se supună pasiunile sale animalice fără nici un cuvânt de protest, atunci ea nu înţelege care este datoria ei nici faţă de el, nici faţă de Dumnezeu. Excesul sexual va distruge în cele din urmă plăcerea pentru momentele devoţionale şi va lua din creier substanţa necesară pentru hrănirea organismului şi îi va epuiza în cea mai mare măsură vitalitatea. Nici o soţie nu trebuie să contribuie în acest fel la lucrarea de distrugere a soţului ei. Ea nu va face astfel dacă este luminată şi îi iubeşte cu adevărat...
17:17 Păstrarea minţii şi a trupului. Fie ca bărbaţii şi femeile temătoare de Dumnezeu să se trezească la datorie. Mulţi dintre aşa-numiţii creştini au nervii şi creierul amorţite datorită necumpătării în această direcţie. Oasele şi măduva multora dintre aşa-zişii creştini care sunt socotiţi oameni buni, care plâng şi se roagă şi care au funcţii înalte, sunt putrede şi trupurile lor întinate nu vor trece niciodată de porţile cetăţii veşnice.
17:18 O, dacă aş putea să-i fac pe toţi să înţeleagă obligaţia pe care o au faţă de Dumnezeu de a păstra sănătatea, mintală şi fizică a organismului în cea mai bună stare pentru a putea face un serviciu desăvârşit Făcătorului lor...
17:19 Transmiterea viciului de la părinţi la copii. Încă din tinereţe, ei şi-au slăbit creierul şi şi-au subminat puterile trupului prin satisfacerea patimilor animalice. Tăgăduirea de sine şi cumpătarea ar trebui să fie lozinca în viaţa lor de căsătorie; atunci copiii care li se vor naşte nu vor mai fi atât de predispuşi a avea organele morale şi intelectuale slăbite iar pe cele animalice puternice. Viciul în copii este aproape universal. Să nu existe oare o cauză? Cine le-a pus amprenta pe caracter? Fie ca Domnul să deschidă ochii tuturor spre a vedea că se află pe un teren periculos!
17:20 După tabloul care mi-a fost prezentat în legătură cu stricăciunea bărbaţilor şi femeilor care pretind că sunt credincioşi, m-am temut de-a binelea că-mi voi pierde încrederea în oameni. Am văzut o letargie înfricoşătoare aproape asupra tuturor. Este aproape imposibil să-i trezim pe cei care ar trebui să fie treziţi spre a fi conştienţi că Satana are putere asupra minţii lor. Ei nu sunt conştienţi de stricăciunea care mişună pretutindeni în jurul lor. Satana le-a orbit minţile şi le-a amorţit în nepăsare firească.
17:21 Eşecurile străduinţelor noastre de a face pe alţii să înţeleagă marile pericole care asaltează sufletele m-au făcut uneori să mă tem că ideile mele legate de depravarea inimii omeneşti sunt exagerate. Însă când ne sunt prezentate fapte care arată sluţenia acelora care au îndrăznit să slujească în lucrurile sfinte în timp ce inima lor era stricată, a acelora ale căror mâini pătate de păcat au profanat vasele Domnului, sunt sigură că nu am descris tabloul nici de cum prea puternic. [ Cele două articole din Review and Herald, publicate pe data de 19 şi 26, au purtat titlul: "Creştinismul în relaţia de căsătorie".] (RH, 26 sept. 1899)
17:22 Abuz în privilegiile sexuale. Fie care soţul şi soţia să se dovedească a fi un ajutor unul
17:23 pentru celălalt în viaţa de căsătorie. Să ia seama care este preţul fiecărei îngăduinţe în necumpătare şi senzualitate. Aceste îngăduinţe nu sporesc dragostea şi nici nu o înalţă sau o înnobilează. Cei care îşi vor îngădui patimi animalice, şi vor fi depravaţi vor pune cu siguranţă asupra copiilor lor amprenta practicilor josnice, grosolănia propriei lor stricăciuni fizice şi morale. (Ms, 3, 1897).
17:24 Excesul în lucrurile îngăduite constituie un păcat cumplit. (4 T, 505)
17:25 Cei care pretind că sunt creştini... trebuie să ia bine seama la urmările fiecărui privilegiu din cadrul relaţiei de căsătorie şi să ştie că principiul sfânt trebuie să constituie baza oricărei acţiuni. (2 T, 380)
17:26 Importanţa vitală a exemplului bun. Patimile animalice, nutrite şi îngăduite, devin foarte puternice în acest veac şi rele nespuse în viaţa de căsătorie sunt urmările sigure ale acestora. În loc ca mintea să se dezvolte şi să aibă putere de stăpânire, înclinaţiile animalice domnesc asupra puterilor mai înalte şi nobile până sunt aduse în supunerea faţă de înclinaţiile animalice. Care este rezultatul? Delicatele organe ale femeilor sunt epuizate peste măsură şi se îmbolnăvesc; sarcinile nu mai sunt sigure; se face abuz de privilegiile sexuale. Bărbaţii îşi întinează propriile lor trupuri; iar femeile devin nişte slugi pentru pat, pentru satisfacerea patimilor lor josnice până ce nu mai există temere de Dumnezeu în ochii lor...
17:27 Nimic în afară de adevărul lui Dumnezeu nu-l poate face pe om înţelept şi în stare a se menţine astfel. Dacă vrem să obţinem viaţa veşnică, dacă vrem să ne formăm un caracter sfânt pentru a putea ajunge în prezenţa Domnului Dumnezeu,
17:28 şi în societatea îngerilor sfinţi, atunci de ce nu ar da această învăţătura profesorii, medicii şi predicatorii prin poporul lor exemplu? De ce nu au ei acea dragoste arzătoare pentru sufletele pentru care a murit Hristos?
17:29 Dacă omul doreşte să ajungă nemuritor, el trebuie să fie în armonie cu Dumnezeu. Adevăratul ucenic în şcoala lui Hristos al cărui spirit este în armonie cu Spiritul lui Dumnezeu, nu doar că va învăţa continuu el însuşi, ci în aceeaşi măsură în care învaţă el însuşi va învăţa şi pe alţii, reflectând continuu lumină, detaşându-se de păcatele obişnuite, predominante ale acestei generaţii îndărătnice şi destrăbălate...
17:30 Un creştin trebuie să urmărească încontinuu Modelul său şi să imite exemplul lui Isus. Atunci un spirit tun va însufleţi viaţa şi caracterele celor din jurul său. Dacă l-am căuta pe Dumnezeu zi de zi cu rugăciune sinceră, umilă, pentru a primi lumină şi călăuzire, atunci am şti în mod sigur ce cale să apucăm; practicile nesfinte şi multele planuri nesfinte ar fi respinse, iar Domnul Isus ar deveni regula vieţii. (Ms. 14, 1888)
17:31 Pasiuni josnice şi o minte nesănătoasă. Trebuie vegheat continuu asupra pasiunilor lor josnice. Se face abuz de facultăţile de percepţie, se face abuz în mod teribil atunci când se îngăduie patimilor să se dezlănţuie. Atunci când sunt îngăduite patimile, sângele, în loc de a circula în toate părţile corpului, uşurând astfel inima şi limpezind mintea, este chemat într-o cantitate excesivă înspre organele interne. Urmarea este boala. Mintea nu se poate însănătoşi până când răul nu este sesizat şi îndreptat. (Ms. 24, 1900)
17:32 Îngăduinţa slăbeşte puterile morale. Pavel spunea: "Cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu." Întunecaţi această
17:33 minte prin îngăduirea poftei animalice şi a patimilor şi puterilor morale vor fi slăbite, astfel încât lucrurile sacre şi cele comune vor ajunge să fie puse la acelaşi nivel.