16:7 Blestemul păcatului. O, de ar lua bărbaţi şi femeile seama şi dacă s-ar întreba ce se câştigă prin călcarea legii lui Dumnezeu! În toate timpurile şi în toate locurile, în orice şi în fiecare împrejurare, călcarea de lege este o greşeală teribilă, o dezonoare la adresa lui Dumnezeu şi un blestem pentru om. Aşa trebuie să o privim oricât de nevinovat ar părea pretextul şi oricine ar fi comis-o. Ca ambasador al lui Hristos, vă implor pe voi care susţineţi a avea adevărul prezent. Să respingeţi orice aparenţă de necurăţie, şi să nu frecventaţi societatea acelora care v-ar putea ademeni spre lucruri necurate sau desfrânate. Fie-vă scârbă de aceste păcate stricate şi manifestaţi faţă de ele cea mai intensă ură. Fugiţi de cei care, chiar şi în vorbire îşi lasă mintea să se abată pe această cărare "căci din prisosul inimii vorbeşte gura" (Mat. 12, 34). Feriţi-vă de ei ca de lepră. Fac apel la toţi cei care au avut încredere în aceşti prefăcuţi ale căror vieţi nu sunt nobile şi a căror vorbire nu este curată, să-i măsoare după regula Evangheliei: "La Lege şi la mărturie; căci dacă nu vor vorbi astfel, este pentru că nu este lumină în ei" (Is. 8, 20; K.J.V). Fie ca oglinda lui Dumnezeu să reflecte asupra lor şi să discearnă defectele caracterului lor moral.