14:40 Faptul că păcatele acumulate sunt înmagazinate şi în cele din urmă expuse este un lucru teribil, motivul pentru care cei care susţin a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu se aventurează, având lumină, având cunoştinţă, să păcătuiască împotriva propriei lor conştiinţe şi prin păcatul lor aduc şi pe alţii în aceeaşi ruină, constituie un mister, au gustat ei vreodată puterea lumii care va veni? S-au bucurat ei vreodată de o dulce comuniune cu Dumnezeu? Cum se pot întoarce atunci către practici senzuale, condamnabile, degradante pentru suflet?