13:1 10. Motive pentru divorţ
13:2 Adulterul este singurul motiv pentru divorţ. O femeie poate fi divorţată în mod legal de soţul ei în baza legilor statului
13:3 şi totuşi să nu fie divorţată în ochii lui Dumnezeu potrivit cu Legea Sa care este mai presus de orice lege. Există un singur păcat şi acesta este adulterul care îl poate face aşeza pe soţ sau pe soţie în poziţia de a fi dezlegat de legământul căsătoriei în ochii lui Dumnezeu. Chiar dacă legile statului aprobă divorţul, ei sunt încă soţ şi soţie în lumina Bibliei conform legilor lui Dumnezeu.
13:4 Am văzut că sora Jones nu are dreptul să se căsătorească cu un alt bărbat; însă dacă ea sau oricare altă femeie obţine divorţul în mod legal pe temeiul că soţul ei a fost vinovat de adulter, atunci ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte. (AH, 344)
13:5 La iudei se îngăduia bărbatului să-şi alunge soţia pentru cele mai banale abateri şi atunci femeia era liberă să se căsătorească din nou. Această practică a condus la multă nenorocire şi păcat. În predica de pe munte, Domnul Isus a afirmat cu claritate că legământul căsătoriei nu poate fi dezlegat decât în cazul căsătoriei. "Oricine" a spus El, "îşi lasă nevasta afară de numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe ceda lăsată de bărbat, preacurveşte" (Mat. 5, 32)
13:6 Când fariseii i-au pus după aceea întrebări cu privire la legalitatea divorţului, Domnul Isus a îndreptat atenţia ascultătorilor Său înapoi la instituţia căsătoriei aşa cum a fost rânduită acesta la creaţiune. "datorită împietririi inimii voastre", a spus El "a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început nu a fost aşa" (Mat. 19, 8). El S-a referit după aceea la zilele binecuvântate din Edem când Domnul a rostit că "toate lucrurile erau foarte bune". De atunci îşi au originea căsătoria şi Sabatul, două instituţii gemene pentru slava lui Dumnezeu în beneficiul omenirii. Apoi, punându-Şi mâinile asupra sfintei perechi unite prin căsătorie, a spus:
13:7 "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi amândoi vor fi una" (Gen. 2, 24), enunţând astfel legământul căsătoriei pentru toţi copiii lui Adam până la încheierea timpului. Ceea ce Însuşi Tatăl Cel veşnic a pronunţat a fi un lucru bun a constituit legea celei mai înainte binecuvântări şi dezvoltări pentru om.
13:8 Schimbare a caracterului, nu a statutului de căsătorie. Am primit scrisoare din partea soţului tău. Ceea ce am de spus este că există un singur lucru pe baza căruia un soţ se poate despărţi legal de soţia sa, sau o soţie de soţul ei, şi acesta este adulterul.
13:9 Dacă nu sunt corespunzătoare caracterele voastre, nu ar fi mai bine, şi pentru slava lui Dumnezeu să vă schimbaţi aceste caractere?
13:10 Soţul şi soţia trebuie să cultive respect unul faţă de celălalt. Fiecare trebuie să-şi ţină în frâu spiritul, cuvintele şi faptele astfel ca nimic să nu fie spus sau făcut pentru a irita sau a necăji. Fiecare trebuie să poarte de grijă celuilalt făcând tot ce-i sta în putere pentru întărirea afecţiunii reciproce.
13:11 Vă spun amândurora să căutaţi pe Dumnezeu. Faceţi-vă datoria unul faţă de altul cu iubire şi bunătate. Soţul trebuie să fie harnic, să cultive obiceiul de a munci, făcând tot ce poate mai bine pentru a-şi întreţine familia. Aceasta o va face pe soţia lui să aibă respect faţă de el. (AH, 365)
13:12 Partea V-a - Desfrâul şi adulterul