10:1 7. Sfat celei de-a doua soacre a lui Walter
10:2 Stimată soră: [Scrisă la 26 august 1893, mamei celei de-a doua soţii a lui Walter] Ştiu ce te supără în ce priveşte căsătoria fiicei tale cu Walter. Însă această căsătorie a avut loc cu consimţământul tău, iar fiica ta, ştiind totul despre el, l-a acceptat ca soţ; acum nu văd nici un motiv să te mai simţi împovărată în legătură cu aceasta. Fiica ta îl iubeşte pe Walter C. şi s-ar putea ca această căsătorie să fie în planul lui Dumnezeu astfel că atât Walter, cât şi fiica ta să poată avea o experienţă creştină mai înaltă şi să poată fi întăriţi acolo unde sunt deficitari.
10:3 Fiica ta s-a legat cu Walter prin căsătorie şi a rupe acest legământ al căsătoriei nu ar fi nicidecum bine din partea ei. Ea nu-şi poate anula acum obligaţiile faţă de el.
10:4 Tu spui că Walter a fost logodit cu o oarecare tânără din Topeka. Nu pot să vorbesc despre acest lucru deoarece nu am auzit motivele care l-au determinat pe Walter să desfacă această logodnă, dacă într-adevăr a fost vorba despre aşa ceva. Însă sunt în cunoştinţă de cauză în privinţa relaţiilor cu fosta sa soţie, Laura. Walter a iubit-o pe Laura cu mult peste ceea ce merita ea, căci ea nu a fost demnă de aceasta. El a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a o ajuta, şi a căutat pe orice cale cu putinţă ca ea să rămână soţia lui. El nu a putut face mai mult decât ceea ce a făcut. Am rugat-o, am încercat să-i arăt că nu este bine ce face, am implorat-o să nu divorţeze; însă ea a fost hotărâtă, ambiţioasă şi încăpăţânată vrând să facă ceea ce vrea ea. Cât a locuit împreună cu el, a căutat să obţină cât de mulţi bani a putut de la el, însă ea nu l-a tratat cu bunătate aşa cum ar trebui să-şi trateze soţul o soţie.
10:5 Drept la fericire. Walter nu a alungat-o pe soţia lui., ea l-a părăsit şi l-a îndepărtat pe el, căsătorindu-se cu un alt bărbat. Nu văd nimic în Scriptură care să-i interzică lui să se recăsătorească în Domnul. El are dreptul la afecţiune din partea unei femei care, cunoscându-i infirmitatea lui fizică, să fie de acord să-i ofere dragostea ei. A sosit timpul când putem considera că a fi steril nu este cea mai gravă stare a cuiva. Eu văd soţii care au dat naştere la o sumedenie de copii dar care nu sunt în stare să-i îngrijească în mod corespunzător. Aceste femei nu au timp să se refacă după ce dau naştere unui copil pentru că ajung din nou să fie însărcinate.
10:6 Multe dintre aceste femei sunt soţiile unor bărbaţi săraci care nu au mijloace suficiente pentru a-şi susţine familiile lor continuu în creştere şi în prezent eu ajut astfel de femei să-şi hrănească, să-şi îmbrace şi să-şi educe copiii. Însă, nefiind capabile să-şi dea seama de neputinţa lor de a-şi creşte vlăstarele ele aduc continuu pe lume copii,
10:7 cât de repede posibil. Dar Dumnezeu nu este de acord cu aceasta.
10:8 Soţii cestor femei par să considere că soţiile lor nu au altă menire decât să le satisfacă patimile lor animalice. Copiii sunt aduşi pe lume atât de repede, răspunderile se acumulează cu atâta repeziciune, încât soţiile şi mamele nu au şansa să îşi cultive mintea, nu au timp şi nici ocazia de a se consacra lucrării religioase. În astfel de familii nu se aduce slavă lui Dumnezeu. Multe dintre tinerele noastre misionare se căsătoresc şi în timp de câteva luni au deja de îngrijit copii şi astfel sunt scoase din câmpul misionar. Tu poţi să te bucurie că fiica ta nu va avea astfel de obstacole în lucrare pentru Mântuitorul. Ea îl poate însoţi pe soţul ei în călătorii şi să-i fie de ajutor iar când rămâne acasă poate lucra pentru Domnul ca şi când nu ar fi căsătorită. Acesta este punctul meu de vedere în această privinţă.
10:9 Eu am încredere în Walter şi cred că el este un creştin. Am avut ocazia să aflu câte ceva în legătură cu starea lui de spirit când a trecut prin această încercare cu prima lui soţie. Ea a încercat să obţină bani de la el când a văzut că poate avea foloase de la el, iar el a fost gata să facă de zece ori mai mult decât ar fi avut ea dreptul să se aştepte sau decât era el dator să facă pentru ea. El a suferit şi a avut necazuri mari din cauza ei. Eu am încercat să-l ajut cu tot ce am putut.
10:10 Am încercat să o fac pe Laura să înţeleagă şi să vadă care îi este datoria, însă din moment ce a apucat pe calea acesta, nu cred că aceasta nouă legătură a ei poate fi întreruptă. Este o problemă serioasă să desparţi un bărbat de soţia lui. Nu există motiv scripturistic pe baza căruia să se poate face un astfel de pas în acest caz. Nu el a părăsit-o pe ea, ci ea l-a părăsit pe el. El nu s-a căsătorit din nou până când ea nu a obţinut divorţul. Când Laura a divorţat de Walter, ea a suferit foarte mult şi el nu s-a recăsătorit decât după ce Laura
10:11 s-a căsătorit din nou. Cea pe care a ales-o el, sunt sigură, îi va fi un ajutor şi el poate fi un ajutor pentru ea.
10:12 Walter nu are un caracter perfect. El are anumite trăsături asupra cărora se poate obiecta. El a fost înzestrat cu mijloace băneşti pe care nu le foloseşte întotdeauna cel mai bine. Uneori el este foarte cheltuitor alteori foarte zgârcit. Însă o femeie bună, temătoare de Dumnezeu, alături de el va fi în stare să-l sfătuiască să nu acţioneze din impuls şi să-l îndemne să-şi aşeze banii în vistieria Domnului.
10:13 Walter se află într-o poziţie de răspundere, însă dacă membrii familiei cu care el s-a aliat prin căsătorie vor dovedi credincioşie faţă de el, ei îl vor influenţa să devină un ispravnic înţelept al bunurilor Domnului. Atunci el îşi va chivernisi banii ca şi cum ar fi în văzul întregului univers al cerurilor. El nu se va implica în nici un aranjament nelegal pentru a face bani, ci va avea în atenţie numai slava lui Dumnezeu. El se va feri de orice fel de trucuri meschine şi va evita orice mijloace sau planuri, necinstite şi nu va face nimic care să contravină adevăratei evlavii. El îşi va da seama că afacerile sale trebuie să se încadreze în cerinţele lui Dumnezeu.
10:14 Noi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că ispravnicul face negoţ cu bunurile Domnului, şi el are o răspunderea sacră. Biblia cere ca oamenii să cumpere şi să vândă şi să lucreze în cadrul afacerilor lor cu acelaşi simţ ascuţit al obligaţiei lor religioase ca şi atunci când înalţă cereri Tatălui lor ceresc, cerând putere şi har. Domnul nu a lăsat pe nimeni să facă ce-i place cu bunurile lui şi să dea după cum dictează impulsul sau poate cum o cer prietenii săi. Banii pe care îi mânuieşte nu sunt ai săi şi nu trebuie cheltuiţi în mod inutil, căci via Domnului trebuie lucrată şi lucrarea ei necesită cheltuieli.
10:15 Acum este ziua când ni se oferă încredere, iar ziua socotelilor este încă în viitor. Domnul a încredinţat mijloace ispravnicilor Săi să le folosească în mod înţelept căci toţi sunt unelte ale Sale şi li se cere să poarte răspunderi. Talanţii ne sunt daţi în funcţie de capacitatea noastră de a-i folosi, însă noi nu trebuie să folosim mijlocele lui Dumnezeu numai pentru satisfacerea plăcerilor egoiste sau după cum suntem înclinaţi să o facem.
10:16 Walter a dat greş în trecut în mânuirea bunurilor încredinţate lui de Domnul şi nu a avut totdeauna în vedere să folosească mijlocelele date lui într-un fel care să fie pe plac Stăpânului şi pentru înaintarea cauzei adevărului. El trebuie să dea socoteală de felul cum chiverniseşte mijloacele încredinţate lui. El nu poate proceda după capul lui în această chestiune. El trebuie să caute înţelepciune de la Dumnezeu. Eu nu doresc ca Walter să dea peste voinţa lui nici măcar un singur dolar pentru câmpul care duce lipsă, căci darurile care nu sunt date de bună voie nu sunt însoţite de binecuvântarea lui Dumnezeu. Eu nu vreau să constrâng şi nu vreau să forţez pe nimeni să dea bani, chiar dacă este vorba de lucrarea lui Dumnezeu.
10:17 Dumnezeu are o lucrare de făcut şi eu folosesc toţi banii pe care îi pot economisi şi pot să-mi ţin casa, să putem trăi şi să ne asigurăm cele necesare vieţii. Sunt mulţi care mă ajută cu bucurie şi bunăvoinţă în această parte a viei Domnului. Dacă toţi îşi vor face datoria potrivit cu măsura răspunderilor lor, cantitatea care le-a fost încredinţată va fi dublată. Acela care oferă lui Dumnezeu propria sa voinţă va fi onorat pentru credincioşia lui şi Îl va auzi pe Stăpân, zicând: "Bine, rob bun şi credincios". Însă nu este potrivit ca oamenii să dea după cum vor ei. Hristos are drept asupra a tot ce avem noi.
10:18 Tu nu trebuie să fii surprinsă că Walter nu se simte în largul lui să îl ajute pe fiul tău. Dacă fiul tău nu a preţuit ocaziile şi privilegiile pe care le-a avut, dacă el nu a folosit cum se cuvenea capacităţile sale şi a irosit talanţii încredinţaţi lui de Dumnezeu, întrebarea
10:19 care se ridică este: va proceda el mai bine într-o a doua încercare? A învăţat el oare lecţia pe care Dumnezeu ar fi dorit ca el s-o înveţe? Sunt multe suflete preţioase care ar fi bucuroase să aibă şansa de a dobândi o educaţie, care nu se vor ocupa de semănare de buruieni, ci îşi vor folosi toată puterea de a dobândi cunoştinţa pe baza căreia să poată face bine.
10:20 Sunt surprinsă că Walter nu ţi-a satisfăcut de îndată cererea pentru că tu eşti mama soţiei sale, pe care el o iubeşte. Poate el voia să fie precaut şi vrea să înveţe din lecţiile din trecut. El a ajutat pe mulţi, pe care nu era dator să-i ajute. Tu ar trebui să consideri refuzul său de a-ţi da bani ca o dovadă a sincerităţii sale prin faptul că nu vrea să se compromită pe sine pentru a-ţi câştiga favoarea. Eu sunt sigură că Walter ştie care îi este datoria. Greşelile pe care le-a făcut dând bani familiei primei sale soţii l-au învăţat probabil să nu mai repete această experienţă. Eu nădejduiesc că refuzul său de a da bani fiului tău pentru a merge la Battle Creek sau Union College nu te va face să fii pornită împotriva lui. Nu trebuie să se întâmple aşa ceva.
10:21 Dacă fiica ta îl iubeşte pe Walter C. cu nu văd nimic în Cuvântul lui Dumnezeu care să-i ceară să se despartă de el. Pentru că nu mi-ai cerut sfatul, aceasta este ceea ce-ţi spun deschis. Dacă Walter ţi-ar fi dat banii pe care i-ai cerut, nu ar fi însemnat aceasta că el încearcă să-ţi cumpere bunăvoinţa? Nu ar fi fost oare mult mai potrivit ca fiul tău să meargă să muncească şi să-şi asigure singur bani de care are nevoie pentru educaţie decât să depindă de altcineva pentru o astfel de favoare? Este acelaşi lucru cu a ajuta în mod neînţelept pe proprii tăi copii.
10:22 Cei care merg la colegiu pe propria lor muncă preţuiesc privilegiile pe care le au mai mult decât cei cărora acestea le sunt asigurate pe cheltuiala altcuiva, pentru că ei cunosc preţul. Noi nu trebuie să-i tot ducem în braţe pe copiii noştri până ne devin poveri neajutorate. Învaţă pe fiul tău să fie harnic, în stare de a se întreţine singur şi să ajute şi pe alţii.
10:23 Dumnezeu este proprietar asupra Universului. Orice bărbat, femeie şi copil cu timpul şi talanţii care le-au fost încredinţaţi aparţin lui Dumnezeu. El a dat diverse daruri oamenilor pentru a le folosi spre slava Sa şi astfel să aibă mai multă putere, înţelepciune şi înţelegere. Dumnezeu aşteaptă ceva de la fiecare suflet şi noi suntem agenţi cu responsabilitate şi trebuie să-L slujim continuu. Trup, suflet şi spirit - noi trebuie să ne consacrăm pe noi înşine în serviciul Său şi să facem acele lucruri care vor contribui la înaintarea cauzei Sale pe pământ. Nu trebuie să avem în vedere plăcerea noastră şi nici să îngăduim să fim stăpâniţi de impuls.
10:24 Acum, scumpa mea soră, îţi voi trimite această scrisoare şi de asemenea voi face o copie a acestei şi pentru Walter C. Aş vrea să fiu ca o mamă pentru el. În timp de necaz, el a avut nevoie de o mamă. Fiecare bănuţ pe care l-a aşezat în mâinile mele a fost folosit pentru mântuirea sufletelor care pier iar în viitor sper să aibă parte de experienţa de a auzi de pe buzele Stăpânului: "Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău".
10:25 Îmi pară cu adevărat rău că ai luat asupra ta poveri care nu sunt necesare. Tu nu vezi că, despărţind pe Walter de fiica ta, ai produce două rele în loc de a vindeca unul? Fiica ta s-a căsătorit cu Walter şi nu are nici un motiv să se despartă de el. Nu ai scuză să vrei ca ei să înceteze să trăiască şi să lucreze împreună ca soţ şi soţie. Poate ai dus mai departe zvonurile rele care au ajuns la tine şi să fii tu însăţi mijlocul prin care tu, fiica ta şi soţul ei să ajungeţi nenorociţi. Lasă-i pe cei doi, căci sunt copii ai lui Dumnezeu, să-şi unească interesele după cum le cere legământul căsătoriei, lasă-i să se consacre lui Dumnezeu şi voii Sale, să fie nişte vase de cinste în folosul Domnului.
10:26 Tu, la rândul tău, acţionează ca o mamă credincioasă. Fii înţeleaptă
10:27 sfătuindu-i şi ajutându-i în orice mod cu putinţă. Cunoscând că voi toţi aparţineţi lui Dumnezeu, purtaţi-vă drept şi iubitor unii cu alţii. Fiţi deschişi, buni, cultivaţi integritatea sufletească şi veţi câştiga cununa vieţii care nu se vestejeşte. Încredeţi-vă cu totul în Dumnezeu şi El vă va binecuvânta şi vă va da pace şi odihnă. (Scrisoarea 50, 1895)