8:1 6. ALCOOLUL ŞI OAMENII DIN POZIŢII DE RĂSPUNDERE
8:2 Lecţii din experienţa lui Nadab şi Abihu. - Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, care făceau importantul oficiu de preoţi, beau vin şi apoi, după cum le era misiunea, intrau să slujească înaintea Domnului. Preoţii care ardeau tămâie înaintea Domnului trebuia să folosească foc din cădelniţa lui Dumnezeu, care ardea zi şi noapte, nestingându-se niciodată. Dumnezeu dăduse directive explicite despre cum trebuia condusă fiecare parte a slujirii Lui, pentru ca toţi cei implicaţi în această manifestare sacră a închinării să poată fi în acord cu caracterul lui Sfânt. Şi orice abatere de la directivele exprese ale lui Dumnezeu în legătură cu acest serviciu divin al Lui era pedepsită cu moartea. Nici o jertfă nu era acceptabilă pentru Dumnezeu, dacă nu era cu sare şi arsă cu foc divin, ceea ce reprezenta comunicarea dintre Dumnezeu şi om, deschisă numai prin Isus Hristos. Focul divin care trebuia pus în cădelniţa preotului era întreţinut continuu. Şi, în vreme ce poporul lui Dumnezeu era afară, rugându-se stăruitor, tămâia arsă în foc divin trebuia să se înalţe înaintea lui Dumnezeu, amestecată cu rugăciunile lor. Tămâia era un simbol al mijlocirii lui Hristos.
8:3 Fiii lui Aaron au luat foc obişnuit, din care Dumnezeu nu accepta, şi L-au insultat, prin jertfă, pe Dumnezeul cel Infinit, venind la El cu foc străin. Dumnezeu i-a ars cu foc, pentru evidenta nesocotire a instrucţiunilor Lui exprese. Toate actele lor erau asemenea jertfei lui Cain. În ele nu era reprezentat divinul Mântuitor. Dacă aceşti fii ai lui Aaron ar fi fost în integritatea facultăţilor lor de a raţiona, ar fi distins diferenţa dintre focul obişnuit si cel sacru. Dar satisfacerea
8:4 apetitului le-a degradat facultăţile şi într-atât le-a înceţoşat mintea, încât puterea lor de discernământ a dispărut. Ei cunoşteau bine caracterul sfânt al serviciului ceremonial şi teribila solemnitate şi responsabilitate, asumate prin înfăţişarea înaintea lui Dumnezeu pentru a face această slujbă.
8:5 Erau răspunzători. - Unii s-ar putea întreba cum ar putea fi responsabili fiii lui Aaron, când mintea le era atât de paralizată prin intoxicare, încât n-au fost în stare să discearnă între focul sacru şi cel obişnuit. Ei s-au făcut răspunzători pentru toate actele comise sub influenţa vinului atunci când au dus paharul la gură. Îngăduirea apetitului i-a costat pe aceşti preoţi viaţa. Dumnezeu interzisese în mod expres folosirea vinului, care avea să aibă un efect de înceţoşare a minţii.
8:6 "Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis: 'Tu şi fiii tăi împreună cu tine să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri, ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise'"...
8:7 Avem aici cele mai clare directive ale lui Dumnezeu şi motivele Lui de interzicere a folosirii vinului: pentru ca puterea lor de discernământ să poată fi clară şi în nici un fel împiedicată; pentru ca judecata lor să fie corectă şi să fie mereu capabili să facă deosebirea între curat şi necurat. Şi mai este un motiv de mare importanţă, de abţinere de la orice ar aduce intoxicare - nevoia folosirii depline a unei raţiuni limpezi, pentru a prezenta copiilor lui Israel toate regulile pe care li le spusese Dumnezeu.
8:8 Cerinţe pentru liderii spirituali. - Tot ceea ce, privind mâncarea şi băutura, descalifică puterile mintale pentru o exercitare sănătoasă şi activă constituie un păcat grav în faţa lui Dumnezeu. Îndeosebi în cazul celor care slujesc în lucrurile sfinte, care ar trebui tot timpul să fie exemple pentru popor şi în măsură să-i înveţe corect...
8:9 Slujitorii din locuri sfinte, care au gura şi buzele întinate, îndrăznesc să ia în gura şi buzele lor pângărite Cuvântul sacru al lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu nu observă îngăduirea lor păcătoasă. "Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău". Dumnezeu nu va primi mai mult jertfa din mâinile celor care se mânjesc singuri şi aduc, împreună cu slujba lor, tămâia tutunului şi a alcoolului decât a primit jertfa fiilor lui Aaron, care au adus tămâie cu foc străin.
8:10 Dumnezeu nu S-a schimbat. El este la fel de specific şi exact în cerinţele Lui acum, ca-n zilele lui Moise. Dar, în sanctuarele închinării din zilele noastre, laolaltă cu cântările de laudă, rugăciunile şi învăţătura de la amvon, nu se aduce doar foc străin, ci şi profanare. În loc ca adevărul să fie predicat cu ungere sfântă de la Dumnezeu, el este, uneori, rostit sub influenţa tutunului şi a băuturii. Foc străin, într-adevăr! Adevărul şi sfinţenia Bibliei sunt prezentate poporului şi se aduc rugăciuni lui Dumnezeu, amestecate cu miasma tutunului! Această tămâie este cea mai acceptabilă pentru Satana. Teribilă înşelătorie! Ce ofensă pentru Dumnezeu! Ce insultă pentru El, care este sfânt şi stă în lumină de care nu te poţi apropia!
8:11 Dacă facultăţile minţii ar fi în vigoarea sănătăţii, cei care se pretind creştini ar distinge inconsistenţa unei astfel de închinări. Ca şi ale lui Nadab şi Abihu, sensibilităţile lor sunt atât de tocite, încât nu fac deosebire între ceea ce este sacru şi ce este comun. Lucrurile sfinte
8:12 sunt aduse la nivelul respiraţiei lor pline de tutun, al creierelor lor înceţoşate şi al sufletelor lor pângărite, întinate prin indulgenţa apetitului şi a pasiunii. Pretinşi creştini mănâncă şi beau, fumează şi mestecă tutun şi devin lacomi la mâncare şi beţivi pentru satisfacerea apetitului, vorbind, totuşi, despre o biruinţă aşa cum a biruit Hristos! - Redemption or the Temptation of Christ, pag. 82 - 86.
8:13 Nevoie de autorităţi cu mintea limpede. - Cum este cu legiuitorii noştri şi cu oamenii de la curţile de justiţie? Dacă este nevoie ca aceia care slujesc în poziţii sfinte să aibă mintea limpede şi control deplin asupra raţiunii lor, nu este, de asemenea, important ca aceia care fac şi aplică legile naţiunii noastre mari să-şi aibă facultăţile neîntunecate? Ce putem spune despre judecătorii şi juraţii la dispoziţia cărora stă viaţa omului şi ale căror decizii pot condamna nevinovaţi sau reda societăţii criminali? Nu le trebuie lor să aibă un control deplin asupra propriilor capacităţi mintale? Sunt ei temperaţi în obiceiuri? Dacă nu, nu sunt buni pentru poziţii de răspundere. Când poftele sunt pervertite, puterile minţii slăbesc şi există pericolul ca oamenii să nu conducă cu dreptate. Este indulgenţa faţă de ceea ce întunecă mintea mai puţin periculoasă azi decât atunci când Dumnezeu a fixat restricţii pentru cei care slujeau în locuri sfinte? - Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 19.
8:14 Când cei de la conducere trădează încrederea acordată. - Cei care fac legi pentru conducerea poporului ar trebui mai mult decât oricine să asculte de legile mai înalte, care stau la baza tuturor legislaţiilor popoarelor şi familiilor. Cât este de important ca oameni care posedă putere de control asupra semenilor să simtă ei înşişi că se află sub un control mai înalt! Ei nu vor simţi astfel niciodată dacă mintea le este slăbită de indulgenţa pentru narcotice şi băuturi tari. Cei cărora le este încredinţat să facă şi să aplice legi ar trebui să aibă toate capacităţile în bună funcţiune. Ei pot, prin practicarea temperanţei în toate privinţele, să-şi menţină discernământul limpede între ceea ce este sacru şi ceea ce este comun şi pot avea înţelepciunea
8:15 de a trata cu acea dreptate şi integritate pe care le-a revărsat Dumnezeu peste vechiul Israel...
8:16 Mulţi dintre cei înălţaţi în cele mai de sus poziţii de încredere, în ceea ce priveşte slujirea publică, sunt cu totul altfel. Ei sunt slujitori de sine şi, în general, îşi îngăduie folosirea de narcotice, vin şi băuturi tari. Magistraţi, senatori şi reprezentanţi ai naţiunii au uitat că ei nu se pot considera oricine. Prin îngăduiri păcătoase, ei îşi degradează puterile, coborându-se din poziţiile lor înalte pentru a se întina prin necumpătare, urâciune şi orice formă de rău. Capacităţile lor corupte de viciu deschid calea pentru orice rău posibil...
8:17 N-ar trebui ca oameni necumpătaţi să fie votaţi de naţiune pentru a fi puşi în poziţii de încredere. Influenţa lor îi corupe pe ceilalţi, implicând grave răspunderi. Cu creierul şi nervii narcotizaţi de tutun şi alţi stimulenţi, ei fac o lege după natura lor şi când efectul imediat al acestora a dispărut, apare o stare de slăbiciune. Frecvent, viaţa umană stă în balanţă; de decizia acestor oameni din aceste poziţii de încredere depinde viaţa şi libertatea sau robia şi disperarea. Cât de necesar este ca toţi cei care iau parte la aceste hotărâri să fie bărbaţi încercaţi, oameni ai stăpânirii de sine, ai dreptăţii şi adevărului, ai integrităţii, care să respingă mita şi care nu lasă ca judecata sau convingerile lor despre dreptate să fie clătinate de părtinire sau prejudecată. Dumnezeu spune: "La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. Fereşte-te de o învinuire nedreaptă şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi." - Signs of the Times, 8 iulie 1880.
8:18 Numai oameni strict cumpătaţi şi integri ar trebui admişi în forurile noastre legislative şi aleşi să ne prezideze curţile de judecată. Proprietatea, reputaţia şi chiar viaţa sunt în necumpătaţi atunci când
8:19 sunt lăsate în judecata unor bărbaţi care sunt necumpătaţi şi imorali. Cât de multe persoane nevinovate au fost condamnate la moarte şi cât de şi mai multe au fost jefuite de bunurile lor pământeşti prin nedreptatea juraţilor, a avocaţilor, martorilor şi chiar a judecătorilor care beau! - Signs of the Times, 11 februarie 1886.
8:20 Dacă toţi oamenii de răspundere ar fi cumpătaţi. - Dacă oamenii care ne reprezintă ar păstra calea Domnului, ar fi bărbaţi ai unui înalt şi sfânt standard. Cei aflaţi în poziţii de încredere ar trebui să fie strict cumpătaţi. Magistraţi, senatori şi legiuitori ar avea o înţelegere limpede, iar judecata lor ar fi solidă şi nepervertită. Temerea de Dumnezeu ar fi în permanenţă în faţa lor, iar ei ar depinde de o înţelepciune mai înaltă decât înţelepciunea lor.
8:21 Învăţătorul ceresc i-ar face înţelepţi în sfaturi şi le-ar da tăria de a sta hotărât împotriva a tot ceea ce este rău, promovând ceea ce este corect, drept şi adevărat. Cuvântul lui Dumnezeu ar fi ghidul lor şi ar respinge orice nedreptate. Legiuitorii şi autorităţile şi-ar câştiga respectul prin orice lege bună şi dreaptă, arătând tot timpul calea Domnului de a face judecată şi dreptate. Dumnezeu este capul tuturor legilor şi guvernărilor bune şi drepte. Cei cărora li s-a încredinţat răspunderea administrării oricărui aspect al legii, au de dat socoteală lui Dumnezeu, ca ispravnici ai bunurilor Lui. - Review and Herald, 1 octombrie 1895.
8:22 Raţiunea detronată, la ospăţul lui Belşaţar. - În mândria şi aroganţa lui, având un nesăbuit sentiment de siguranţă, Belşaţar "a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui şi a băut vin înaintea lor". Toate atracţiile pe care le putea dicta bogăţia şi puterea s-au adăugat scenei. Femei frumoase, cu farmecul lor, se aflau printre invitaţii la banchetul regal. Se aflau acolo bărbaţi de geniu şi de cultură. Prinţi şi oameni de stat beau vinul ca pe apă şi se expuneau influenţei lui dăunătoare. Cu raţiunea detronată prin intoxicare şi cu impulsurile inferioare şi pasiunile în ascensiune acum, împăratul a
8:23 preluat personal conducerea dezmăţatei orgii. - Prophets and Kings, pag. 523.
8:24 Chiar în momentul în care ospăţul era în toi, o mână fără sânge în ea a apărut şi a scris pe peretele camerei banchetului. "Mene mene techel upfarsin" au fost cuvintele scrise, pe care Daniel i le-a tâlcuit împăratului ca însemnând: "ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor... Împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor şi perşilor". Iar raportul ne spune că "chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul haldeilor, a fost omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Darius Medul".
8:25 Puţin se gândea Belşaţar că un Veghetor nevăzut îi observa idolatra distracţie. Dar nimic nu este spus sau făcut, care să nu fie înregistrat în cărţile cerului. Literele misterioase scrise de mâna fără sânge în ea sunt mărturie că Dumnezeu vede tot ceea ce facem şi că
8:26 El este dezonorat prin orgiile noastre. Nimic nu putem ascunde de Dumnezeu şi nu putem fugi de responsabilitatea noastră faţă de El. Oriunde am fi şi orice am face, avem de dat socoteală Celui ai căruia suntem prin creaţiune şi răscumpărare. - Manuscris 50, 1893.
8:27 Rezultatul teribil al destrăbălării lui Irod. - În multe privinţe, Irod făcuse o reformă în viaţa lui uşuratică, dar folosirea mâncărurilor extravagante şi a băuturilor stimulatoare îi solicita şi ucidea atât capacităţile morale, cât şi pe cele fizice şi se opunea apelurilor insistente ale Duhului lui Dumnezeu, care adusese convingere în inima lui, trezindu-i conştiinţa la îndepărtarea păcatelor. Irodiada cunoştea punctele slabe ale caracterului lui Irod. Ea ştia că, în condiţii obişnuite, când inteligenţa proprie îl controla pe împărat, ea nu putea obţine uciderea lui Ioan Botezătorul...
8:28 Ea şi-a înăbuşit cât a putut de bine ura, aşteptând ziua de naştere a lui Irod, care ştia că va fi o ocazie de îmbuibare şi intoxicare. Gustul lui Irod pentru mâncăruri extravagante şi bogate şi pentru vin i-ar fi oferit prilejul de a-l scoate din minţi. Ea avea să-l
8:29 ademenească la îngăduirea apetitului, ceea ce urma să-i stârnească pasiune şi să-i slăbească tonusul mintal şi moral, făcând imposibil ca simţurile lui amorţite să vadă faptele şi realitatea în mod clar şi să ia decizii corecte. Irodiada a făcut cele mai scumpe pregătiri pentru ospăţ şi destrăbălare, cunoscând influenţa acestor festine pline de necumpătare asupra intelectului şi a moralului. Ea ştia că îngăduinţa lui Irod pentru apetit, plăceri şi distracţie îi va stârni pasiuni josnice şi-l va face insensibil la cerinţele mai nobile de efort şi datorie.
8:30 Euforia nenaturală, pe care o aduce minţii şi sufletelor necumpătarea, scade sensibilitatea la perfecţionarea moralului, făcând imposibil pentru impulsurile sfinte să influenţeze inima şi să ţină sub control pasiunile, atunci când opinia şi curentul public le susţin. Petreceri şi distracţii, dans şi vin la discreţie înceţoşează simţurile şi alungă temerea de Dumnezeu...
8:31 Pe când Irod şi dregătorii lui sărbătoreau şi beau în sala de ospeţe, Irodiada, pervertită de ură şi crimă, îşi trimite fiica, îmbrăcată cât mai atrăgător, acolo unde se afla Irod şi invitaţii lui împărăteşti. Salomeea era împodobită cu ghirlande scumpe şi cu flori, giuvaeruri şi brăţări strălucitoare. Cu îmbrăcăminte puţină şi modestie şi mai puţină, ea a dansat pentru distracţia invitaţilor împărăteşti. Având simţurile pervertite, această încântătoare viziune a frumuseţii şi gingăşiei, pentru ei, i-a cucerit. În loc să fie conduşi de o raţiune luminată, de un gust rafinat şi de o conştiinţă sensibilă, caracteristicile inferioare ale minţii lor au pus mâna pe frâie. Virtutea şi principiul nu aveau putere de control.
8:32 Farmecul fals al halucinantei scene părea a lua minţile şi demnitatea lui Irod şi a invitaţilor lui, aprinşi de vin. Muzica, vinul şi dansul au
8:33 îndepărtat de la ei teama şi respectul faţă de Dumnezeu. Nimic nu mai era sfânt pentru simţurile pervertite ale lui Irod. El a dorit să facă o demonstraţie care să-l aşeze şi mai sus decât era, în faţa mai marilor din împărăţia lui. Şi astfel a promis, în mod pripit, confirmându-şi făgăduinţa cu un jurământ, să-i dea fiicei Irodiadei orice ar fi cerut...
8:34 Obţinând o atât de minunată făgăduinţă, fata a alergat la mama ei, dorind să ştie ce ar fi trebuit să ceară. Răspunsul mamei era deja pregătit - capul lui Ioan Botezătorul, pe un platou. La început, Salomeea a fost şocată, pentru că nu înţelegea dorinţa de răzbunare ascunsă în inima mamei ei. Ea a refuzat să prezinte o asemenea cerere inumană, dar hotărârea acelei mame pline de răutate a avut câştig de cauză. Mai mult, ea a sfătuit-o pe fiica ei să nu mai zăbovească, ci să meargă repede cu cererea înaintea lui Irod, înainte ca el să aibă timp să reflecteze şi să-şi schimbe poziţia. Prin urmare, Salomeea s-a întors la Irod cu teribila ei cerere: "Dă-mi, aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" "împăratul s-a întristat; dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea."
8:35 Irod era uimit şi nedumerit. Veselia lui deşănţată s-a curmat şi oaspeţii s-au înfiorat de groază la auzul acestei inumane dorinţe. Frivolităţile şi destrăbălarea din acea seară au costat viaţa unuia dintre cei mai de seamă profeţi care au adus vreodată solie de la Dumnezeu oamenilor. Paharul cu alcool a pregătit calea pentru această teribilă crimă. - Review and Herald, 11 martie 1873.
8:36 Nici un glas pentru salvarea lui Ioan. - De ce n-a existat nici un glas, în acel anturaj, care să fie auzit, oprindu-l pe Irod de la împlinirea jurământului lui nefast? Toţi erau beţi de vin şi, pentru simţurile lor amorţite, nimic nu mai era de preţ.
8:37 Deşi, virtual, invitaţii împărăteşti au avut invitaţia de a-l elibera pe Irod de jurământul lui, limba lor părea paralizată. Irod însuşi se
8:38 afla sub amăgirea că, pentru a-şi salva reputaţia, trebuia să-şi ţină un jurământ făcut sub influenţa intoxicaţiei. Principiul moral, singura siguranţă a sufletului, era paralizat. Irod şi invitaţii lui erau sclavi în cea mai joasă robie a apetitului decăzut...
8:39 Puterile minţii erau slăbite de plăcerea simţurilor, care le pervertea ideea de dreptate şi milă. Satana a profitat de ocazie, în persoana Irodiadei, pentru a-i face să ia hotărâri ce au costat preţioasa viaţă a unuia dintre profeţii lui Dumnezeu. - Review and Herald, 8 aprilie 1873.
8:40 Avertizări divine. - Dumnezeu nu poate lăsa multă vreme o generaţie necumpătată şi rea. Sunt multe avertizări solemne în Scripturi împotriva folosirii băuturilor ameţitoare. În zilele din vechime, când Moise transmitea dorinţa lui Iehova, referitoare la poporul Lui, împotriva celui care bea au fost exprimate următoarele: "Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia, încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să nu zică: 'Voi avea pacea, chiar dacă aş umbla după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.' Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri."
8:41 Solomon spune: "Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept." "Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările?Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă ca un şarpe şi înţeapă ca un basilic."
8:42 Folosirea vinului printre israeliţi a fost una din cauzele care, în
8:43 final, au dus la robia lor. Prin profetul Amos, Domnul le-a spus: "Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion! ... Credeţi că ziua nenorocirii este departe şi faceţi să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi." "Vai de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!" "Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uite legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi."
8:44 Aceste cuvinte de avertizare şi poruncă sunt precise şi hotărâte. Să le dea atenţie cei aflaţi în poziţii publice de încredere, pentru a nu uita, datorită vinului şi băuturilor tari, legea, pervertind judecata. Legiuitorii şi judecătorii trebuie să fie întotdeauna în stare să respecte instrucţiunea Domnului: "Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani."
8:45 Domnul Dumnezeu este cel care guvernează. El singur este mai presus de orice autoritate, mai presus de toţi împăraţii şi legiuitorii. Domnul a dat directive speciale în Cuvântul Său, referitoare la vin şi la băuturile tari. El a interzis folosirea acestora şi Şi-a întărit restricţiile
8:46 prin puternice avertizări şi ameninţări. Dar interzicerea Lui faţă de folosirea băuturilor ameţitoare nu este exercitarea unei autorităţi arbitrare. El caută să-i reţină pe oameni, pentru a putea scăpa de rezultatele rele ale indulgenţei faţă de vin şi băuturile tari. Degradare, cruzime, ruină şi vrajbă urmează drept rezultate fireşti ale necumpătării. Dumnezeu a reliefat consecinţele urmării acestui curs al răului. El a făcut aceasta pentru a nu putea exista o pervertire a legilor Sale şi pentru ca oamenii să poată fi scutiţi de mizeria mare ce rezultă din acţiunea celor răi care, de dragul câştigului, vând otravă. - Drunkenness and Crime, pag. 4 - 6.