59:1 Anexa B - Referiri tipice la temperanţă ale lui Ellen G. White 1. LA CHRISTIANIA, NORVEGIA - 1886
59:2 Duminică, la cererea preşedintelui societăţii pentru temperanţă, am vorbit despre acest subiect. Întâlnirea se ţinea în gimnaziul militar, în cea mai mare sală din localitate. Un steag american drapa amvonul - atenţie pe care am apreciat-o mult. Erau aproape 1600 de participanţi. Printre ei se afla un episcop al bisericii naţionale, împreună cu un număr de clerici. O mare parte din auditoriu erau oameni din cele mai înalte clase ale societăţii.
59:3 Abordarea. - Am abordat subiectul de pe o poziţie religioasă, arătând că Biblia este încărcată de istorie purtând semnul temperanţei şi că Hristos a fost implicat în lucrarea pentru temperanţă încă de la început. Îngăduirea apetitului a fost cea prin care primii noştri părinţi au păcătuit şi au căzut. Hristos a rezolvat eşecul omului. În pustia ispitirii, El a rezistat testului la care omul a căzut. Pe când Isus suferea cele mai ascuţite împunsături ale foamei, slăbit şi topit de post, Satana era acolo cu ispite diverse cu care să-L atace pe Fiul lui Dumnezeu, profitând de slăbirea Lui, pentru a-L birui, zădărnicind astfel planul de mântuire. Dar Hristos a fost ferm. El a biruit pentru rasa oamenilor, pentru a-i putea reabilita din degradarea căderii, arătând că, în puterea Sa, este posibil ca noi să biruim. Isus este alături de oameni în slăbiciunea lor. El a venit pe pământ pentru a ne putea aduce forţă morală. Oricât de puternică ar fi pasiunea sau apetitul, putem obţine
59:4 biruinţă asupra lor, pentru că avem acces la puterea divină, care să se unească cu slabele noastre eforturi. Cei care aleargă la Hristos vor avea putere în ziua ispitirii.
59:5 Avertizarea din istoria biblică. - Am arătat importanţa obiceiurilor de temperanţă, citând avertizări şi exemple din istoria biblică. Nadab şi Abihu erau oameni puşi în slujbă sfântă. Dar, prin folosirea vinului, mintea lor a devenit atât de confuză, încât n-au mai putut face distincţia între cele sacre şi cele comune. Jertfind "foc străin", ei au nesocotit porunca lui Dumnezeu şi au fost ucişi de judecăţile Lui. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres folosirea vinului şi a băuturilor tari de către cei ce slujeau în lucrurile sfinte, pentru a putea "deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt" şi pentru a putea "învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise". Efectul băuturilor ameţitoare este slăbirea organismului, încurcarea minţii şi scăderea moralităţii. Toţi cei care ocupau poziţii de răspundere trebuiau să fie oameni ai strictei cumpătări, pentru ca mintea lor să poată fi limpede pentru a discerne între bine şi rău, pentru a putea fi statornici în principii şi pentru a avea înţelepciunea de a face dreptate şi de a dovedi milă.
59:6 Această poruncă directă şi solemnă trebuia transmisă din generaţie în generaţie, până la sfârşitul vremii. În camerele noastre legislative şi în curţile de justiţie şi în şcolile şi bisericile noastre este nevoie de oameni ai principiului, ai autocontrolului, ai inteligenţei pătrunzătoare şi ai judecăţii sănătoase. Dacă mintea este amorţită sau principiile devalorizate prin necumpătare, cum poate judecătorul să ia o decizie justă? El s-a făcut singur incapabil să cântărească probele sau să cerceteze critic situaţia şi nu are puterea morală de a se ridica deasupra motivelor interesului personal sau deasupra influenţei părtinirii sau a prejudecăţii. Şi, din această cauză, o viaţă umană poate fi curmată pe nedrept sau un nevinovat poate fi jefuit de libertate sau demnitate, care este mai scumpă chiar decât viaţa. Dumnezeu a interzis ca aceia cărora le-a încredinţat responsabilităţi sacre, de învăţători sau conducători ai poporului, să se descalifice astfel singuri pentru
59:7 îndatoririle înaltei lor poziţii.
59:8 Instrucţiuni pentru Manoah şi pentru Zaharia. - Există o lecţie în instrucţiunile date nevestei lui Manoah şi în cele date lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Îngerul Domnului a adus ştirea că Manoah va deveni tatăl unui băiat care avea să elibereze Israelul şi, răspunzând întrebării îngrijorate: "Ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut?", solul ceresc i-a dat directive speciale mamei: "Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. Să nu guste nici un rod din viţă, să nu bea vin, nici băutură tare şi să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit". Copilul va suporta consecinţe bune sau rele de pe urma obiceiurilor mamei. Ea trebuie să fie supusă principiilor şi să practice temperanţa şi renunţarea la sine, dacă doreşte binele copilului ei.
59:9 Şi taţii, deopotrivă cu mamele, sunt incluşi în această responsabilitate. Ambii părinţi transmit caracteristicile lor, mintale şi fizice, înclinaţiile şi poftele lor copiilor. Ca rezultat al necumpătării părinţilor, în multe cazuri copiii duc lipsă de vigoare fizică şi mintală şi de putere morală. Băutorii de alcool şi fumătorii transmit pofta lor nesăţioasă, sângele lor tulburat şi nervii iritaţi, drept moştenire progeniturii lor. Şi, pe măsură ce copiii au mai puţină putere de a rezista ispitei decât părinţii, fiecare generaţie decade mai mult decât precedenta.
59:10 Întrebarea fiecărui tată şi a fiecărei mame trebuie să fie: "Ce să facem pentru copilul care se va naşte?" Mulţi sunt tentaţi să privească acest subiect cu uşurinţă; dar faptul că un înger din cer a fost trimis la acei părinţi evrei cu instrucţiuni date de două ori în cel mai explicit şi solemn mod, arată că Dumnezeu îl priveşte ca un subiect de mare importanţă.
59:11 Când îngerul Gabriel i s-a arătat lui Zaharia prezicându-i naşterea lui Ioan Botezătorul, iată mesajul pe care l-a adus: "El... va fi mare
59:12 înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale". Dumnezeu avea o lucrare importantă pentru fiul promis al lui Zaharia, o lucrare ce necesita gândire activă şi acţiune viguroasă. El trebuia să aibă o bună constituţie fizică şi putere mintală şi morală. Şi tocmai pentru a i se asigura aceste calităţi era nevoie ca obiceiurile lui să fie bine puse la punct încă din pruncie. Primii paşi spre necumpătare sunt adeseori făcuţi în copilărie sau adolescenţă; de aceea, cele mai serioase eforturi trebuie îndreptate spre luminarea părinţilor în privinţa răspunderii pe care o au. Aceia care pun vin şi bere pe mesele lor cultivă în copiii lor apetitul pentru băuturi tari. Sfatul nostru este ca principiile temperanţei să fie prezente în toate amănuntele vieţii din cămin, ca exemplul părinţilor să fie o lecţie de temperanţă, iar copiii să fie învăţaţi renunţarea de sine şi autocontrolul, care să le fie întipărite în suflet, pe cât posibil, chiar din copilărie.
59:13 Tinerii, un indicator al societăţii viitoare. - Viitorul societăţii este indicat de tineretul de azi. În tineri vedem viitorii învăţători, legiuitori şi judecători, masele şi conducătorii ce vor determina caracterul şi soarta naţiunii. Cât de importantă este atunci misiunea celor care trebuie să formeze obiceiurile şi să influenţeze viaţa generaţiei viitoare! A lucra cu mintea cuiva este cea mai măreaţă lucrare încredinţată vreodată oamenilor. Timpul părinţilor este prea preţios pentru a fi cheltuit pentru satisfacerea apetitului sau pentru urmărirea îmbogăţirii sau a conformării faţă de modă. Dumnezeu le-a dat pe mână copii de valoare nu doar pentru a-i pregăti pentru un loc util în această viaţă, ci pentru a-i pregăti pentru curţile cereşti, întotdeauna trebuie să avem în vedere viaţa viitoare şi să lucrăm astfel încât, atunci când vom intra pe porţile paradisului, să putem spune: "Iată-mă, Doamne, eu şi copiii pe care mi i-ai dat Tu!"
59:14 Dar în chestiunea temperanţei sunt de făcut şi lucruri ce le revin tinerilor şi pe care nimeni altcineva nu le poate face. Dacă pentru trăsăturile caracterului, precum şi pentru educarea şi pregătirea copiilor lor sunt răspunzători părinţii, la fel de adevărat este că poziţia
59:15 şi utilitatea noastră în această lume depinde, în mare măsură, de propriul nostru curs de acţiune.
59:16 Daniel, un exemplu nobil. - Nicăieri nu vom găsi o mai cuprinzătoare şi mai elocventă ilustrare a adevăratei temperanţe şi a binecuvântărilor ce o însoţesc decât cea din istoria lui Daniel şi a prietenilor lui la curtea Babilonului. Când au fost aleşi să fie învăţaţi ştiinţa şi limba haldeilor, pentru a putea "să slujească în casa împăratului", "împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul din care bea el". Aceşti tineri nu numai că au refuzat să bea din vinul împăratului, dar s-au abţinut şi de la delicatesele de la masa lui. Ei au ascultat de legea divină, atât cea privitoare la natura omului cât şi cea morală. Obiceiurile lor de renunţare la sine erau împletite cu perseverenţa în scop, hărnicia şi fermitatea. Iar rezultatul dovedeşte înţelepciunea alegerii lor.
59:17 Dumnezeu îl onorează întotdeauna pe cel drept. Tinerii cei mai promiţători, din orice ţară supusă de marele cuceritor, fuseseră adunaţi la curtea Babilonului; dar între toţi aceştia, robii evrei erau fără rival. Ţinuta dreaptă, pasul hotărât şi elastic, pielea frumoasă, demonstrând faptul că sângele lor era neîntinat, simţurile neştirbite, respiraţia curată - toate acestea constituiau tot atâtea certificate de bune obiceiuri, însemne ale nobleţei cu care natura îi onorează pe aceia care-i respectă legile. Iar când inteligenţa şi cunoştinţele lor au fost testate de către împărat, la sfârşitul celor trei ani de pregătire, "n-a fost găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria." Inteligenţa lor ascuţită, vorbirea aleasă şi perfectă în limba haldee, cunoştinţa lor vastă şi variată mărturiseau despre puterea neştirbită a capacităţilor lor mintale.
59:18 Istoria lui Daniel şi a tovarăşilor lui a fost consemnată pe paginile Cuvântului inspirat pentru beneficiul tinerilor din toate veacurile ce au urmat. Aceia care vor să-şi păstreze capacităţile pentru slujirea lui Dumnezeu neafectate trebuie să respecte o strictă cumpătare în folosirea bunătăţilor Lui, precum şi o abstinenţă totală de la orice îngăduinţă vătămătoare sau degradantă. Ceea ce s-a reuşit o dată, mai poate fi reuşit. Au stat acei evrei credincioşi neclintiţi în toiul marii ispite, susţinând o nobilă mărturie în favoarea adevăratei temperanţe? Tinerii de azi pot susţine şi ei o mărturie asemănătoare, chiar în condiţii la fel de nefavorabile. Este de dorit ca ei să vrea să imite exemplul acelor tineri evrei; pentru că toţi cei care vor, pot asemenea lor, să se bucure de favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
59:19 Bani cu care s-ar fi putut face mult bine. - Mai este încă un aspect al problemei temperanţei care trebuie luat atent în considerare. Nu este vorba doar de folosirea stimulentelor naturale şi periculoase, ci şi de faptul că ea constituie un lucru extravagant şi costisitor. O mulţime de bani sunt astfel risipiţi în fiecare an. Banii cheltuiţi pe tutun ar putea sprijini misiunea din lumea întreagă. Mijloacele care sunt mai grav decât risipite pe băutură ar contribui la educarea tinerilor care acum plutesc în derivă într-un trai al ignoranţei şi crimei şi la pregătirea lor pentru o nobilă lucrare pentru Dumnezeu. Sunt mii şi mii de părinţi care îşi cheltuie câştigul pentru satisfacerea de sine, jefuindu-şi copiii de banii pentru hrană, îmbrăcăminte şi beneficiile educaţiei. Şi o mulţime de pretinşi creştini încurajează aceste practici prin exemplul lor. Ce socoteală I se va da lui Dumnezeu pentru această risipire a bunurilor date de El?
59:20 Banii constituie unul dintre darurile încredinţate nouă cu care să-i hrănim pe cei săraci, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i mângâiem pe cei aflaţi în necaz şi să vestim Evanghelia celor nenorociţi. Dar cât este de neglijată această lucrare! Când va veni să dea răsplata slujitorilor Săi, nu le va spune multora Domnul: "Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut"? Peste tot în jurul nostru este de lucrat pentru Domnul. Este nevoie de mijloacele
59:21 noastre, de banii noştri, de energia şi de influenţa noastră. Vom sborda noi această lucrare, trăind pentru slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea semenilor? Vom zidi noi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ?
59:22 Acum este nevoie de oameni ca Daniel - bărbaţi ai sacrificiului de sine şi ai curajului de a fi reformatori radicali ai temperanţei. Fie ca orice creştin să vadă că exemplul şi influenţa sa sunt de partea reformei. Pastorii Evangheliei să fie credincioşi în prezentarea avertizărilor către popor. Şi nici unul să nu uite că fericirea noastră pentru viaţa care va veni depinde de îmbunătăţirea celei pe care o avem în viaţa aceasta. - Historical Sketches of SDA Foreign Missions, pag. 207 - 211.