33:1 4. EXEMPLUL LUI DANIEL
33:2 Nu putem avea o corectă înţelegere a subiectului temperanţei până nu-l privim din perspectivă biblică. Şi nicăieri nu vom afla o mai cuprinzătoare şi expresivă ilustrare a adevăratei temperanţe şi a binecuvântărilor ce o însoţesc ca în prezentarea istoriei profetului Daniel şi a prietenilor lui, petrecută la curtea Babilonului. - Signs of the Times, 6 decembrie 1910.
33:3 Când poporul Israel, împăratul lui, conducătorii şi preoţii au fost duşi în robie, patru dintre ei au fost aleşi pentru a sluji la curtea împăratului Babilonului. Unul dintre aceştia era Daniel care, de timpuriu, dăduse semne că deţine o remarcabilă iscusinţă pe care avea să o dezvolte ulterior. Aceşti tineri erau de origine princiară, fiind prezentaţi drept nişte "tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere". Observând talentele deosebite ale acestor tineri, împăratul Nebucadneţar a hotărât să-i pregătească pentru a ocupa poziţii importante în împărăţia lui. Pentru a putea fi pe deplin calificaţi pentru viaţa la curte, trebuia, potrivit obiceiului oriental, ca ei să înveţe limba haldeilor şi să fie supuşi, vreme de trei ani, unui atent curs de pregătire fizică şi intelectuală.
33:4 Tinerii din această şcoală nu numai că aveau acces în palatul împărătesc, dar trebuiau şi să mănânce din mâncarea şi să bea din vinul de la masa împăratului. Prin toate acestea, împăratul nu considera numai că le acordă o mare onoare, ci şi că le asigură cea mai bună dezvoltare fizică şi mintală posibilă.
33:5 Testul. - Printre bucatele puse dinaintea împăratului se afla carnea de porc şi alte cărnuri declarate necurate de legea lui Moise şi care fuseseră în mod expres interzise. Acum, Daniel se afla în fata unui
33:6 examen sever. Avea el să ţină la învăţăturile părinţilor poporului, referitoare la mâncare şi băutură, ofensându-l pe rege şi, probabil, pierzându-şi nu numai poziţia, dar şi viaţa? Sau avea să nesocotească porunca Domnului, păstrându-şi favoarea regelui şi asigurându-şi, astfel, mari avantaje intelectuale şi cele mai încântătoare perspective lumeşti?
33:7 Daniel n-a stat mult pe gânduri. El a decis să rămână ferm, integru, oricare ar fi fost rezultatul. El "s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul."
33:8 Nici îngust, nici bigot. - Sunt mulţi azi, printre cei ce se declară creştini, care ar spune că Daniel a fost prea scrupulos, declarându-l îngust şi bigot. Ei consideră problema mâncării şi a băuturii drept una cu prea mici consecinţe pentru a reclama o poziţie atât de hotărâtă, poziţie care implică posibila sacrificare a oricărui avantaj lumesc. Dar aceia care raţionează astfel vor descoperi, în ziua judecăţii, că s-au întors de la cerinţele exprese ale lui Dumnezeu, stabilindu-şi propria opinie ca standard al binelui şi al răului. Ei vor descoperi că ceea ce le părea neimportant nu era privit la fel şi de Dumnezeu. Cerinţele Lui trebuie respectate cu sfinţenie. Cei care acceptă şi ascultă de unul din preceptele lui Dumnezeu, pentru că lucrul acesta le este convenabil, în timp ce alt precept îl resping, pentru că respectarea lui cere un sacrificiu, coboară standardul binelui şi, prin exemplul lor, îi conduc şi pe alţii la o slabă considerare a Legii sfinte a lui Dumnezeu. "Aşa spune Domnul!" trebuie să fie regula noastră în toate lucrurile.
33:9 Un caracter fără pată. - Daniel a fost supus celor mai grele ispite care pot confrunta tineretul de azi şi, totuşi, a fost credincios educaţiei religioase primite în primii ani ai vieţii. El a fost înconjurat de influenţe calculate să-i corupă pe aceia care oscilează între principiu şi înclinaţie, dar Dumnezeu ni-l prezintă ca un caracter fără pată. Daniel n-a îndrăznit să se încreadă în propria-i putere morală. Rugăciunea era o necesitate pentru el. El L-a făcut pe Dumnezeu tăria lui şi
33:10 temerea de Dumnezeu se afla întotdeauna în vederea lui, în orice întreprindere a acestei vieţi.
33:11 Daniel avea darul blândeţii pure. El era credincios, ferm şi distins. El căuta să trăiască în pace cu toţi, dar era de nestrămutat, întocmai ca semeţul cedru, ori de câte ori era în joc vreun principiu. În tot ceea ce nu intra în coliziune cu supunerea lui faţă de Dumnezeu, el era ascultător faţă de cei care aveau autoritate asupra lui. Dar Daniel avea o atât de înaltă înţelegere a cerinţelor lui Dumnezeu, încât cerinţele conducătorilor lumeşti erau subordonate celor dintâi. El nu avea să fie condus, prin nici o raţiune egoistă, să se abată de la datoria lui.
33:12 Caracterul lui Daniel este prezentat lumii ca un exemplu activ a ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din omul căzut din naştere şi corupt prin păcat. Raportul vieţii lui pline de nobleţe şi tăgăduire de sine este o încurajare pentru omenire. Din acest raport, ne putem întări pentru ca să rezistăm în mod demn şi ferm ispitei şi, cu darul blândeţii, să stăm de partea binelui, în cea mai dificilă încercare.
33:13 Aprecierea lui Dumnezeu, mai scumpă decât viaţa. - Daniel ar fi putut găsi o scuză plauzibilă pentru abandonarea obiceiurilor lui de strictă temperanţa; dar aprobarea lui Dumnezeu era mai dragă pentru el decât favoarea celui mai mare potentat pământesc - mai dragă decât viaţa însăşi. Obţinând, printr-o purtare frumoasă, favoarea dregătorului responsabil cu tinerii evrei, Daniel a cerut ca lui şi tovarăşilor lui să le fie îngăduit să nu mănânce din mâncarea împăratului şi să nu bea din vinul lui. Dregătorul se temea că, dând curs acestei cereri, şi-ar putea atrage dizgraţia împăratului, punându-şi astfel viaţa în pericol. La fel ca mulţi oameni de azi, el credea că o dietă cumpătată îi va face pe aceşti tineri să arate palizi şi bolnăvicioşi, fără putere în muşchi, pe când bogatele mâncăruri de la masa împăratului i-ar fi făcut puternici şi frumoşi şi le-ar fi stimulat activitatea fizică şi intelectuală.
33:14 Daniel a cerut ca hotărârea să fie luată în urma a zece zile de încercare, perioadă în care tinerilor evrei să li se îngăduie să mănânce
33:15 alimente simple, în vreme ce colegii lor se înfruptau din "delicatesele" împăratului. Cererea aceasta a fost, în final, satisfăcută şi atunci Daniel a ştiut sigur că va avea câştig de cauză. Deşi doar un adolescent, el observase efectele vătămătoare ale vinului şi mâncărurilor grele asupra sănătăţii mintale şi fizice.
33:16 Dumnezeu dă câştig de cauză celor ce-I slujesc. - La sfârşitul celor zece zile, rezultatul s-a dovedit cu totul opus aşteptărilor dregătorului. Nu numai în ceea ce privea înfăţişarea, ci şi în activitatea fizică şi vigoarea minţii, cei care fuseseră cumpătaţi dovedeau o remarcabilă superioritate faţă de colegii lor care dăduseră frâu liber apetitului. În urma acestui test, lui Daniel şi tovarăşilor lui le-a fost îngăduit să continue dieta lor simplă, pe întreg parcursul pregătirii lor pentru slujbele împărăteşti.
33:17 Dumnezeu a apreciat fermitatea şi renunţarea la sine a acestor tineri evrei şi binecuvântarea Lui a fost peste ei. El "a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales, însă, a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele". La terminarea celor trei ani de pregătire, când priceperea şi ştiinţa lor a fost probată de împărat, acesta nu a găsit "nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea au fost primiţi în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui."
33:18 Controlul de sine, o condiţie a sfinţirii. - Viaţa lui Daniel este o ilustrare inspirată a ceea ce înseamnă un caracter sfinţit. Ea prezintă o lecţie pentru toţi, dar mai ales pentru tineri. O strictă conformare la cerinţele lui Dumnezeu este benefică sănătăţii trupului şi a minţii. Pentru a atinge cel mai înalt standard al realizărilor morale şi intelectuale, este nevoie să căutăm înţelepciune şi putere la Dumnezeu şi să respectăm principiile unei cumpătări stricte în toate obiceiurile vieţii. În experienţa lui Daniel şi a tovarăşilor lui avem un exemplu
33:19 al triumfului principiilor asupra ispitei de a ceda apetitului. Ea ne arată că, motivaţi de un principiu religios, tinerii pot triumfa asupra poftelor cărnii, rămânând credincioşi cerinţelor lui Dumnezeu chiar cu preţul unui mare sacrificiu.
33:20 Ce-ar fi fost dacă Daniel şi tovarăşii lui ar fi făcut un compromis cu acei dregători păgâni, cedând presiunii de ocazie şi mâncând şi bând conform obiceiurilor babilonienilor? Acest singur caz de depărtare de la principii le-ar fi slăbit bunul simţ şi repulsia faţă de rău. Îngăduinţa apetitului ar fi implicat sacrificarea vigorii fizice, a limpezimii înţelegerii şi a puterii morale. Un pas greşit ar fi dus, probabil, la alţii până când, legătura lor cu cerul fiind afectată, ei ar fi fost doborâţi de ispită.
33:21 Dumnezeu a spus: "Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte."
33:22 Depinzând cu încredere nestrămutată de Dumnezeul lui, duhul puterii profeţiei a venit peste Daniel. În acelaşi timp cu instruirea omenească pentru îndatoririle vieţii de la curte, el era învăţat de Dumnezeu să citească tainele veacurilor viitoare şi să prezinte generaţiilor ce veneau, prin simboluri şi asemănări, minunatele lucruri ce urmează să se întâmple în zilele de pe urmă. - The Sanctified Life, pag. 15 - 19.
33:23 Tinerii evrei nu au acţionat cu încumetare, ci în neclintită bizuire pe Dumnezeu. Ei n-au ales să fie în discordanţă, dar au preferat lucrul acesta decât să-L dezonoreze pe Dumnezeu. - Prophets and Kings, pag. 483.
33:24 Răsplata cumpătării noastre. - Robii evrei erau supuşi aceloraşi pasiuni ca noi. În mijlocul influenţelor seducătoare de la curţile luxuriante ale Babilonului, ei au rămas neclintiţi. Tinerii de azi sunt împresuraţi de ademeniri spre satisfacere de sine. În oraşele noastre mari, îndeosebi, orice formă de satisfacere a poftei este făcută accesibilă şi tentantă. Aceia care, asemeni lui Daniel, refuză să se
33:25 întineze vor secera răsplata pentru obiceiurile cumpătării. Cu fizicul lor mai robust şi cu o rezistenţă sporită, ei au un capital la care să apeleze în caz de necesitate.
33:26 Obiceiurile bune în domeniul fizic aduc superioritate intelectuală. Puterea inteligenţei, tonusul fizic şi durata vieţii depind de legi care nu se schimbă. Dumnezeul Creator nu Se va implica în ferirea oamenilor de consecinţele violării cerinţelor naturii. Acela care se luptă pentru desăvârşire trebuie să fie temperat în toate lucrurile. Limpezimea minţii lui Daniel şi fermitatea ţintei lui, puterea lui de a cunoaşte şi de a rezista ispitei se datorau, în mare măsură, simplităţii dietei, combinate cu viaţa lui de rugăciune.
33:27 Există mult adevăr în afirmaţia: "Fiecare om este arhitectul propriului destin". Dacă părinţii sunt răspunzători pentru amprenta caracterului şi pentru educaţia fiilor şi fiicelor lor, este la fel de adevărat că poziţia şi utilitatea noastră în lume depind, în mare măsură, de cursul acţiunilor noastre. Daniel şi tovarăşii lui se bucurau de beneficiile unei educaţii corecte din vremea când au fost mici, dar numai aceste avantaje nu i-ar fi putut face ceea ce erau. A venit timpul când trebuia ca ei să acţioneze pe cont propriu - când viitorul lor depindea de ce aveau să facă. Atunci ei au hotărât să fie loiali lecţiilor pe care le învăţaseră în copilărie. Temerea de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii, a fost temelia măreţiei lor. - Youth's Instructor, 9 iulie 1903.