29:1 2. LUCRĂTORUL PENTRU TEMPERANŢA
29:2 Se cere lucrare personală. - Lucrarea misionară nu constă numai în predicare. Ea include lucrare personală cu cei care au abuzat de sănătatea lor, ajungând acolo încât nu mai au puterea morală de a-şi stăpâni poftele şi pasiunile. Trebuie lucrat cu aceste suflete ca şi cu persoanele mai bine situate. Lumea noastră e plină de oameni care suferă. - Evanghelism, pag. 265.
29:3 Exemplu de autostăpânire. - Aceia care au control de sine sunt
29:4 cei potriviţi pentru a lucra pentru oamenii slabi şi rătăcitori. Ei îi vor trata cu bunătate şi răbdare. Prin exemplu propriu, ei vor arăta ce este bine şi apoi vor căuta să-i aducă pe rătăcitori sub influenţe bune.
29:5 "'Din vremea părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi', zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: 'în ce trebuie să ne întoarcem?'"
29:6 Dacă întâlneşte vreunul dintre voi pe alţii care nu sunt siguri ce trebuie să facă, e nevoie să le arate. Fiecare trebuie să fie angajat în lucrarea de salvare de suflete. Fiecare trebuie să fie pregătit în a oferi învăţături referitoare la ştiinţa mântuirii. - Manuscris 38 1/2, 1905.
29:7 Fiţi plini de compasiune şi simpatie. - Să căutăm să ştim cum se ajunge la inima oamenilor. Nu există cale mai bună de a face lucrul acesta decât fiind plini de compasiune şi simpatie. Dacă cunoaşteţi dintre aceia care sunt bolnavi şi au nevoie de asistenţă, ajutaţi-i, încercaţi să le uşuraţi necazul. Când faceţi acest lucru, puterea Domnului va vorbi prin el sufletului. - General Conference Bulletin, 23 aprile 1901.
29:8 Cuceriţi prin simpatie şi iubire. - Oamenii sunt atraşi prin simpatie şi dragoste; mulţi pot fi astfel câştigaţi pentru Hristos şi reformă. Ei nu pot fi forţaţi sau mânaţi. Îngăduinţa creştină, sinceritatea, respectul şi curtoazia faţă de cei care nu văd adevărul ca noi vor exercita o puternică influenţă spre bine. Trebuie să învăţăm să nu ne grăbim şi să nu cerem prea mult de la cei nou - convertiţi la adevăr. - Manuscris 1, 1878.
29:9 Încurajarea micilor atenţii. - În toate legăturile noastre, nu trebuie uitat că, în experienţa altora, sunt capitole sigilate pentru ochii muritori. Pe paginile memoriei se află istorii triste, care sunt cu sfinţenie păzite de ochii curioşi. Sunt consemnate acolo lungi şi grele bătălii cu împrejurările provocatoare, sunt neajunsuri în viaţa de
29:10 cămin, poate, lucruri care zi de zi slăbesc curajul, încrederea şi credinţa. Cei care duc din greu lupta acestei vieţi pot fi întăriţi şi încurajaţi prin mici atenţii ce nu cer decât un mic efort plin de iubire. Pentru ei, atingerea mâinii de ajutor, întinse de un prieten adevărat, este mai de preţ decât aurul sau argintul. Vorbele bune sunt la fel de bine primite ca şi zâmbetul îngerilor. - The Ministry of Healing, pag. 158.
29:11 Nu atacaţi, ci oferiţi ceva mai bun. - De puţin folos este încercarea de a-i conduce la reformă pe alţii, atacând ceea ce am putea privi ca fiind obiceiuri rele. Această întreprindere aduce adeseori mai mult rău decât bine. În discuţia Lui cu femeia samariteancă, Hristos nu a discreditat fântâna lui Iacov, dar a prezentat ceva mai bun: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu", a zis El, "şi cine este Cel ce-ţi zice 'Dă - Mi să beau!', tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie." Ioan 4, 10. El a îndreptat conversaţia spre comoara pe care urma să o reverse, oferindu-i femeii ceva mai bun decât avea ea, oferindu-i chiar apa vie, bucuria şi speranţa Evangheliei. Este o ilustraţie a felului în care trebuie să lucrăm. Trebuie să le oferim oamenilor ceva mai bun decât ceea ce au, să le oferim însăşi pacea lui Hristos, care întrece orice înţelegere. Trebuie să le spunem despre Legea sfântă a lui Dumnezeu - transcrierea caracterului Său şi expresia a ceea ce El doreşte ca ei să devină. Arătaţi-le cât de infinit superioară bucuriilor şi plăcerilor lumeşti, care trec, este nepieritoarea slavă a cerului. Spuneţi-le despre pacea şi odihna aflate la Mântuitorul, "...oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete" (vers. 14), a declarat El.
29:12 Înălţaţi-L pe Isus, spunând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" Ioan 1, 29. Numai El poate stinge setea inimii şi oferi pace sufletului.
29:13 Altruist, bun, curtenitor. - Reformatorii trebuie să fie cei mai neegoişti, cei mai buni şi cei mai curtenitori dintre oameni. În viaţa lor, trebuie văzută adevărata bunătate a faptelor neegoiste. Lucrătorul
29:14 care manifestă lipsă de amabilitate, care arată lipsă de răbdare faţă de ignoranţa sau rătăcirea altora, care vorbeşte răstit sau acţionează fără menajamente, poate închide uşa spre suflete astfel încât niciodată să nu mai reuşească să ajungă la ele.
29:15 Aşa cum rouă şi ploaia liniştită cad peste plantele care se ofilesc, şi cuvintele trebuie să cadă blând când se urmăreşte câştigarea oamenilor aflaţi în greşeală. Planul lui Dumnezeu este să se atingă mai întâi inima. Noi trebuie să rostim adevărul în dragoste, având încredere în Cel care îi conferă putere pentru reformarea vieţii. Duhul Sfânt va impresiona sufletul prin cuvântul rostit cu dragoste.
29:16 În mod natural, noi suntem egocentrişti şi ţinem la propriile opinii. Dar când am învăţat lecţiile pe care Hristos doreşte să ni le dea, devenim părtaşi ai naturii Sale, trăind, în consecinţă, viaţa Lui. Minunatul exemplu al lui Hristos, inegalabila blândeţe cu care a pătruns El în sentimentele celorlalţi, plângând cu cei care plâng, bucurându-se cu cei care se bucură, trebuie să aibă o adâncă influenţă asupra caracterului tuturor celor care - I urmează cu sinceritate. Prin cuvinte şi fapte de bunătate, ei vor căuta să facă uşoară calea pentru picioarele vlăguite. - The Ministry of Healing, pag. 156 - 158.
29:17 Valoarea banului pierdut. - Deşi căzut în mizerie, banul pierdut din parabola Mântuitorului era o piesă de argint. Proprietara lui l-a căutat, pentru că era de valoare. Tot aşa şi orice suflet, deşi degradat de păcat, este valoros în ochii lui Dumnezeu. Aşa după cum moneda purta chipul şi efigia puterii care guverna, şi omul purta, după creaţiune, chipul şi efigia lui Dumnezeu. Deşi este alterat acum şi umbrit de influenţa păcatului, urme ale acestei efigii rămân pe orice suflet. Dumnezeu doreşte să reabiliteze acest suflet şi să redeseneze pe el chipul Său, în neprihănire şi sfinţenie.
29:18 Cât de puţin intrăm în rezonanţă cu Hristos în ceea ce ar trebui să fie cea mai puternică alianţă între noi şi El - compasiunea pentru sufletele decăzute, vinovate, aflate în suferinţă şi moarte în nelegiuire
29:19 şi păcate! Neomenia omului faţă de om este cel mai mare păcat al nostru. Mulţi consideră că ei reprezintă dreptatea lui Dumnezeu, în vreme ce sunt total incapabili să reprezinte blândeţea şi marea Sa iubire. De multe ori cei pe care-i abordează cu duritate se află în stresul ispitei. Satana se luptă cu aceste suflete şi vorbele aspre şi lipsite de simpatie îi descurajează şi-i fac să cadă pradă puterii ispititorului. - The Ministry of Healing, pag. 163.
29:20 Nici o dojană pentru oaia rătăcită. - Parabola cu oaia pierdută este o ilustrare elocventă a iubirii Mântuitorului pentru cei rătăciţi. Păstorul le lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă în staul şi iese în căutarea celei pierdute, care e gata să piară. Iar atunci când o găseşte, o ia pe umeri şi se întoarce plin de bucurie acasă. El nu-i caută greşeli oii rătăcitoare, nu spune "Ducă-se, dacă aşa vrea ea!", ci merge prin frig şi lapoviţă, prin furtună, pentru salvarea celei pierdute, continuându-şi cu răbdare căutarea până ce o află.
29:21 Aşa trebuie să-i tratăm pe cei rătăciţi. Trebuie să fim dispuşi să ne sacrificăm confortul atunci când un suflet pentru care a murit Hristos este în pericol. Isus spunea că "...va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă". Tot aşa cum a fost manifestată bucurie la recuperarea oii pierdute, va fi manifestată din plin bucurie şi recunoştinţă din partea adevăraţilor slujitori ai lui Hristos, când un suflet este salvat de la moarte. - Manuscris 1, 1878.
29:22 Hristos ne va arăta cum. - Suntem chemaţi să lucrăm cu mai mult decât energia umană, să lucrăm cu puterea care este în Isus Hristos. Cel care S-a coborât la îmbrăcarea naturii omeneşti este Cel care ne va arăta cum să conducem lupta. Hristos a lăsat lucrarea Sa în mâinile noastre, iar noi trebuie să ne luptăm cu Dumnezeu, cerându-I zi şi noapte puterea care nu se vede. Prinderea noastră de Dumnezeu,
29:23 prin Isus Hristos, este cea care va câştiga biruinţa. - Testimonies, vol. 6, pag. 111.
29:24 Recunoştinţa celor salvaţi. - Valoarea unui suflet nu poate fi pe deplin estimată de minţile limitate. Cu câtă recunoştinţă îşi vor aminti cei răscumpăraţi în slavă de cei care au fost instrumente ale salvării lor! Nimănui nu-i va părea atunci rău de eforturile lui tăgăduitoare de sine şi de lucrul perseverent, de răbdarea, îngăduinţa şi serioasa predare a inimii pentru suflete care ar fi putut fi pierdute, dacă el şi-ar fi neglijat datoria sau ar fi obosit în facerea binelui. - Manuscris 1, 1878.
29:25 Măsuri de siguranţă pentru lucrător. - Ispitele la care suntem expuşi zilnic fac din rugăciune o necesitate. Primejdii se află la orice pas. Cei care caută să-i salveze pe alţii de la viciu şi ruină sunt în mod special expuşi ispitei. În contact permanent cu răul, ei au nevoie de o puternică prindere de Dumnezeu, ca să nu fie ei înşişi corupţi. Scurtă şi decisivă e calea care-i coboară pe oameni de la lumină şi de pe teren sfânt la un nivel mai de jos. Într-o clipă pot fi luate decizii care stabilesc definitiv soarta cuiva. Un singur eşec poate lăsa sufletul fără apărare. Un singur obicei rău, dacă nu este combătut ferm, va prinde întărituri de oţel, înlănţuind toată fiinţa.
29:26 Motivul pentru care atât de mulţi sunt lăsaţi la voia lor în faţa ispitei este că ei nu-L pun întotdeauna pe Domnul în faţă. Atunci când lăsăm să fie întreruptă comuniunea noastră cu Dumnezeu, apărarea noastră se duce. Toate bunele scopuri şi intenţii nu vă vor face apţi să rezistaţi ispitei. Trebuie să fiţi femei şi bărbaţi ai rugăciunii. Cererile voastre nu trebuie să fie slabe, rare şi intermitente, ci stăruitoare, perseverente şi constante. Nu este întotdeauna nevoie să vă plecaţi pe genunchi pentru a vă ruga. Cultivaţi obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteţi singuri, când vă plimbaţi şi când sunteţi prinşi în munca zilnică. Inima voastră să fie permanent înălţată în cereri tăcute pentru ajutor, pentru lumină, putere şi cunoştinţă. Fiecare respiraţie a voastră să fie o rugăciune.
29:27 .Protecţie pentru cei care fac din Dumnezeu încrederea lor. - Ca lucrători pentru Dumnezeu, noi trebuie să ajungem la oameni acolo unde se află ei, în întuneric, cufundaţi în viciu şi mânjiţi de corupţie. Dar atunci când mintea noastră se află la El, care este soarele şi scutul nostru, răul ce ne înconjoară nu va lăsa nici o pată pe hainele noastre. Lucrând pentru salvarea sufletelor ce sunt gata să piară, nu vom fi daţi de ruşine dacă-L facem pe Dumnezeu încrederea noastră. Hristos în inimă, Hristos în viaţă, aceasta este siguranţa noastră. Atmosfera prezenţei Lui ne va umple sufletul de dezgust faţă de tot ce este rău. Sufletul nostru se poate într-atâta identifica cu Isus, încât să fim una cu El în gândire şi năzuinţă. - The Ministry of Healing, pag. 509 - 511.