26:1 4. BIRUINŢĂ DURABILĂ
26:2 Importanţa vieţuirii sănătoase. - Cei care se luptă împotriva puterii apetitului trebuie învăţaţi principiile vieţuirii sănătoase. Lor trebuie să li se arate că violarea legilor sănătăţii pune temelia obiceiului de a bea, creând condiţii favorabile bolii şi poftei nenaturale. Numai trăind în ascultare de principiile sănătăţii ei pot spera să fie eliberaţi de dorinţa după stimulente nenaturale. Dependenţi de puterea divină în ruperea legăturilor înrobitoare ale apetitului, ei trebuie să coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atât morale, cât şi fizice.
26:3 Slujire şi autosusţinere. - Cei care urmăresc reforma trebuie să aibă de lucru. Nici unul dintre cei apţi de muncă nu trebuie învăţat să aştepte mâncare, îmbrăcăminte şi adăpost pe degeaba. Pentru binele lor, ca şi pentru al altora, trebuie găsită o cale prin care ei să poată returna echivalentul a ceea ce primesc. Încurajaţi orice efort de autosusţinere. Aceasta întăreşte respectul de sine şi conferă o nobilă independenţă. Iar ocupaţia minţii şi a trupului într-o lucrare utilă este esenţială ca pavăză împotriva ispitei.
26:4 Dezamăgiri şi primejdii. - Cei care lucrează pentru oamenii căzuţi pot fi dezamăgiţi de mulţi care promit reformă în viaţa lor. Mulţi vor face doar o schimbare superficială în obiceiurile şi practicile lor. Ei sunt animaţi de impulsuri de moment şi, pentru o vreme, pot părea că s-au schimbat; dar nu este schimbarea reală a inimii. Ei nutresc aceeaşi iubire de sine, au aceeaşi foame de plăceri nesăbuite, aceeaşi dorinţă de satisfacere de sine. Ei nu au o ştiinţă a lucrării de zidire a caracterului şi nu se poate conta pe ei ca oameni ai principiului. Ei
26:5 şi-au degradat capacităţile intelectuale şi spirituale prin satisfacerea apetitului şi a pasiunii şi asta-i face slabi. Ei sunt nestatornici şi schimbători. Impulsurile lor tind spre senzualitate. Aceste persoane sunt adeseori o sursă de primejdie pentru alţii. Fiind priviţi ca oameni ai reformei, ei sunt creditaţi cu răspunderi şi sunt puşi acolo unde influenţa lor corupe inocenţi.
26:6 Singura soluţie - dependenţa totală de Hristos. - Chiar şi cei care caută în mod sincer reforma nu sunt scutiţi de pericolul căderii. Ei trebuie trataţi cu multă înţelepciune şi cu blândeţe. Dispoziţia de a-i măguli şi înălţa pe aceia care au fost recuperaţi din cele mai joase adâncuri se dovedeşte, uneori, a fi ruina lor. Practica de a invita bărbaţi şi femei să povestească în public experienţa vieţii lor de păcat este plină de risc, atât pentru vorbitor cât şi pentru ascultători. A insista asupra aspectelor rele este ceva ce corupe mintea şi sufletul. Iar scoaterea în evidenţă a celor reabilitaţi este dăunătoare pentru ei. Mulţi sunt conduşi astfel să simtă că viaţa lor păcătoasă le-a dat o anume distincţie. Sunt încurajate astfel plăcerea de a fi notoriu şi spiritul de încredere în sine, care se dovedesc fatale sufletului. Numai prin neîncredere în sine şi prin dependenţă de mila lui Dumnezeu ei pot rămâne în picioare.
26:7 Cel recuperat să-i ajute pe ceilalţi. - Toţi cei care dau dovadă de o adevărată convertire trebuie să fie încurajaţi să lucreze pentru alţii. Nimeni să nu întoarcă din drum un suflet care părăseşte slujirea lui Satana pentru a-I sluji lui Hristos. Când cineva dă dovadă că Duhul lui Dumnezeu este la lucru împreună cu el, încurajaţi-l sub orice formă să intre în slujba Domnului, "...de alţii iarăşi fie-vă milă..." Iuda 22. Cei înţelepţi în înţelepciunea care vine de la Dumnezeu vor vedea sufletele aflate în nevoie de ajutor, care s-au căit sincer dar care, fără o încurajare, greu vor îndrăzni să se agate de speranţă. Domnul va pune în inimile slujitorilor Săi lucrarea de întâmpinare spre o tovărăşie plină de iubire a acestor suflete firave şi căite. Oricare ar fi fost păcatele lor, oricât de jos ar fi putut ei cădea, atunci când în
26:8 umilinţă vin la Hristos, El îi primeşte. Apoi, le dă ceva de făcut pentru El. Dacă doresc să lucreze la ridicarea altora din prăpastia pierzării, din care ei înşişi au fost salvaţi, daţi-le această ocazie. Asociaţi-i cu creştini care au experienţă, pentru a putea primi putere spirituală. Puneţi-le în inimă şi mâini lucrarea pentru Maestru.
26:9 Atunci când lumina străfulgera sufletul, unii dintre cei ce păreau a fi total dedaţi păcatului vor deveni lucrători de succes pentru exact acelaşi gen de păcătoşi care au fost ei. Prin credinţa în Hristos, unii se vor ridica pentru locuri înalte de slujire şi li se vor încredinţa răspunderi în lucrarea de mântuire a sufletelor. Ei văd unde le e slăbiciunea şi realizează stricăciunea naturii lor. Ei cunosc puterea păcatului şi a obiceiurilor rele, dându-şi seama de incapacitatea de a birui fără ajutorul lui Hristos şi strigătul lor neîncetat este: "La Tine îmi aduc sufletul neajutorat!"
26:10 Aceştia îi pot ajuta pe alţii. Cel care a fost ispitit şi încercat, a cărui speranţă era aproape moartă, dar care a fost salvat prin auzirea soliei dragostei, poate înţelege ştiinţa salvării de suflete. Cel a cărui inimă este plină de dragoste faţă de Hristos, pentru că el însuşi a fost căutat de Mântuitorul şi adus înapoi la staul, ştie cum să-i caute pe cei pierduţi. El le poate arăta păcătoşilor spre Mielul lui Dumnezeu. El s-a predat fără rezervă lui Dumnezeu şi a fost primit în Iubitul Fiu. Mâna întinsă, în slăbiciune, pentru ajutor a fost apucată. Prin lucrarea unora ca aceştia, mulţi fii risipitori vor fi aduşi la Tatăl. - The Ministry of Healing, pag. 176 - 179.
26:11 Ajutat prin ajutarea altora. - Cel care a fost slăbit şi chiar decăzut prin îngăduinţă păcătoasă poate deveni un fiu al lui Dumnezeu. Stă în puterea lui să facă permanent bine pentru alţii şi să-i ajute să învingă ispita; făcând astfel, el va secera beneficii şi pentru sine. El poate fi o lumină strălucitoare în lume, iar în final poate auzi
26:12 binecuvântarea de pe buzele împăratului slavei: "Bine rob bun şi credincios!" - Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 149.
26:13 Când lucrurile sunt prezentate din perspectivă creştină. - Am întâlnit în Australia un om considerat liber de tot ce ar însemna necumpătare, cu excepţia unui singur obicei - folosea tutunul. El venea să ne asculte la cort şi, într-o seară, după ce a mers acasă, după cum ne-a spus după aceea, s-a luptat împotriva obiceiului de a fuma, obţinând biruinţa. Odată, unele dintre rudele lui îi spuseseră că îi vor da cincizeci de lire australiene dacă îşi va arunca tutunul. Nu a făcut-o "dar", spunea el, "acum, când ne prezentaţi principiile temperanţei, aşa cum aţi făcut - o, nu mă pot opune lor. Dumneavoastră ne prezentaţi renunţarea de sine a Celui care Şi-a dat viaţa pentru noi. Eu nu-L cunosc acum, dar vreau lucrul acesta. Niciodată n-am înălţat o rugăciune în casa mea. Am abandonat tutunul, dar acesta este singurul lucru la care m-am rezumat."
26:14 Ne-am rugat cu el şi, după despărţire, i-am scris, iar mai târziu l-am vizitat din nou. În final, omul acesta a ajuns să se predea lui Dumnezeu şi este pe punctul de a deveni chiar stâlpul bisericii din ţinutul în care trăieşte. El lucrează din toată inima pentru aducerea rudelor lui la cunoaşterea adevărului. - Evangelism, pag. 531, 532.
26:15 Un pescar obţine biruinţa. - Aici, un pescar a fost de curând convertit la adevăr. Deşi la început era un împătimit al folosirii ierbii otrăvitoare, el s-a hotărât, prin harul lui Dumnezeu, să o lase, pe viitor. I-a fost pusă întrebarea: "Te-ai luptat din greu să renunţi la tutun?" "Aş crede că da", a răspuns el, "dar am văzut adevărul aşa cum mi-a fost prezentat. Am aflat că tutunul este nesănătos, m-am rugat Domnului să mă ajute să renunţ la el, iar Domnul m-a ajutat într-un mod remarcabil. Dar încă nu sunt convins că pot să renunţ la ceaşca mea de ceai. Ea mă ţine legat şi ştiu că voi avea o gravă durere de cap dacă nu o mai beau."
26:16 Relele folosirii ceaiului i-au fost prezentate de sora Sara McEnterfer. Ea l-a încurajat să aibă tăria morală de a încerca să vadă ce-i poate produce renunţarea la ceai. Omul a răspuns "Vreau!" şi, la două săptămâni, mărturisea în adunare: "Când am spus că am să renunţ la ceaşca mea de ceai, am şi făcut-o. N-am mai băut şi rezultatul a fost cea mai severă durere de cap. Dar m-am gândit: 'Să continuu să beau ceai pentru a scăpa de durerea de cap? Trebuie să fiu atât de dependent de ceai, încât atunci când îl las să mă aflu în starea aceasta?' Acum ştiu că efectele lui sunt rele şi nu-l voi mai folosi. Nu l-am mai folosit de atunci şi mă simt mai bine în fiecare zi. Durerea mea de cap nu mă mai necăjeşte, mintea îmi este mai limpede şi pot să înţeleg mai bine Scripturile când le citesc."
26:17 M-am gândit la acest om sărac în ceea ce priveşte avuţiile lumeşti, dar care a avut curajul moral de a o rupe cu fumatul şi consumul de ceai, obiceiuri pe care le avea din adolescenţă. El n-a pledat nici pentru cea mai mică indulgenţă faţă de aceste rele. Nu! El a decis că tutunul şi ceaiul sunt vătămătoare şi că influenţa lui trebuie să fie de partea cea bună şi a dat dovadă că Duhul Sfânt lucra în mintea şi caracterul lui, pentru a-l face un vas de cinste. - Manuscris 86, 1897.
26:18 În puterea Lui. - Domnul are un remediu pentru orice om care este copleşit de un apetit puternic pentru băuturi tari, pentru tutun sau pentru oricare alt lucru vătămător care distruge puterea creierului şi degradează sufletul. El ne invită să ne despărţim de acestea şi să nu ne atingem de lucruri necurate. Noi trebuie să oferim un exemplu de cumpătare creştină, trebuie să facem tot ce ne stă în putere, prin renunţare şi sacrificiu de sine, pentru a ne stăpâni apetitul. Şi, după ce am făcut totul, El ne invită să rămânem în puterea Lui. El doreşte ca noi să fim învingători în orice confruntare cu inamicul sufletelor noastre şi să acţionăm inteligent precum generalii înţelepţi ai unei armate, ca oameni cu o perfectă stăpânire de sine. - Manuscris 38 1/2, 1905.