12:1 4. PIERDERE ECONOMICĂ
12:2 Banii lui Dumnezeu irosiţi. - Iubirea de tutun este o poftă agresivă. Sunt, pentru el, irosite mijloace care ar ajuta la îmbrăcarea celor goi, hrănirea celor flămânzi şi ducerea adevărului la sărmanele suflete care nu-L cunosc pe Hristos. Ce raport va fi dat la iveală atunci când realizările vieţii vor fi cântărite în cartea lui Dumnezeu! Se va vedea atunci că sume uriaşe de bani au fost cheltuite pentru tutun şi băuturi alcoolice. Cu ce scop? Pentru asigurarea sănătăţii şi prelungirea vieţii? O, nu! Pentru folos spre perfecţionarea caracterului creştin şi calificarea pentru societatea îngerilor sfinţi? O, nu! Ci pentru slujirea unui apetit depravat, nenatural, pentru ceva care otrăveşte şi ucide nu numai pe cel care-l foloseşte, ci şi pe cei cărora acesta le transmite moştenire, în boală şi debilitate mintală. - Signs of the Times, 27 octombrie 1887.
12:3 Toţi trebuie să dea socoteală. - Milioane de dolari sunt cheltuiţi pentru stimulente şi narcotice. Toţi aceşti bani aparţin, de drept, lui Dumnezeu şi cei care folosesc greşit bunurile pe care El li le-a încredinţat, vor fi, într-o zi, chemaţi să dea socoteală de felul cum au întrebuinţat bunurile Domnului. - Scrisoarea 243 a, 1905.
12:4 Fumătorii să facă un calcul. - V-aţi gândit la răspunderea voastră ca ispravnici ai lui Dumnezeu pentru mijloacele pe care le deţineţi? Cât din banii Domnului cheltuiţi pentru tutun? Calculaţi ce aţi cheltuit în acest mod vreme de o viaţă. Cum apare suma consumată pentru această poftă pângăritoare în comparaţie cu aceea pe care aţi dat-o pentru ajutorarea săracilor şi pentru răspândirea Evangheliei?
12:5 Nici un organism uman nu are nevoie de tutun, dar mulţi oameni pier din lipsa mijloacelor care, prin folosirea lui, sunt mai rău decât irosite. Nu cumva aţi folosit greşit bunurile Domnului? Nu sunteţi vinovaţi de jefuirea lui Dumnezeu şi a semenilor voştri? Nu ştiţi că "aţi fost cumpăraţi cu un preţ"? "Proslăviţi dar pe Dumnezeu, în trupul şi duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!" 1 Cor. 6, 19.20. - The Ministry of Healing, pag. 330.
12:6 Apetitul, contra sentimentului natural şi contra cerinţelor lui Dumnezeu. - Aceia care sunt sclavi ai fumatului îşi văd familiile
12:7 lipsite de cele necesare traiului, dar nu au puterea voinţei de a renunţa la tutunul lor. Cerinţele apetitului precumpănesc în faţa sentimentului natural. Acest apetit, identic cu al unei brute, îi stăpâneşte. Cauza creştinismului şi chiar a umanităţii nu va fi în nici un caz întâmpinată, dacă ar depinde de cei ce folosesc în mod obişnuit tutun şi alcool. Dacă ar avea mijloace pe care să nu le poată folosi decât într-o singură direcţie, vistieria lui Dumnezeu n-ar fi completată, dar ei ar dispune de tutunul şi alcoolul lor. Idolatrul tabagic nu-şi va trăda apetitul în favoarea cauzei lui Dumnezeu. - Signs of the Times, 8 septembrie 1874.
12:8 Preluarea controlului pentru renunţare de sine, sacrificiu de sine şi temperanţă. - Omul, care a devenit proprietatea lui Isus Hristos şi al cărui trup este templul Duhului Sfânt, nu se va lăsa robit de fatalul obicei al folosirii tutunului. Capacităţile lui îi aparţin lui Hristos, care l-a cumpărat cu preţ de sânge. Ceea ce are este al Domnului. Cum ar putea fi atunci nevinovat omul, când cheltuieşte în fiecare zi capitalul încredinţat lui de Dumnezeu pentru a-şi satisface un gust care nu are rădăcini în natură?
12:9 O sumă enormă este anual risipită pentru această îngăduinţă, în vreme ce suflete pier din lipsa cuvântului vieţii. Pretinşi creştini îl jefuiesc pe Dumnezeu în zecimi şi daruri, în vreme ce jertfesc pe altarul poftei distrugătoare, folosind tutunul, mai mult decât oferă pentru ajutorarea săracilor sau pentru asigurarea cerinţelor cauzei lui Dumnezeu. Aceia care sunt cu adevărat sfinţiţi, vor birui orice poftă dăunătoare. Atunci toate aceste cheltuieli inutile se vor întoarce spre vistieria Domnului, iar creştinii vor prelua controlul asupra propriei renunţări, a sacrificiului de sine şi a temperanţei. - The Sanctified Life, pag. 24, 25.