11:1 3. PÂNGĂRIND TEMPLUL LUI DUMNEZEU
11:2 Nepotrivit, costisitor şi necurat. - Folosirea tutunului este un obicei rău, costisitor şi necurat. Învăţăturile lui Hristos, care promovează puritatea, renunţarea de sine şi temperanţa, dezaprobă, toate, această practică care pângăreşte... Este spre slava lui Dumnezeu ca oamenii să-şi slăbească puterile fizice, să-şi tulbure creierul şi să-şi supună voinţa în faţa acestui narcotic otrăvitor? - Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 17, 18.
11:3 Privind prin ferestre ceţoase. - Tânărul care practică folosirea tutunului şi-a pângărit întreaga fiinţă. Voinţa lui nu mai are promptitudinea şi forţa prin care făcea din el un om demn de încredere şi valoare, înainte de a accepta otrava vrăjmaşului. Mintea lui nu trebuia să decadă şi nu era nevoie ca el să piardă inspiraţia care vine de la Dumnezeu. Dar atunci când agentul uman lucrează în perfectă armonie cu distrugătorul, biciuindu-şi nervii şi muşchii, sângele şi ţesuturile organismului, uzează maşinăria prin care lucrează intelectul. El înceţoşează ferestrele prin care priveşte şi vede totul într-o lumină pervertită. - Manuscris 17, 1898.
11:4 Tămâie pentru maiestatea sa, diavolul. - Văzând cum oameni care pretindeau că se bucură de binecuvântarea unei sfinţiri depline erau sclavi ai tutunului, întinând totul în preajma lor, mă gândeam: Cum ar apărea cerul cu fumători în el? Buze care rostesc preţiosul
11:5 nume al lui Hristos sunt întinate de răsuflarea tutunului, respiraţia e poluată de miasmă şi până şi lenjeria este atinsă; sufletul care iubeşte această necurăţie şi care se bucură de un aer otrăvitor este şi el întinat. Pe dinafară este afişat semnul care spune ce se află în interior.
11:6 Oameni care se consideră sfinţi îşi oferă trupul jertfă pe altarul lui Satana şi ard tămâia tutunului pentru maiestatea satanică. Vi se pare tare această afirmaţie? Orice jertfă este adusă unei zeităţi. Dacă Dumnezeu este curat şi sfânt şi nu primeşte nimic cu caracter întinător, înseamnă că El refuză această costisitoare, murdară şi nesfântă jertfă; prin urmare, ajungem la concluzia că Satana este cel care primeşte această onoare. - Counsels of Health, pag. 83.
11:7 Pipă contra cer. - Am văzut multe exemple ale puterii acestui obicei. Ştiam o femeie pe care medicul ei o sfătuise să fumeze, ca remediu pentru astm. După toate aparenţele, ea fusese mulţi ani un creştin zelos dar a devenit atât de legată de fumat, încât atunci când a fost sfătuită să renunţe la el, ca la un obicei nesănătos şi necurat, a refuzat categoric, spunând: "Când se pune clar problema fie să renunţ la pipă, fie să pierd cerul, atunci spun: 'Adio, cer!' Nu pot lăsa pipa!" Această femeie nu făcea decât să pună în cuvinte ceea ce mulţi exprimă prin faptele lor. Dumnezeu, Cel care a făcut cerul şi pământul şi care l-a creat pe om, dorind ca acesta să-i ofere cu totul inima şi sentimentele, este ţinut în planul doi faţă de dezgustătorul şi mizerabilul tutun. - Scrisoarea 8, 1893.
11:8 Faptul că Hristos este neglijat pentru aceste satisfacţii nimicitoare de trup şi suflet constituie uimirea universului necăzut. - Scrisoarea 8, 1893.
11:9 O slabă apreciere a ispăşirii şi a lucrurilor veşnice. - Atunci când, în mâncare şi băutură, urmăm un curs care ne slăbeşte vigoarea fizică şi intelectuală sau când devenim pradă obiceiurilor ce tind spre aceleaşi rezultate, îl dezonorăm pe Dumnezeu, pentru că
11:10 îl jefuim de slujirea pe care o pretinde de la noi. Cei care îşi dobândesc şi întreţin anormalul apetit pentru tutun o fac pe cheltuiala sănătăţii lor. Ei îşi nimicesc energia nervoasă, îşi slăbesc forţa vitală şi-şi sacrifică vigoarea minţii.
11:11 Cei care se declară creştini, dar au acest teribil păcat la uşă, nu pot avea o înaltă apreciere a ispăşirii şi preţuirea lucrurilor veşnice. Minţile înceţoşate şi parţial paralizate de narcotice sunt uşor de supus ispitei şi nu se pot bucura de comuniune cu Dumnezeu. - Signs of the Times, 6 ianuarie 1876.
11:12 Dacă Hristos şi apostolii ar fi aici. - Iacov spune că înţelepciunea care vine de sus este "mai întâi curată". Dacă şi-ar fi văzut fraţii folosind tutun, n-ar fi denunţat el această practică drept "pământească, firească, demonică"? - The Sanctified Life, pag. 24.
11:13 Dacă Petru ar trăi acum, i-ar îndemna pe pretinşii urmaşi ai lui Hristos să se abţină de la poftele cărnii, care se luptă cu sufletul. Şi Pavel ar face apel la biserici, în general, să se curăţească de orice întinăciune a cărnii şi a sufletului, desăvârşindu-şi sfinţenia în teamă de Dumnezeu. Iar Hristos i-ar da afară din templu pe aceia care sunt întinaţi de folosirea tutunului, poluând sanctuarul lui Dumnezeu prin respiraţia lor tabagică. El le-ar spune acestor închinători, aşa cum le-a spus iudeilor: "Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari". Noi le-am spune acestora că jertfele lor nesfinte de tutun pângăresc templul şi sunt dezgustătoare pentru Dumnezeu, că închinarea lor nu este primită, fiindcă trupurile lor, care ar trebui să fie temple ale Duhului Sfânt, sunt întinate şi că, de asemenea, ei jefuiesc avuţia Domnului de mii de dolari, prin îngăduirea unui apetit nenatural. - Signs of the Times, 13 august 1874.
11:14 Preoţii care ar fi folosit tutun ar fi fost omorâţi. - Slujind în servicii sfinte, preoţii aveau poruncă să-şi spele picioarele şi mâinile înainte de a intra în cortul întâlnirii, unde Se afla Dumnezeu, pentru a se
11:15 ruga pentru popor, ca să nu pângărească sanctuarul. Dacă ei ar fi intrat în sanctuar cu gurile murdare de tutun, ar fi împărtăşit soarta lui Nadab şi Abihu. Şi totuşi, pretinşi creştini se pleacă, în familiile lor, înaintea lui Dumnezeu, pentru a I se ruga cu gura întinată de mizerabilul tutun...
11:16 Fiţi curaţi. - Oameni care au fost puşi deoparte prin punerea mâinilor, pentru a sluji în lucruri sfinte stau, adeseori, la altar cu gura murdară, cu buzele pătate şi cu respiraţia infectată de întinăciunea tutunului şi vorbesc poporului în Numele lui Isus. Cum poate fi primită o astfel de slujire de un Dumnezeu sfânt, care le cerea preoţilor din Israel să facă pregătiri deosebite înainte de a veni în prezenţa Lui, pentru ca sfinţenia Lui să nu îi nimicească, fiindcă îl dezonorează, aşa ca în cazul lui Nadab şi Abihu?
11:17 Aceştia pot fi siguri că puternicul Dumnezeu al Israelului a rămas un Dumnezeu al curăţiei. Ei susţin că îl slujesc pe Dumnezeu, în vreme ce se dedau la idolatrie, făcând un dumnezeu din apetit. Tutunul este idolul lor iubit, închinându-i toată înalta şi sfânta lor consideraţie. Ei pretind că se închină lui Dumnezeu în vreme ce, în acelaşi timp, calcă prima poruncă, având alţi dumnezei în afară de Domnul. "Fiţi sfinţi, voi care purtaţi vasele Domnului." - Spiritual Gifts, vol. 4, pag. 127, 128.
11:18 Să nu pângărească templul lui Dumnezeu. - Dumnezeu doreşte ca toţi cei care cred în El să simtă nevoia de perfecţionare. Orice facultate încredinţată trebuie dezvoltată. Nici un dar nu trebuie uitat. Ca bunuri ale lui Dumnezeu şi zidire a Lui, oamenii se află sub observaţia lui Dumnezeu în orice sens al cuvântului şi cu cât devin mai apropiaţi de Creatorul lor, cu atât mai sacră îşi vor considera viaţa. Ei nu vor pune tutun în gură, ştiind că acesta pângăreşte templul lui Dumnezeu. Şi nu vor bea vin sau băuturi tari pentru că, asemeni tutunului, alcoolul degradează întreaga fiinţă. - Manuscris 130, 1899.