9:11 Doi dintre mesagerii cereşti s-au depărtat, lăsându-l pe Avraam singur cu Acela despre care ştia acum că este Fiul lui Dumnezeu... Cu adânc respect şi umilinţă, el şi-a rostit cererea: "Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă"... El s-a apropiat mai mult de solul ceresc şi şi-a rostit fierbinte cererea. Deşi Lot locuia acum în Sodoma, el nu era părtaş la nelegiuirea locuitorilor acesteia. Avraam se gândea că în acea cetate numeros populată trebuia să mai fie şi alţi închinători ai adevăratului Dumnezeu. Şi, gândind astfel, el a implorat: "Vei nimici Tu pe cel bun împreună cu cel rău? Departe de Tine aşa ceva... Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?" Avraam şi-a rostit cererea nu numai o dată, ci de mai multe ori. Devenind tot mai îndrăzneţ, pe măsură ce cererile lui erau ascultate, el a continuat să pledeze, până când a căpătat asigurarea că şi în cazul în care în cetate s-ar găsi doar zece suflete neprihănite, cetatea avea să fie cruţată. - PP 139, 140