8:1 Cap. 6 - Lucrarea îngerilor înainte şi după potopul lui Noe
8:2 Planul de mântuire, explicat mai departe
8:3 Îngerii au menţinut legătura cu Adam după căderea sa şi l-au informat cu privire la planul de mântuire şi cu privire la faptul că neamul omenesc nu era în afara posibilităţii de a fi salvat. - 3SG 52
8:4 Îngerii i-au adus la cunoştinţă lui Adam că, având în vedere că păcătuirea sa a adus moartea şi nenorocirea, viaţa şi nemurirea aveau să fie asigurate prin sacrificiul Domnului Isus Hristos. - 1SP 51
8:5 Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a fost izgonit de pe frumoasele ei alei. Neamului omenesc căzut i-a fost permis mult timp să privească spre căminul inocenţei, numai că intrarea le era oprită de îngerii păzitori. - PP 62
8:6 Închinare la poarta păzită de heruvimi
8:7 La poarta păzită de heruvimi a Paradisului a fost descoperită slava Domnului şi aici au venit cei dintâi închinători. Aici şi-au
8:8 adus Cain şi Abel primele lor jertfe, iar Dumnezeu a coborât ca să comunice cu ei.
8:9 Scepticismul nu putea tăgădui existenţa Edenului, în timp ce acesta era la vedere, având intrarea îngrădită de îngerii păzitori. Ordinea creaţiunii, grădina în sine, istoria celor doi pomi ai săi atât de strâns legaţi de destinul omului, constituiau lucruri de necontestat. Iar existenţa şi autoritatea lui Dumnezeu, obligativitatea Legii Sale, erau adevăruri pe care cu greu le puteau pune la îndoială atâta timp cât Adam era printre ei. - PP 83,84
8:10 [Cain şi Abel] fuseseră instruiţi cu privire la măsurile luate pentru salvarea neamului omenesc. Li s-a cerut să aducă la îndeplinire o rânduială care să denote o ascultare umilă, care să arate respectul lor faţă de Dumnezeu şi dependenţa de Mântuitorul cel făgăduit, prin jertfirea celor dintâi născuţi ai turmei, pe care, cu solemnitate, să-i aducă, împreună cu sângele, ca o ardere de tot lui Dumnezeu...
8:11 El [Cain] nu voia să urmeze cu stricteţe planul ascultării şi să caute un miel pe care să-l aducă jertfă împreună cu roadele pământului. El a luat numai roadele pământului şi a nesocotit cerinţa lui Dumnezeu... Abel l-a sfătuit pe fratele lui să nu vină înaintea Domnului fără sângele jertfei. Cain, fiind mai mare, nu a vrut să asculte de fratele lui...
8:12 Abel a adus jertfă din întâii-născuţi ai turmei, din cei mai graşi, aşa cum a poruncit Dumnezeu; şi, cu credinţă deplină în Mesia care avea să vină şi cu respect umil, el şi-a adus jertfa. Dumnezeu a privit bine spre jertfa lui. O flacără fulgeră din ceruri şi mistuie jertfa lui Abel. Cain nu vede manifestarea faptului că şi jertfa lui a fost acceptată. Se mânie pe Domnul şi pe fratele lui. Domnul trimite un înger la Cain ca să discute cu el.
8:13 Îngerul îl întreabă care este motivul mâniei sale şi îi spune că, dacă face binele şi urmează îndrumările date de Dumnezeu, El îl va primi şi va privi bine spre jertfa lui. Dar, dacă nu se supune în umilinţă rânduielilor lui Dumnezeu, nu Îl crede şi nu Îl ascultă, El nu îi poate accepta jertfa. Îngerul îi spune lui Cain că nu a fost nedreptate din partea lui Dumnezeu sau părtinire dovedită faţă de Abel; ci, din cauza păcatului său şi a neascultării sale de porunca expresă a lui Dumnezeu, El nu a putut accepta jertfa lui - şi că, dacă face bine, va fi primit de Dumnezeu... Însă nici după ce a fost cu atâta credincioşie instruit, Cain nu s-a pocăit... În gelozia şi ura lui, el se ceartă cu Abel şi îi adresează ocări... În timp ce Abel susţine şi îndreptăţeşte planul lui Dumnezeu, Cain se înfurie, iar mânia lui creşte şi izbucneşte împotriva lui Abel până când, în furia lui, îl ucide. - 3SG 47-49
8:14 Adam şi îngerii au dat îndrumări antediluvienilor
8:15 Avantajele de care s-au bucurat oamenii acelui veac [înainte de potop] de a dobândi cunoştinţe despre Dumnezeu prin lucrările Sale nu au mai fost niciodată disponibile de atunci. Şi departe de a fi un veac de întunecime spirituală, acela a fost un veac de o măreaţă lumină. Toată lumea avea ocazia de a primi învăţături de la Adam, iar cei care se temeau de Domnul aveau, de asemenea, ca învăţători ai lor pe Domnul Hristos şi pe îngeri. - PP 83
8:16 Oamenii au trăit aproape o mie de ani în acele zile [înainte de potop], iar îngerii veneau la ei cu învăţături direct de la Domnul Hristos. - 1SM 230
8:17 Enoh
8:18 Enoh a auzit din gura lui Adam povestea tristă a căderii în păcat, cât şi minunata relatare despre harul acordat de Dumnezeu prin darul Fiului Său, ca Mântuitor al lumii. El a crezut şi s-a bizuit pe făgăduinţa dată. Enoh a fost un bărbat sfânt. El L-a servit pe Dumnezeu cu o inimă neîmpărţită. El era conştient de stricăciunea familiei omeneşti şi s-a despărţit de urmaşii lui Cain şi i-a mustrat pentru marea lor nelegiuire... Sufletul lui era întristat văzând cum zi de zi călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu... El s-a decis să se despartă de ei şi să petreacă mai mult timp singur, în meditaţie şi rugăciune. El stătea în aşteptare înaintea lui Dumnezeu şi se ruga să cunoască cât mai bine voia Lui, ca să o poată aduce la îndeplinire. Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui şi i-a dat învăţături divine. El i-a făcut cunoscut că nu va îndura la nesfârşit răzvrătirea omului şi că avea în plan să nimicească neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.
8:19 Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii şi, prin Spiritul profeţiei, l-a dus în decursul generaţiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Hristos şi sfârşitul lumii.
8:20 Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că şi cei neprihăniţi şi cei nelegiuiţi se întorc în ţărână deopotrivă şi că acesta le este sfârşitul. El nu putea vedea viaţa celor drepţi dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învăţături cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om şi i-a fost arătată venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoţit de oastea cerească, pentru a da viaţă celor neprihăniţi dintre cei morţi şi să-i elibereze din mormintele lor...
8:21 Enoh a relatat cu credincioşie oamenilor tot ce-i fusese
8:22 descoperit prin Spiritul profeţiei. Unii au crezut cuvintele sale şi s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul şi aducându-I închinare. - ST 20 februarie 1879
8:23 El [Enoh] căuta să aibă anumite momente în care să fie singur şi nu dorea să fie găsit de oameni, pentru că ei îi întrerupeau meditaţia sfântă şi comuniunea lui cu Dumnezeu. El nu se retrăgea întotdeauna din societatea acelora care îl iubeau şi ascultau cuvintele lui înţelepte; şi nici nu se separa cu totul de cei stricaţi. El se întâlnea şi cu cei buni, şi cu cei răi, în anumite momente stabilite, şi se străduia să-i întoarcă pe cei răi de la calea lor cea rea. - 3SG 56
8:24 Enoh se apropia tot mai mult de cer, în timp ce era în comuniune cu Dumnezeu... Domnul îl iubea pe Enoh, pentru că el Îl urma cu credincioşie şi hotărâre şi ura nedreptatea şi căuta cu stăruinţă o mai desăvârşită cunoaştere a voii Sale, pentru ca să o poată aduce la îndeplinire. El tânjea de dorul de a fi mai aproape de Dumnezeu, de care se temea, pe care Îl respecta şi adora. Domnul nu avea să îngăduie ca Enoh să moară ca toţi ceilalţi oameni, ci i-a trimis pe îngerii Săi să-l ia la cer, fără ca să vadă moartea. În prezenţa celor neprihăniţi şi nelegiuiţi, Enoh a fost luat din mijlocul lor. Cei care îl iubeau au gândit că poate Dumnezeu l-a lăsat în vreunul din locurile în care obişnuia să se retragă; însă după ce l-au căutat cu stăruinţă şi nu l-au găsit, au raportat că nu era în acele locuri, căci îl luase Domnul. - ST 20 februarie 1879
8:25 Carele de foc ale Domnului au fost trimise pentru bărbatul Lui cel sfânt şi el a fost dus la cer. - RH 19 aprilie 1870
8:26 Domnul mi-a dat o viziune despre celelalte lumi. Mi-au fost date aripi şi un înger m-a însoţit din cetate până într-un loc care era strălucitor şi plin de slavă... Apoi, am fost luată într-o lume care avea şapte luni [astre, n.tr.]. Acolo, l-am văzut pe bătrânul şi bunul Enoh, care fusese răpit la cer. În mâna Sa dreaptă avea o ramură minunată de palmier, pe ale cărei frunze, pe fiecare dintre ele, era scris: "Biruinţă". Pe capul său era o ghirlandă albă, de o strălucire ce-ţi lua ochii, cu frunze, iar în mijlocul fiecărei frunze era scris "Curăţie"; în jurul ghirlandei erau pietre preţioase, de diferite culori, care străluceau mai tare ca stelele şi reflectau asupra literelor, mărindu-le strălucirea. În partea din spate a capului său era un arc, unde se închidea ghirlanda şi pe acel arc era scris "Sfinţenie". Deasupra ghirlandei era o coroană minunată, care strălucea mai tare ca soarele. L-am întrebat dacă acela era locul unde a fost dus când a fost luat de pe pământ. El mi-a spus: "Nu; ci cetatea este căminul meu, aici am venit în vizită". - EW 39,40
8:27 Enoh reprezintă pe aceia care vor rămâne pe pământ şi vor fi mutaţi la cer fără să vadă moartea. El reprezintă acea mulţime care va trăi în primejdiile zilelor din urmă şi se va împotrivi stricăciunii, răutăţii, păcatului şi nedreptăţii şi totuşi va rămâne nepătată. Şi noi putem fi ca Enoh. S-au luat măsuri în favoarea noastră... Îngeri ai lui Dumnezeu, care excelează în putere, sunt trimişi să slujească în sprijinul acelora care vor fi moştenitori ai mântuirii. Aceşti îngeri, când văd că noi facem tot ce ne stă în putere pentru a fi biruitori, îşi vor face partea lor, iar lumina lor va străluci în jurul nostru, îndepărtând influenţa îngerilor răi, care ne
8:28 înconjoară, şi ei vor face în jurul nostru o fortificaţie ca un zid de foc. - RH 19 aprilie 1870
8:29 Noe
8:30 Cei care au trăit în zilele lui Noe şi Avraam semănau mai mult cu îngerii, ca formă, farmec şi tărie. Însă fiecare generaţie ce urma era tot mai slabă. - 1SG 69
8:31 Cu mai mult de o sută de ani înainte de potop, Domnul a trimis un înger la credinciosul Noe pentru a-i aduce la cunoştinţă că El nu va mai avea îndurare pentru acel neam stricat. Însă El nu voia ca ei să fie în necunoştinţă de planul Său. El avea să-i dea îndrumări lui Noe şi să-l facă un propovăduitor credincios, care să avertizeze lumea de distrugerea care urma să vină, astfel ca locuitorii pământului să nu aibă scuze...
8:32 Îngerii au fost trimişi să adune din pădure şi din câmp animalele pe care le crease Dumnezeu. - 1SP 69,72
8:33 Îngerii au mers înaintea acestor animale şi ele i-au urmat două câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din cele curate câte şapte perechi. - 3SG 67
8:34 Totul era acum gata pentru închiderea corăbiei, lucru pe care Noe nu-l putea face din interior. Un înger a fost văzut de către mulţimea batjocoritoare, coborând din cer, îmbrăcat într-o strălucire ca cea a fulgerului. El a închis uşa cea masivă pe dinafară şi apoi şi-a reluat zborul înapoi la ceruri. - 1SP 72
8:35 Potopul vine
8:36 Fără să ţină seama de solemna manifestare a puterii lui Dumnezeu,
8:37 la care ei [antediluvienii] au fost martori - felul neobişnuit în care animalele au părăsit pădurile şi câmpiile şi s-au dus în corabie şi îngerul lui Dumnezeu, îmbrăcat în strălucire şi cu o înfăţişare înfricoşătoare, coborând din cer şi închizând uşa - ei şi-au împietrit inimile şi au continuat să chefuiască şi să se distreze, în ciuda manifestărilor vădite ale puterii divine. Însă în ziua a opta, cerul s-a întunecat... Ploaia a coborât din nori peste ei. Aceasta era ceva ce ei nu mai văzuseră niciodată... Furtuna creştea în tărie până ce se părea că apa vine din ceruri în torente puternice... Jeturi de apă ţâşneau din pământ cu o forţă de nedescris, aruncând stânci masive la sute de picioare în aer, pentru ca apoi să fie îngropate în pământ...
8:38 Violenţa furtunii a crescut, elementele dezlănţuite ale naturii amestecându-se cu vaietele oamenilor care au dispreţuit autoritatea lui Dumnezeu. Copaci, clădiri, stânci şi bucăţi din pământ erau aruncate în toate direcţiile. Spaima oamenilor şi a animalelor era dincolo de orice putinţă de a fi descrisă. Chiar şi Satana, care era silit să stea în mijlocul elementelor dezlănţuite ale naturii s-a temut pentru propria lui existenţă...
8:39 Îngeri care excelează în putere au călăuzit corabia şi au ferit-o de rele. Fiecare clipă din timpul acelei furtuni înfricoşătoare, ce a durat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în care corabia a fost păstrată în siguranţă, a constituit o minune a puterii Celui atotoputernic. - 1SP 73,75
8:40 După potop
8:41 Noe şi familia lui priveau cu nerăbdare cum scădeau apele. El dorea să poată merge iarăşi pe pământ. A trimis un corb care s-a dus şi s-a întors la corabie. El n-a putut obţine informaţia pe care a dorit-o şi a trimis şi un porumbel care, negăsind unde să se oprească, s-a întors şi el la corabie. După şapte zile, a trimis din nou porumbelul şi când, la întoarcerea acestuia, au văzut frunza de măslin în ciocul lui, a fost mare bucurie în familia celor opt persoane care fuseseră închise în acea corabie atât de mult timp. Din nou, un înger coboară şi deschide uşa corăbiei. Noe putea da la o parte acoperişul acesteia, dar nu putea deschide uşa pe care Dumnezeu o închisese. Dumnezeu i-a vorbit lui Noe prin îngerul care a deschis uşa, poruncindu-i familiei lui să iasă afară din corabie şi să ia cu ei toate fiinţele dinăuntrul acesteia...
8:42 După ce a ieşit din corabie, Noe a privit la animalele puternice şi feroce pe care le-a scos afară din corabie şi apoi la familia sa care număra opt persoane şi s-a înspăimântat că vor fi nimiciţi de acele fiare. Însă Domnul a trimis pe îngerul Său la Noe ca să-i spună: "Nu te teme, căci spaima de tine va fi asupra tuturor fiarelor pământului, asupra păsărilor care zboară şi asupra peştilor mărilor; toate acestea le-am dat în mâinile tale. Tot ce se mişcă şi are viaţă vi le-am dat ca hrană; toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde." - 1SP 76, 78, 79
8:43 Zidirea Turnului Babel
8:44 Unii dintre descendenţii lui Noe au decăzut curând... Unii din
8:45 ei nu credeau în existenţa lui Dumnezeu... Ceilalţi credeau că Dumnezeu există. Cei care erau vrăjmaşi ai lui Dumnezeu erau zilnic mustraţi de conversaţiile sfinte şi vieţile neprihănite ale acelora care Îl iubeau pe Dumnezeu, Îl ascultau şi-L preamăreau. Cei necredincioşi s-au sfătuit şi au căzut de acord să se despartă de cei credincioşi... Au călătorit la o anumită distanţă de ei şi au ales o câmpie întinsă, pe care să locuiască. Şi-au construit o cetate şi apoi au pus la cale ideea de a construi un turn mare, care să ajungă până la nori, ca să nu mai poată fi împrăştiaţi... Ei voiau să-şi construiască turnul mai înalt decât înălţimea pe care o atinseseră apele în timpul potopului... şi să fie ca nişte dumnezei şi să domnească asupra oamenilor...
8:46 Ei s-au înălţat mai presus de Dumnezeu. Însă El nu avea să le îngăduie să-şi aducă la îndeplinire lucrarea. Ei şi-au construit turnul până la o înălţime semeaţă când Domnul a trimis doi îngeri care i-au încurcat în lucrul lor... Îngerii le-au încurcat limba... După aceasta, nu a mai fost armonie în lucrarea lor. Furioşi unul pe altul şi nefiind în stare să înţeleagă de unde se trage neînţelegerea şi acele cuvinte ciudate pe care le rosteau, ei au abandonat lucrul şi s-au despărţit unii de alţii, împrăştiindu-se pe faţa pământului. Până la data aceea, oamenii vorbeau o singură limbă. Un fulger din ceruri, ca un semn al mâniei lui Dumnezeu, a spulberat vârful turnului lor, aruncându-l la pământ. - 1SP 91-93