7:69 După păcătuire, Adam şi-a închipuit la început că trece într-o stare mai înaltă a existenţei. Însă curând, gândul păcatului său l-a umplut de groază. Aerul, care până atunci avusese o temperatură blândă şi uniformă, părea că îngheaţă perechea vinovată. Dragostea şi pacea lor s-au dus şi în locul acestora au avut simţământul păcatului, al spaimei faţă de viitor, al goliciunii sufleteşti. - PP 56, 57