7:67 O expresie de tristeţe a cuprins faţa lui Adam. El părea uluit şi alarmat. La cuvintele Evei, el a răspuns că acesta trebuie să fie vrăjmaşul despre care îi avertizase Dumnezeu; şi că, în virtutea sentinţei divine, ea trebuia să moară. Ca răspuns, ea l-a îndemnat să mănânce şi el, repetându-i cuvintele şarpelui, şi anume că nu vor muri. Eva a susţinut că acest lucru trebuie să fie adevărat, din moment ce nu simţea nici o dovadă a neplăcerii lui Dumnezeu...