20:49 Lumina cerească păleşte, iar Petru simte că este în mare întuneric; însă pe măsură ce ochii săi se acomodează cu întunericul, acesta pare că descreşte treptat şi el s-a pomenit singur pe uliţa liniştită, frigul rece al nopţii izbindu-i fruntea. Acum el şi-a dat seama că este liber şi că se află în cetate într-un loc care îi este cunoscut; el a recunoscut locul ca pe unul cu care a mai avut de-a face şi în care îşi aşteptase ziua de mâine pentru ultima dată...