19:27 Ei [soldaţii romani] s-au grăbit să ajungă la preoţi şi bătrâni cu relatarea minunată a ceea ce văzuseră; dar când acei ucigaşi au auzit vestea uimitoare, pe feţele lor s-a aşternut paloarea. I-a cuprins spaima cu privire la ceea ce au făcut. Apoi, şi-au dat seama că dacă vestea era adevărată, ei erau pierduţi. Un timp au fost stupefiaţi şi s-au privit unii pe alţii în linişte, fără să ştie ce să facă sau ce să spună. Nu puteau crede acest lucru, căci era spre propria lor condamnare.