18:62 Cum a putut cerul să păstreze tăcere? Ne minunăm de întunericul teribil de neobişnuit, care plutea asupra crucii? Ne minunăm că s-au crăpat stâncile, că se vedeau şi auzeau tunete şi fulgere, că pământul s-a cutremurat atunci când oştirea cerului a călcat pe el în timp ce privea cum Comandantul lor iubit suferea asemenea nedreptate? - RH 1 septembrie 1891