13:32 să asculte de Cuvântul Său. Pe când Ilie a făcut acest lucru, "iată, înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile; Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ; Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ a venit un foc; şi Domnul nu era în focul acela. Şi după foc a venit un susur blând şi subţire. Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stătut la gura peşterii". Supărarea i-a trecut, duhul său a fost liniştit şi supus. El ştia acum că o încredere liniştită, o bizuire hotărâtă pe Dumnezeu avea să fie întotdeauna pentru el un ajutor în vreme de nevoie. - RH 23 octombrie 1913