11:1 Cap. 9 - Lucrarea îngerilor de la Sinai până la luarea Ierihonului
11:2 Îngerii în pelerinajele israeliţilor prin pustie
11:3 Domnul Hristos a fost îngerul rânduit de Dumnezeu să meargă înaintea lui Moise în pustie, conducându-i pe israeliţi în călătoriile lor spre ţara Canaanului. - RH 6 mai 1875
11:4 Pe toată calea pe care i-a călăuzit Dumnezeu, ei [israeliţii] au găsit apă ca să-şi potolească setea, pâine din ceruri ca să-şi potolească foamea şi pace şi siguranţă sub norul umbros ziua şi stâlpul de foc noaptea. Îngerii le slujeau în timp ce urcau înălţimile stâncoase sau mergeau pe cărările aspre ale pustiei. - ST 21 octombrie 1880
11:5 Dumnezeu şi-a manifestat grija Lui cea mare şi dragostea Lui faţă de copiii Săi, trimiţându-le pâine din ceruri. "Omul a mâncat hrana îngerilor"; adică hrana dată lor de către îngeri. - 1SP 226
11:6 Israel la Sinai
11:7 Şi acum, înaintea lor, în solemnă maiestate, Muntele Sinai îşi înălţa faţa lui măreaţă. Stâlpul de nor a rămas pe vârful lui,
11:8 iar poporul şi-a întins corturile pe câmpia de la poalele acestuia. Aici avea să le fie aşezământul timp de aproape un an. În timpul nopţii, stâlpul de foc îi asigura de protecţia divină şi, în timp ce ei erau cufundaţi în somn adânc, pâinea din cer cobora uşor asupra taberei...
11:9 Curând, după tăbărârea la Sinai, Moise a fost chemat pe munte să se întâlnească cu Dumnezeu. Singur, el a urcat poteca colţuroasă şi abruptă şi s-a apropiat de norul ce indica locul prezenţei lui Iehova. Israel avea să fie luat acum într-o relaţie strânsă şi deosebită cu Cel Preaînalt...
11:10 Vorbind din întunericul care Îl învăluia, în timp ce stătea pe munte, înconjurat de o suită de îngeri, Domnul şi-a făcut cunoscută Legea Sa... Acum urmau să fie făcute aranjamentele necesare pentru întemeierea naţiunii alese, avându-L ca Rege pe Iehova. - PP 301, 303, 304, 312
11:11 "Să-Mi facă un locaş sfânt"
11:12 În timpul primei sale şederi pe munte, Moise a primit îndrumări pentru construirea unui sanctuar în care prezenţa divină avea să se manifeste în mod special. "Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor", aceasta a fost porunca lui Dumnezeu. - PP 313
11:13 Clădirea [cortul întâlnirii] era împărţită în două încăperi, printr-o perdea bogată şi frumos lucrată, prinsă de stâlpi poleiţi cu aur; iar o perdea asemănătoare închidea intrarea în prima încăpere. Acestea, ca şi acoperământul dinăuntru, care forma tavanul, erau din culorile cele mai splendide, albastru, purpuriu şi cărămiziu, aranjate frumos, iar în ţesătură erau cusuţi cu fire de aur şi argint
11:14 heruvimi, reprezentând oastea îngerească, ce este în legătură cu lucrarea din sanctuarul ceresc şi care sunt duhuri slujitoare, ce slujesc poporului lui Dumnezeu de pe pământ. - PP 347
11:15 După ce construirea cortului întâlnirii a fost terminată, Moise a cercetat toată lucrarea şi a comparat-o cu modelul şi îndrumările pe care le primise de la Dumnezeu şi a văzut că fiecare parte a acestuia era conform modelului; şi el a binecuvântat poporul.
11:16 Dumnezeu i-a dat lui Moise un model pentru chivot, cu îndrumări speciale, legate de felul cum să-l facă. Chivotul urma să conţină tablele de piatră, pe care Dumnezeu a imprimat cu propriul Lui deget Cele Zece Porunci. Avea forma unei lăzi şi era acoperit pe dinafară şi pe dinăuntru cu aur. Era împodobit cu cununi de aur, de jur împrejur, în partea de sus.
11:17 Capacul acestei lăzi sfinte era tronul harului, făcut din aur masiv. La fiecare dintre capetele tronului harului, era aşezat un heruvim din aur masiv, curat. Feţele lor erau întoarse unul spre celălalt şi ei priveau cu respect în jos spre tronul harului, reprezentându-i pe toţi îngerii cerului care privesc cu interes şi respect Legea lui Dumnezeu, aşezată în chivotul sanctuarului din ceruri. Aceşti heruvimi aveau aripi. O aripă a fiecăruia dintre îngeri era întinsă înainte, în timp ce cealaltă aripă a fiecărui înger le acoperea chipul.
11:18 Chivotul sanctuarului pământesc era după modelul adevăratului chivot din ceruri. Acolo, alături de chivotul ceresc, stăteau îngerii vii, la fiecare capăt al chivotului, fiecare umbrind cu o aripă tronul harului, fiind întinsă înainte şi în sus, în timp ce celelalte aripi sunt îndoite deasupra chipurilor lor, în semn de respect şi umilinţă. - 1SP 272
11:19 Deasupra tronului harului se afla şechina, manifestarea prezenţei divine; iar dintre heruvimi, Dumnezeu Îşi făcea cunoscută voia Sa. Din când în când, marelui preot îi erau transmise solii din ceruri, printr-un glas din nor. - PP 349
11:20 Când Domnul nu răspundea printr-un glas, El făcea ca raze sfinte de lumină şi slavă să zăbovească asupra părţii din dreapta chivotului, în semn de aprobare sau favoare. Dacă cererile lor erau refuzate, un nor se aşeza asupra părţii stângi. - 1SP 399
11:21 Prin Domnul Hristos avea să fie îndeplinit planul pentru care cortul întâlnirii era un simbol - acea clădire plină de slavă, cu ziduri de aur strălucitor, reflectând în culorile curcubeului perdelele lucrate cu heruvimi, cu mireasma tămâiei care ardea continuu, pătrunzând peste tot, cu preoţii îmbrăcaţi într-un alb fără pată, şi în taina adâncă a locului dinăuntru, deasupra tronului harului, între chipurile îngerilor aplecaţi în închinare, slava Celui Preasfânt. În toate, Dumnezeu dorea ca poporul Său să citească planul Său pentru sufletul omenesc. Era acelaşi plan pe care, cu mult după aceea, avea să-l prezinte apostolul Pavel, vorbind prin Duhul Sfânt: "Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" - Ed. 36
11:22 Chiar la poalele muntelui Sinai, Satana a început să-şi pună în aplicare planurile sale de a răsturna Legea lui Dumnezeu, ducând mai departe aceeaşi lucrare pe care a început-o în ceruri. În
11:23 timpul celor patruzeci de zile cât Moise a fost pe munte cu Dumnezeu, Satana a fost ocupat, îndemnând la îndoială, apostazie şi răzvrătire. În timp ce Dumnezeu scria Legea Sa, pe care să o dea poporului legământului Său, israeliţii, tăgăduindu-şi credincioşia faţă de Iehova, cereau dumnezei de aur!...
11:24 Întregul Univers fusese martor al scenelor de la Sinai. În manifestarea celor două conduceri, s-a văzut contrastul dintre guvernarea lui Dumnezeu şi cea a lui Satana. Din nou, locuitorii fără păcat ai celorlalte lumi priveau urmările apostaziei lui Satana şi felul guvernării pe care el ar fi stabilit-o în ceruri, dacă i s-ar fi îngăduit să aibă stăpânire. - PP 335, 336
11:25 Ne minunăm noi de faptul că "slava desăvârşită", reflectată de la Cel Atotputernic, strălucea pe faţa lui Moise cu atâta măreţie, încât poporul nu o putea privi? Amprenta lui Dumnezeu era asupra lui, făcându-l să apară ca un înger strălucitor de la tron. - 4T 533
11:26 În timpul călătoriilor lor, în timp ce ei [israeliţii] s-au plâns de greutăţile de pe cale şi au murmurat împotriva conducătorilor lor, Moise le spusese: "Nemulţumirile voastre sunt împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci Dumnezeu a lucrat izbăvirea voastră". Însă cuvintele lui pripite în faţa stâncii: "Vom putea noi oare să vă scoatem apă" erau de fapt o admitere a acuzaţiei lor... Domnul avea să îndepărteze pentru totdeauna gândul acesta, din mintea lor, interzicându-i lui Moise să intre în ţara făgăduită. Aici era o dovadă de netăgăduit a faptului că nu Moise era conducătorul lor, ci Îngerul cel puternic căruia Domnul Îi spusese: "Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să
11:27 te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea lui şi ascultă glasul Lui... căci Numele Meu este în El." - PP 419
11:28 Moartea şi învierea lui Moise
11:29 Moise s-a întors de la adunare şi, în linişte şi singur, şi-a început drumul spre culmea muntelui... Pe înălţimea aceea solitară, el a stat şi a privit cu ochi limpezi, priveliştea care se desfăşura înaintea lui. - PP 471
11:30 Nu a fost voia lui Dumnezeu ca oricine să urce cu Moise pe vârful Pisga. Acolo, el a stat, pe un pisc înalt al vârfului Pisga, în prezenţa lui Dumnezeu şi a îngerilor cereşti. - 4aSG 57
11:31 Îngerii i-au descoperit, de asemenea, lui Moise că, deşi el s-a căit pentru că a păcătuit şi nu putea intra în ţara făgăduită şi, deşi avea simţământul că el îi făcuse pe copiii lui Israel să păcătuiască, totuşi, păcatul lor, spiritul lor de murmurare şi plângere, a fost acela care l-a făcut să se abată de la ceea ce este drept şi să comită un păcat care să-l oprească de a păşi în ţara făgăduită. Îngerii i-au spus că nu el suferea cel mai mult, nu el simţea în inima sa cel mai mult adâncimea păcatului lor, ci Hristos, conducătorul lor invizibil, Acela împotriva căruia păcătuiseră ei...
11:32 Solii cereşti s-au referit, de asemenea, la jertfele care preînchipuiau crucificarea Domnului Hristos şi au prezentat în faţa minţii lui Moise evenimentele care aveau să aibă loc în viitor... Când i-a fost prezentată lui Moise răstignirea, ce scenă trebuie
11:33 să fi fost pe vârful Pisga!... El a văzut desfăşurându-se în faţa lui scene care arătau suferinţele Îngerului care îl condusese pe Israel prin pustie, călăuzindu-l în pelerinajul lui din Egipt spre Canaan... Când a privit înălţarea Mântuitorului şi a văzut că el însuşi avea să fie unul din cei care aveau să-L însoţească pe Mântuitorul şi să-I deschidă porţile cele veşnice, ce schimbare s-a produs pe faţa lui!...
11:34 El a văzut pământul curăţit prin foc de orice urmă de păcat, de orice consecinţă a păcatului, refăcut şi dat sfinţilor în stăpânire pentru totdeauna... şi când Moise privea această scenă, faţa lui exprima bucurie şi mulţumire. El a putut înţelege forţa tuturor îngerilor, descoperită lui. El a înţeles întreaga scenă şa cum i-a fost prezentată. - 10MR 151, 152, 154, 155, 159
11:35 După ce a văzut, spre mulţumirea lui, Canaanul, el s-a întins ca un viteaz obosit, să se odihnească. Somnul l-a cuprins, dar a fost somnul morţii. Îngerii i-au luat trupul şi l-au îngropat în vale. Israeliţii nu au putut găsi niciodată locul în care a fost îngropat el...
11:36 Satana tresălta pentru că a avut succes în a-l face pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Pentru păcatul lui, Moise a ajuns sub stăpânirea morţii. Dacă ar fi continuat cu credincioşie şi viaţa lui nu ar fi fost atinsă de acel păcat, prin faptul că nu I-a adus lui Dumnezeu slavă pentru scoaterea apei din stâncă, el ar fi intrat în ţara făgăduită şi ar fi fost mutat la cer fără să vadă moartea. Mihail, sau Hristos, împreună cu îngerii care l-au îngropat
11:37 pe Moise, s-au coborât din ceruri, după ce el stătuse în mormânt puţin timp, şi l-au înviat. - 4aSG 57, 58
11:38 Puterea mormântului nu fusese sfărâmată niciodată şi pe toţi care se aflau în mormânt, el [Satana] îi pretindea drept captivi ai lui, ca să nu fie niciodată eliberaţi din acea închisoare neagră a morţii. Pentru prima dată, Domnul Hristos avea să dea viaţă unuia care murise. Când Prinţul vieţii împreună cu îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana s-a înspăimântat că îşi pierde stăpânirea. Împreună cu îngerii săi cei răi, el a stat acolo ca să împiedice pătrunderea în teritoriul pe care îl pretindea ca fiind al lui. - PP 478
11:39 Când Domnul Hristos şi îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana şi îngerii lui au apărut la mormânt, păzind trupul lui Moise ca să nu fie luat. În timp ce Hristos şi îngerii Lui se apropiau, Satana se împotrivea apropierii lor, dar a fost silit de slava şi puterea Domnului Hristos şi a îngerilor Săi să dea înapoi. Satana pretindea trupul lui Moise datorită acelui singur păcat al său; însă Domnul l-a dat cu blândeţe pe mâna Tatălui Său, zicând: "Domnul să te mustre". Domnul Hristos i-a spus lui Satana că El ştia că Moise se pocăise cu umilinţă de acea singură greşeală a sa şi că pe caracterul său nu se afla nici o pată, iar numele său stă imaculat în cărţile cu rapoarte din ceruri. Apoi, Domnul Hristos a înviat trupul lui Moise. - 4aSG 58
11:40 Balaam, un profet care a mers pe un drum greşit
11:41 Dumnezeu S-a înfăţişat lui Balaam în timpul nopţii, prin unul din îngerii Lui şi l-a întrebat: "Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?" şi Balaam i-a spus lui Dumnezeu: "Balac, fiul lui Ţipor,
11:42 regele Moabului, a trimis după mine, să-mi zică: 'Iată, un popor a ieşit din Egipt... vino şi blestemă-l... şi Dumnezeu i-a spus lui Balaam: 'Să nu te duci cu ei. Să nu blestemi poporul acela; căci este binecuvântat". Îngerul îi spune lui Balaam că poporul Israel este condus sub steagul Dumnezeului cerurilor; şi nici un blestem din partea omului nu poate împiedica mersul lui înainte.
11:43 Dimineaţa, el [Balaam] s-a trezit şi le-a spus, fără tragere de inimă, acelor bărbaţi, să se întoarcă la Balac, căci Domnul nu îngăduie ca el să meargă cu ei. Atunci Balac a trimis alte căpetenii,... care ocupau o poziţie mai înaltă decât solii trimişi înainte; şi, de data aceasta, chemarea lui Balac a fost mai urgentă: "Nu mai pune piedici şi vino la mine; căci îţi voi da multă cinste. Şi Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balaam: 'Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu'." - 4aSG 44
11:44 Pentru a doua oară, Balaam a fost pus la încercare... El dorea mult de tot să poată satisface cererea regelui; şi deşi voia lui Dumnezeu îi fusese în mod clar făcută cunoscută, el i-a îndemnat pe soli să mai zăbovească, ca să mai poată vorbi cu Domnul; ca şi când Cel Infinit ar fi fost un om care să fie convins. - PP 440
11:45 Un înger a fost trimis la Balaam, ca să-i spună: "Dacă bărbaţii vin să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune." - 1SP 321
11:46 Balaam primise îngăduinţa de a merge cu solii din Moab, dacă ei aveau să vină dimineaţa ca să-l cheme. Însă supăraţi din cauza acestei întârzieri şi aşteptându-se la un alt refuz, ei s-au pregătit de călătorie înapoi spre casă, fără să se mai consulte cu el. Acum, fuseseră îndepărtate toate scuzele pentru satisfacerea cererii lui Balac. Însă Balaam era hotărât să-şi asigure răsplata; şi luându-şi animalul pe care era obişnuit să călătorească, a pornit la drum. El se temea că îngăduinţa divină putea fi retrasă chiar şi acum şi s-a grăbit tare, nerăbdător ca nu cumva să scape câştigarea mult râvnitei răsplăţi. - PP 441
11:47 Mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lui Balaam pentru nebunia lui de a se fi încumetat împotriva Cerului şi "Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească". Animalul, văzând solul ceresc, pe care stăpânul nu-l vedea, s-a întors din drum ca să meargă pe câmp. Cu lovituri pline de cruzime, Balaam a readus înapoi animalul, pe cărare; însă îngerul a apărut din nou, într-un loc înconjurat de ziduri, iar animalul, încercând să ocolească acel chip ameninţător, a strâns piciorul călăreţului de zid. - ST 25 noiembrie 1880
11:48 Furia lui Balaam era fără margini şi şi-a lovit animalul cu băţul cu mai multă cruzime ca înainte. Dumnezeu a deschis acum gura acestuia şi, prin "măgăriţa ce a vorbit cu glas de om", El "a pus
11:49 frâu nebuniei proorocului". 2 Petru 2,16. "Ce ţi-am făcut", a spus aceasta, "de m-ai bătut de trei ori?"
11:50 Furios că a fost împiedicat în acest fel în călătoria lui, Balaam a răspuns animalului ca şi când s-ar fi adresat unei fiinţe inteligente: "Pentru că ţi-ai bătut joc de mine. Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc."...
11:51 Ochii lui Balaam au fost deschişi acum şi el a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând cu sabia scoasă, gata să-l omoare. Cu groază "el şi-a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ. Îngerul i-a spus: De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea; măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât."...
11:52 Privind mesagerul ceresc, Balaam a exclamat cu groază: "Am păcătuit; căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac, mă voi întoarce". - PP 442, 443
11:53 După ce îngerul l-a avertizat pe Balaam în acel mod impresionant, să nu satisfacă cererea moabiţilor, el i-a îngăduit să-şi continue călătoria...
11:54 Balac s-a întâlnit cu Balaam şi l-a întrebat de ce a zăbovit să vină când a trimis după el... Balaam a răspuns: Iată, am venit la tine. Apoi, i-a spus că el nu are putere să spună nimic. Cuvântul pe care i-l va da Dumnezeu, pe acela îl va rosti şi nu altceva. Balaam a poruncit să se aducă jertfele conform ritualurilor religioase. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său la Balaam, ca să-i transmită cuvintele pe care să le rostească, aşa cum făcuse în vremea când Balaam fusese cu totul devotat slujirii lui Dumnezeu. "şi Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam... şi el şi-a rostit proorocia şi a zis: 'Balac, regele Moabului, m-a adus din Aram, spunând: Vino,
11:55 blestemă pe Iacov şi defaimă pe Israel! Cum să blestem eu pe cine nu a blestemat Dumnezeu? Sau cum să defaim eu pe cine nu a defăimat Dumnezeu?"'...
11:56 Balac era dezamăgit şi furios. El a exclamat: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat ca să blestemi pe duşmanii mei şi iată, tu i-ai binecuvântat". Balac crede că înfăţişarea grandioasă a israeliţilor în corturile lor... a fost aceea care l-a împiedicat să-i blesteme. El gândeşte că, dacă îl va duce... într-un loc unde Israel să nu apară cu acest avantaj, va putea obţine blestemul de la Balaam. Din nou, la Ţofim... Balaam aduce arderi de tot şi apoi merge el însuşi să vorbească cu îngerul lui Dumnezeu. Şi îngerul i-a spus lui Balaam ce să spună. - 1SP 322-324
11:57 Iosua îl conduce pe Israel în Canaan
11:58 Israeliţii l-au jelit mult pe [Moise], conducătorul lor dispărut, şi au consacrat treizeci de zile de servicii speciale în cinstea memoriei lui... Iosua era acum conducătorul recunoscut al lui Israel...
11:59 S-au dat porunci pentru înaintare... Părăsind locul unde tăbărâseră... oştirea a coborât la marginea Iordanului. - PP 481, 483
11:60 Patru îngeri cereşti însoţeau întotdeauna chivotul lui Dumnezeu în toate călătoriile, pentru a-l feri de orice primejdie şi pentru a îndeplini orice misiune ce li s-ar fi cerut cu privire la chivot. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngeri cereşti, mergea înaintea chivotului când acesta a ajuns la Iordan; şi apele s-au dat la o parte în prezenţa Sa. Domnul Hristos şi îngerii au stat lângă chivot, iar preoţii au stat în albia râului până ce a trecut Iordanul tot Israelul. - 1SP 399
11:61 Dacă ochii lui Iosua ar fi fost deschişi... şi dacă el ar fi putut suporta acea privelişte, ar fi văzut îngerii Domnului tăbărâţi în jurul copiilor lui Israel; căci armata instruită a cerului venise să lupte pentru poporul lui Dumnezeu, iar Căpetenia oştirii Domnului era acolo pentru a comanda. - RH 19 iulie 1892
11:62 Când Iosua s-a retras din mijlocul armatelor lui Israel spre a se ruga, pentru ca prezenţa specială a lui Dumnezeu să-l însoţească, el a văzut un bărbat de statură falnică, îmbrăcat ca un războinic, cu sabia în mâna sa... Acesta nu era un înger obişnuit. Era Domnul Isus Hristos, Acela care îi condusese pe evrei prin pustie, învăluit în stâlpul de foc noaptea şi în stâlpul de nor ziua. Locul a fost sfinţit prin prezenţa Sa, de aceea lui Iosua i-a fost poruncit să-şi scoată încălţămintea din picioare. - 4aSG 61
11:63 Plin de teamă sfântă, Iosua a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat, apoi a auzit asigurarea: "Iată, dau în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi" şi a primit instrucţiuni legate de felul cum să cucerească cetatea. - PP 488
11:64 Căpetenia oştirii Domnului nu S-a descoperit întregii adunări. El a comunicat numai cu Iosua, care a relatat evreilor întrevederea sa cu acesta. Depindea de ei dacă aveau să creadă sau să se îndoiască de cuvintele lui Iosua, de a urma poruncile date de el în numele Căpeteniei oştirii Domnului sau să se răzvrătească împotriva
11:65 îndrumărilor sale şi să-i tăgăduiască autoritatea. Ei nu au putut vedea oştirea îngerilor, organizaţi de Fiul lui Dumnezeu. - 4T 162, 163
11:66 Luarea Ierihonului
11:67 Căpetenia oştirii Domnului a venit El Însuşi din ceruri pentru a conduce oştirile cereşti în atacul împotriva cetăţii. Îngerii lui Dumnezeu au pus stăpânire pe zidurile masive şi le-au dărâmat la pământ. - 3T 264
11:68 Domnul Hristos şi îngerii au însoţit circuitul chivotului în jurul Ierihonului şi în cele din urmă au dărâmat zidurile masive ale cetăţii, dând Ierihonul în mâinile lui Israel. - 1SP 399
11:69 Când a căzut Ierihonul, nici o mână omenească nu a atins zidurile cetăţii, căci îngerii Domnului au cucerit fortificaţiile şi au pătruns în fortăreaţa vrăjmaşului. Nu Israel, ci Căpetenia oştirii Domnului a fost cel care a luat Ierihonul. Însă Israel şi-a avut partea lui prin a-şi arăta credinţa în Căpetenia mântuirii lor. - RH 19 iulie 1892
11:70 Dacă un singur războinic şi-ar fi pus tăria împotriva zidurilor, slava lui Dumnezeu ar fi fost diminuată şi voia Lui afectată. Însă lucrarea a fost lăsată pe seama Celui Atotputernic; şi chiar dacă temelia acelei fortificaţii ar fi fost făcută în centrul pământului şi vârfurile ei ar fi atins cerul, rezultatul ar fi fost acelaşi, deoarece la cârma legiunilor de îngeri în acel atac se afla Căpetenia oştirii Domnului. - ST 14 aprilie 1881