4:1 O SCENĂ IMPRESIONANTĂ
4:2 În viziunile de noapte mi-a trecut pe dinainte o scenă foarte impresionantă. Am văzut un imens glob de foc căzând peste unele clădiri frumoase, pricinuind nimicirea lor instantanee. Am auzit pe cineva spunând: "Noi ştiam că judecăţile lui Dumnezeu vin asupra pământului, dar n-am ştiut că vor veni atât de curând". Alţii, cu glasuri jalnice, spunea: "Aţi ştiut! Atunci de ce nu ne-aţi spus? Noi n-am ştiut". De fiecare parte, auzeam rostite cuvinte asemănătoare de reproş .
4:3 M-am trezit într-o mare mâhnire. Din nou am adormit şi se părea că sunt într-o mare adunare. Cineva cu autoritate vorbea adunării, înaintea căreia era întinsă o hartă a lumii. El spunea că harta descria via lui Dumnezeu, care trebuia să fie cultivată. Când lumina din cer strălucea asupra cuiva, acela trebuia să reflecte lumina şi asupra altora. Lumini urmau să fie aprinse în multe locuri şi de la luminile acestea şi alte lumini urmau să fie aprinse.
4:4 Se repetau cuvintele: "Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca să o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,13-16).
4:5 Am văzut raze de lumină strălucind din oraşe şi sate, şi din locurile de sus şi cele de jos ale pământului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost ascultat, şi drept urmare,
4:6 erau monumente pentru El în fiecare oraş şi sat. Adevărul Lui era proclamat pretutindeni în lume.
4:7 Apoi, harta acesta a fost îndepărtată şi o alta pusă în locul ei. Pe ea, lumina strălucea numai din puţine locuri. Restul lumii era în întuneric, numai cu o licărire de lumină ici şi colo. Călăuza noastră spunea: "Întunericul acesta este rezultatul faptului că oamenii urmau propria lor cale. Ei au nutrit tendinţe spre rău, moştenite sau cultivate. Ei au făcut din punerea la îndoială şi căutarea de greşeli ocupaţia principală a vieţii lor. Inima lor nu stă bine cu Dumnezeu. Ei au ascuns lumina lor sub obroc.
4:8 Dacă fiecare ostaş al lui Hristos şi-ar fi făcut datoria, dacă fiecare străjer de pe zidurile Sionului ar fi dat cu trâmbiţa un sunet lămurit, lumea ar fi putut să audă mai de mult solia de avertizare. Dar lucrarea noastră este cu ani în urmă. În timp ce oameni dormeau, Satana a făcut pe furiş un marş asupra noastră.
4:9 ____________
4:10 Punându-ne încrederea în Dumnezeu, noi trebuie să înaintăm, făcând lucrarea Lui fără egoism, în smerită dependenţă de El, predându-ne pe noi, prezentul şi viitorul nostru, înţeleptei Lui providenţe, ţinând începutul încrederii noastre cu tărie până la sfârşit, aducându-ne aminte că nu din cauza vredniciei noastre primim noi binecuvântările cerului, ci din cauza vredniciei lui Hristos şi a primirii din partea noastră, prin credinţa în el, a harului îmbelşugat al lui Dumnezeu.
4:11 Lucrarea misionară internă
4:12 Dumnezeu aşteaptă serviciu personal de la fiecare dintre aceia cărora El le-a încredinţat o cunoaştere a adevărului pentru acest timp. Nu toţi pot merge ca misionari în ţări străine, dar toţi pot fi misionari în patrie, în familiile lor şi în vecinătăţile lor. Sunt multe căi prin care membrii bisericii pot transmite solia celor din jurul lor. Una dintre cele mai cu succes este trăirea unei vieţi serviabile, neegoiste, creştine. Aceia care luptă lupta vieţii din greu pot fi învioraţi şi întăriţi prin mici atenţii care nu costă nimic. Cuvinte amabile spuse simplu, mici atenţii oferite, vor alunga norii ispitei şi ai îndoielii, care se adună asupra sufletului. Adevărata simpatie creştină, exprimată din inimă, făcută cu simplitate, are putere să deschidă inimile care au nevoie de atingerea simplă, delicată, a spiritului lui Hristos.
4:13 Hristos primeşte, şi cât de bucuros, orice fiinţă omenească ce I se predă. El aduce ceea ce este omenesc în unire cu ceea ce este divin, pentru ca să poată comunica lumii tainele iubirii întrupate. Vorbiţi despre ea, rugaţi-vă pentru ea, cântaţi-o, umpleţi lumea cu solia adevărului Său, şi stăruiţi în înaintare în regiunile mai îndepărtate.
4:14 Fiinţe inteligente cereşti aşteaptă să conlucreze cu unelte omeneşti, pentru ca să poată descoperi lumii ce pot deveni fiinţele omeneşti şi ce pot, prin influenţa lor, realiza pentru salvarea de suflete care sunt gata să piară. Acela care este cu adevărat convertit va fi atât de plin de iubirea lui Dumnezeu, încât va dori să împărtăşească altora bucuria pe care el însuşi o posedă. Domnul doreşte ca biserica Sa să arate lumii frumuseţea sfinţeniei. Ea
4:15 trebuie să demonstreze puterea religiei creştine. Cerul trebuie să se reflecte în caracterul creştinului. Cântarea de recunoştinţă şi laudă trebuie să fie auzită de cei din întuneric. Pentru vestea cea bună a Evangheliei, pentru făgăduinţele şi asigurările ei, noi trebuie să ne exprimăm recunoştinţa, căutând să facem bine altora. Săvârşirea acestei lucrări va aduce raze de dreptate cerească sufletelor obosite, descumpănite şi suferinde. Ea e ca un izvor deschis pentru călătorul istovit de drum, însetat. La fiecare lucrare de îndurare, la fiecare lucrare de iubire, îngeri ai lui Dumnezeu sunt de faţă.
4:16 EXEMPLUL NOSTRU
4:17 Lucrarea lui Hristos trebuie să fie exemplul nostru. Fără încetare, El a mers încoace şi încolo, făcând bine. În templu şi în sinagogi, pe străzile oraşelor, în pieţe şi în ateliere, la marginea lacului şi printre dealuri, El predica Evanghelia şi-i vindeca pe bolnavi. Viaţa Lui era o viaţă de serviciu neegoist şi trebuie să fie manualul nostru de lucru. Iubirea Lui duioasă şi milostivă mustră egoismul şi lipsa noastră de simpatie.
4:18 Oriunde mergea Hristos, El împrăştia binecuvântări pe cărarea Sa. Cât de mulţi dintre cei care pretind a crede în El au învăţat lecţiile Lui de amabilitate, de milă duioasă, de iubire neegoistă? Ascultaţi glasul Lui cum vorbeşte celor slăbiţi, obosiţi, neajutoraţi: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Mat. 11,28). Nu era nici o oboseală a răbdării Sale, nici o înăbuşire a iubirii Sale.
4:19 Hristos ne invită să lucrăm cu răbdare şi stăruinţă pentru miile de oameni care mor în păcatele lor, împrăştiaţi prin toate ţările, ca nişte epave pe un ţărm pustiu. Aceia care se împărtăşesc de slava lui Hristos, trebuie să se împărtăşească şi de lucrarea Lui, ajutându-i pe cei slabi, pe cei nenorociţi şi pe cei descurajaţi.
4:20 Aceia care pornesc la lucrarea aceasta trebuie să facă din viaţa lui Hristos studiul lor neîntrerupt. Ei să fie în mod intens zeloşi, folosind fiecare însuşire în slujba Domnului. Rezultate valoroase vor veni în urma efortului sincer, neegoist. De la Marele Învăţător, lucrătorii vor primi educaţia cea mai aleasă. Dar aceia care nu împărtăşesc lumina pe care au primit-o îşi vor da seama într-o zi că au suferit o înspăimântătoare pagubă.
4:21 Fiinţele omeneşti nu au dreptul de a gândi că e o limită a eforturilor pe care ei trebuie să le facă în lucrarea de salvare de suflete. A obosit Hristos vreodată în lucrarea Sa? S-a dat El vreodată înapoi de la sacrificiu şi suferinţă? Membrii bisericii trebuie să depună eforturi continue, stăruitoare, pe care El le-a depus. Ei trebuie să fie totdeauna gata să sară la acţiune în ascultare de poruncile Domnului. Oriunde vedem un lucru care aşteaptă să fie făcut, noi trebuie să ne apucăm de el şi să-l facem privind fără încetare la Isus. Dacă membrii bisericii noastre ar lua aminte la această instrucţiune, sute de suflete ar fi câştigate la Isus. Dacă fiecare membru al bisericii ar fi un misionar viu, Evanghelia ar fi repede proclamată în toate ţările, la toate popoarele, naţiunile şi limbile.
4:22 REZULTATELE EFORTULUI DIN TOATĂ INIMA
4:23 Talente sfinţite să fie aduse în lucrarea de proclamare a adevărului pentru acest timp. Dacă forţele inamicului câştigă biruinţa acum, acesta va fi din cauză că comunităţile neglijează lucrarea dată lor de Dumnezeu. De ani de zile, lucrarea a fost ţinută înaintea noastră, dar mulţi au dormit. Dacă adventiştii de ziua a şapte se vor trezi acum şi vor face lucrarea rânduită lor, adevărul va fi prezentat oraşelor noastre neglijate, în trăsături clare, distincte, şi în puterea Duhului.
4:24 Când se face lucrare din toată inima, se va vedea eficacitatea
4:25 harului lui Hristos. Străjerii de pe zidurile Sionului trebuie să fie complet trezi şi să-i trezească şi pe alţii. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie atât de zelos şi de credincios în lucrarea Lui, încât orice egoism să fie înlăturat din viaţa lui. Lucrătorii Lui vor vedea atunci ochi către ochi, şi braţul Domnului, puterea care a fost văzută în viaţa lui Hristos, se va da pe faţă. Încrederea va fi refăcută, şi va fi unire în biserică în toate rândurile noastre.
4:26 DIFERITE FELURI DE LUCRARE
4:27 Domnul îl cheamă pe poporul Său să îndeplinească diferite lucrări. Cei care se găsesc pe drumurile mari sau pe cele laterale ale vieţii trebuie să audă solia Evangheliei. Membrii bisericii urmează să facă lucrare de evanghelizare în casele vecinilor lor, care n-au primit încă depline dovezi cu privire la adevărul pentru acest timp.
4:28 Dumnezeu cheamă familii creştine să meargă în localităţi care sunt în întuneric şi rătăcire, şi să lucreze cu înţelepciune şi stăruitor pentru Domnul. Se cere sacrificiu de sine pentru a răspunde la această chemare. În timp ce mulţi aşteaptă ca orice obstacol să fie înlăturat, suflete pier fără nădejde şi fără Dumnezeu, în lume. Mulţi, foarte mulţi, de dragul unor foloase lumeşti, de dragul adunării de cunoştinţe ştiinţifice, se aventurează în regiuni primejdioase şi îndură greutăţi şi lipsuri. Unde sunt aceia care sunt gata să facă aceasta din dorinţa de a vorbi altora despre Mântuitorul? Unde sunt bărbaţii şi femeile care se vor muta în regiuni care au nevoie de Evanghelie, pentru ca să poată îndrepta atenţia celor din întuneric la Mântuitorul?