30:1 UNITATE ÎN DIVERSITATE
30:2 Pe de altă parte, conducătorii din poporul lui Dumnezeu trebuie să se ferească de primejdia de a condamna metodele lucrătorilor individuali, care sunt conduşi de Domnul să facă o lucrare specială, pe care numai puţini sunt pregătiţi să o facă. Fraţii din locuri de răspundere să întârzie în a critica acţiuni care nu sunt în perfectă armonie cu metodele lor de lucru. Niciodată să nu-şi închipuie că orice plan trebuie să reflecte propria lor personalitate. Să nu se teamă de a se încrede în metodele altcuiva, deoarece retrăgând încrederea lor de la un frate lucrător care, cu umilinţă şi cu zel consacrat, face o lucrare deosebită în felul rânduit de Dumnezeu, ei întârzie înaintarea lucrării Domnului.
30:3 Dumnezeu poate să folosească şi va folosi pe aceia care nu au avut o educaţie deplină în şcolile oamenilor. O îndoială în ceea ce priveşte puterea Lui de a face aceasta, e o necredinţă pe faţă, este o limitare a puterii omnipotente a Aceluia la care nimic nu e imposibil. O, dacă ar fi mai puţină precauţie de aceasta fără rost, plină de neîncredere! Ea lasă atât de multe forţe ale bisericii nefolosite; ea închide calea, aşa că Duhul Sfânt nu-i mai poate folosi pe oameni; ea păstrează în nelucrare pe aceia care sunt gata şi doritori să lucreze după metodele lui Hristos; ea descurajează pe mulţi de a intra în lucrare şi care ar deveni lucrători capabili împreună cu Dumnezeu, dacă li s-ar da o bună ocazie.
30:4 Pentru profet, roată în roată, chipul unor făpturi vii în legătură cu ele, totul părea
30:5 complicat şi inexplicabil. Dar mâna Înţelepciunii Nemărginite e văzută printre roţi, şi rezultatul lucrării ei este o ordine desăvârşită. Fiecare roată dirijată de mâna lui Dumnezeu lucrează în perfectă armonie cu oricare altă roată. Mi s-a arătat că uneltele omeneşti sunt înclinate să umble după prea multă putere şi să caute să stăpânească ei înşişi lucrarea. Ei lasă pe Domnul Dumnezeu, Puternicul Lucrător, prea mult afară din metodele şi planurile lor, şi nu-I încredinţează Lui totul cu privire la înaintarea lucrării. Nimeni n-ar trebui nici pentru o clipă să-şi închipuie că este în stare să conducă lucrurile acelea care aparţin marelui EU SUNT. Dumnezeu, în providenţa Sa, pregăteşte o cale pentru ca lucrarea să poată fi făcută de fiinţe omeneşti. Astfel că fiecare om trebuie să stea la postul lui, să-şi facă partea pentru acest timp, şi să ştie că Dumnezeu este instructorul său.
30:6 CONFERINŢA GENERALĂ
30:7 Adesea, am fost instruită de Domnul că judecata nici unui om n-ar trebui să fie supusă judecăţii nici unui alt om. Niciodată n-ar trebui ca mintea unui om sau mintea unor oameni să fie socotită ca îndestulătoare înţelepciune şi putere, ca să controleze lucrarea şi să spună ce planuri să fie urmate. Dar când, într-o Conferinţă Generală, judecata fraţilor adunaţi din toate părţile câmpului este exercitată, independenţa particulară şi judecata personală nu trebuie să fie menţinută cu încăpăţânare, ci supusă. Niciodată nu ar trebui ca un lucrător să considere ca o virtute păstrarea stăruitoare a poziţiei sale de independenţă, contrariu deciziei organizaţiei generale.
30:8 Uneori, când o mică grupă de oameni cărora li s-a încredinţat administrarea generală a lucrării, în numele Conferinţei Generale, a căutat să pună în aplicare
30:9 planuri neînţelepte şi să restrângă lucrarea lui Dumnezeu, am spus că nu mai putem considera glasul Conferinţei Generale, reprezentată de aceşti câţiva oameni, ca vocea lui Dumnezeu. Dar aceasta nu vrea să spună că deciziile unei Conferinţe Generale, compuse dintr-o adunare de bărbaţi legal numiţi, reprezentativi din toate părţile câmpului, nu trebuie să fie respectată. Dumnezeu a rânduit ca reprezentanţii bisericii Sale din toate părţile pământului, când sunt adunaţi în sesiunea Conferinţei Generale, să aibă autoritate. Greşeala pe care unii sunt în primejdie să o facă, este de a da minţii şi judecăţii unui om, sau unui mic grup de oameni, deplina măsură a autorităţii şi influenţei pe care Dumnezeu a investit-o în biserica Sa, în judecata şi vocea Conferinţei Generale, întrunite pentru a plănui prosperitatea şi înaintarea lucrării Sale.
30:10 Când puterea aceasta, pe care Dumnezeu a aşezat-o în biserică, este acreditată cu totul unui om, şi el este învestit cu autoritatea de a fi judecată pentru alte minţi, atunci adevărata ordine biblică este schimbată. Eforturile lui Satana exercitate asupra minţii unui atare om ar fi cât se poate de subtile, şi uneori aproape copleşitoare, deoarece vrăjmaşul ar nădăjdui ca prin mintea lui să poată să influenţeze pe mulţi alţii. Să dăm dar autorităţii organizate, cea mai înaltă din biserică, ceea ce noi suntem înclinaţi să dăm unui singur om, sau unei mici grupe de oameni.
30:11 __________
30:12 O distribuire a răspunderii
30:13 Dumnezeu vrea ca poporul Lui să fie un popor înţelegător. El a aranjat astfel lucrurile, ca oamenii aleşi să meargă ca delegaţi la conferinţele noastre. Aceşti oameni trebuie încercaţi şi probaţi. Ei trebuie să fie oameni în care se poate avea încredere. Alegerea de delegaţi pentru a lua parte la conferinţele noastre este un lucru important. Oamenii aceştia trebuie să facă planuri care să fie urmate pentru înaintarea lucrării; şi de aceea ei trebuie să fie oameni cu pricepere, în stare de a judeca de la cauză la efect.
30:14 "A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţă până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: 'Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţă până seara?' Moise a răspuns socrului său: 'Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui'. Socrul lui Moise i-a zis: 'Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine: căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine. Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s-o
30:15 urmeze şi ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta, îşi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.
30:16 Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.
30:17 Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi" (Ex. 18,13-26).
30:18 În primul capitol din Faptele, de asemenea, se dau îndrumări cu privire la alegerea de bărbaţi care să poarte răspundere în biserică. Apostazia lui Iuda lăsase un loc vacant în rândul apostolilor, şi era necesar ca un altul să fie ales să ia locul acesta. Vorbind despre aceasta, Petru a zis: "Trebuie deci, ca, dintre cei care ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune:
30:19 "Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui". Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli" (Fapte 1,21-26).
30:20 Din aceste pasaje biblice, înţelegem că Domnul are anumiţi oameni care să ocupe anumite posturi. Dumnezeu va învăţa pe poporul Său să procedeze ci grijă şi să facă înţeleaptă alegere în ceea ce priveşte oamenii, care să nu trădeze însărcinările sfinte. Dacă pe vremea lui Hristos credincioşii aveau nevoie să li se atragă atenţia în ce priveşte alegerea de oameni pentru posturi de răspundere, noi care trăim în acest timp, cu siguranţă avem nevoie de a proceda cu multă băgare de seamă. Noi trebuie să înfăţişăm fiecare caz înaintea lui Dumnezeu, şi, în rugăciune stăruitoare, să-L rugăm să aleagă pentru noi.
30:21 Domnul Dumnezeul cerului a ales oameni cu experienţă, care să poarte răspunderi în lucrarea Lui. Aceşti oameni urmează să aibă o influenţă deosebită. Dacă tuturor li se acordă puterea dată acestor oameni aleşi, va trebui să se pună o stavilă. Cei care sunt aleşi să poarte răspunderi în lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie oameni pripiţi, sau încrezuţi, sau egoişti. Niciodată exemplul sau influenţa lor nu trebuie să ducă la întărirea răului. Domnul nu a dat bărbaţilor sau femeilor libertatea de a prezenta idei care ar aduce vulgaritate în lucrarea Lui, înlăturând sfinţenia care ar trebui totdeauna să o însoţească. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să devină tot mai sfântă pentru poporul Său. Pe orice cale, noi trebuie să înălţăm caracterul adevărului. Aceia care au fost puşi ca păzitori ai lucrării lui Dumnezeu în instituţiile noastre trebuie să facă totdeauna proeminente voia şi calea lui Dumnezeu. Sănătatea lucrării generale depinde de credincioşia oamenilor rânduiţi să aducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu în biserică.
30:22 La conducere, trebuie să fie puşi oameni care vor căpăta o experienţă mai cuprinzătoare, nu în cele ale eului, ci în cele ale lui Dumnezeu, o cunoaştere mai cuprinzătoare a caracterului lui Hristos. Cu cât cunosc mai mult pe Hristos, cu atât mai credincios Îl reprezintă ei în faţa lumii. Ei urmează să asculte de glasul Lui şi să ia aminte la cerinţele Lui.
30:23 O AVERTIZARE
30:24 "Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 'Vai de tine Horazine!' a zis El. 'Vai de tine, Betsaido!' Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă. De aceea vă spun că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi'.
30:25 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până la locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.
30:26 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: 'Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!'. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
30:27 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi
30:28 odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Mei este bun şi sarcina Mea este uşoară" (Mat. 11,20-30).
30:29 Este totdeauna un lucru sigur acela de a fi blând, smerit şi sensibil, dar în acelaşi timp trebuie să fim tari ca stânca în învăţăturile lui Hristos. Cuvintele Lui de instruire trebuie să fie în mod strict urmate. Nici un singur cuvânt nu trebuie să fie pierdut din vedere. Adevărul va dăinui veşnic. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în nici o minciună sau pretenţie. Cei care fac lucrul acesta vor descoperi că au făcut aceasta cu pierderea vieţii veşnice. Acum, trebuie să facem cărări drepte pentru picioarele noastre, pentru ca nu cumva cel ce şchiopătează să fie abătut din cale. Când cei ce şchiopătează sunt abătuţi din calea cea sigură, cine poartă răspunderea dacă nu cei care i-au îndrumat pe calea greşită? Ei au făcut de nimic sfatul Aceluia ale cărui cuvinte sunt viaţă veşnică, deoarece lucrările înşelăciunii şi-au avut obârşia în tatăl minciunii.
30:30 Am cuvinte pentru toţi aceia care pot presupune că sunt siguri în obţinerea educaţiei lor în Battle Creek. Domnul a nimicit două din cele mai mari instituţii ale noastre care fuseseră înfiinţate şi funcţionau la Battle Creek şi a dat avertizare după avertizare, la fel cum Hristos a avertizat Betsaida şi Capernaum. E nevoie de a acorda o atenţie deosebită fiecărui cuvânt ce vine din gura lui Dumnezeu. Nu poate fi abatere nepăcătoasă de la cuvintele lui Hristos. Mântuitorul îndeamnă pe cei greşiţi să se pocăiască. Cei care-şi smeresc inima şi îşi mărturisesc păcatele vor fi iertaţi. Nelegiuirea lor va fi iertată. Dar omul care gândeşte că, dacă şi-ar mărturisi păcatele aceasta, ar dovedi slăbiciune, nu va afla iertare, nu va vedea pe Hristos ca Răscumpărător al său, ci va merge mai departe şi tot mai departe în nelegiuire, făcând greşeală după greşeală, şi adăugând păcat după păcat. Ce va face unul ca acesta în ziua când se deschid cărţile, şi fiecare om este judecat după cele scrise în cărţi?
30:31 Este nevoie ca Apocalipsa, capitolul cinci, să fie studiat de aproape. El este de o mare însemnătate pentru aceia care vor lua parte la lucrarea lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă. Sunt unii care sunt înşelaţi. Ei nu-şi dau seama ce se petrece pe pământ. Aceia care au îngăduit ca mintea să li se întunece cu privire la ceea ce este păcat sunt îngrozitor de înşelaţi. Dacă nu fac o schimbare hotărâtă, vor fi găsiţi cu lipsă când Dumnezeu va rosti judecata asupra copiilor oamenilor. Ei au călcat Legea şi au rupt legământul cel veşnic şi vor primi potrivit cu faptele lor.
30:32 "Când a rupt Mielul pecetea a şasea, M-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru, ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: 'Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?'" (Apoc. 6,12-17).
30:33 "După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: 'Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie şi a
30:34 Mielului!'... 'Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor" (Apoc. 7,9-17).
30:35 În paginile acestea din Scriptură două grupări sunt puse în atenţie. O grupare s-a lăsat să fie înşelată, şi s-a dat de partea acelora cu care are o dispută. Ei au interpretat greşit soliile ce le-au fost trimise şi s-au îmbrăcat în veşmintele îndreptăţirii de sine. Păcatul nu era păcătos înaintea ochilor lor. Ei au învăţat minciuna ca fiind adevăr, şi prin ei multe suflete au fost duse în rătăcire.
30:36 Avem nevoie acum să luăm seama la noi înşine. Avertizări au fost date. Nu putem noi vedea împlinirea profeţiilor făcute de Hristos şi relatate în capitolul 21 din Luca? Câţi studiază cuvintele lui Hristos? Câţi îşi înşeală propriul lor suflet, şi se lipsesc pe sine de binecuvântările pe care alţii şi le-ar putea asigura, dacă ar crede şi ar asculta? Punerea la probă încă mai zăboveşte şi e privilegiul nostru de a pune stăpânire pe nădejdea care ne este pusă înainte de Evanghelie. Să ne pocăim, să ne întoarcem şi să ne părăsim păcatele, ca ele să ne fie şterse. "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un hoţ peste toţi
30:37 cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului" (Luca 21,33-36).
30:38 Să fie oare trecute cu vederea avertizările date de Hristos? Să nu facem noi lucrarea sârguincioasă de pocăinţă acum, câtă vreme glasul milostiv al Milei încă se mai aude?
30:39 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: 'Stăpânul meu zăboveşte să vină!' dacă începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia ca veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor?" (Mat. 24,42-51).
30:40 __________
30:41 În smerenie şi credinţă
30:42 Mi s-au dat instrucţiuni speciale pentru poporul lui Dumnezeu, deoarece sunt asupra noastră vremuri primejdioase. În lume, sporesc nimicirea şi violenţa. În biserică, puterea omenească câştigă ascendenţă; aceia care au fost aleşi să ocupe poziţii de încredere socotesc că este dreptul lor de a domni.
30:43 Oamenii pe care Domnul îi cheamă la posturi importante în lucrarea Lui trebuie să cultive o smerită dependenţă de El. Ei nu trebuie să caute să cuprindă prea multă autoritate; deoarece Dumnezeu nu i-a chemat la o lucrare de domnie, ci să plănuiască şi să se consfătuiască cu conlucrătorii lor. La fel, fiecare lucrător trebuie să se socotească supus cererilor şi instrucţiunilor lui Dumnezeu.