3:1 O VIAŢĂ SFÂNTĂ
3:2 Nu numai prin predicarea adevărului, nu numai prin distribuirea de literatură trebuie să fim martori pentru Dumnezeu. Să ne aducem aminte că o viaţă creştină e argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creştinismului şi că un caracter creştin de mică valoare face mai mult rău în lume decât caracterul omului din lume. Nici toate cărţile scrise nu pot răspunde scopului unei vieţi sfinte. Oamenii vor crede nu ceea ce predică deserventul cultic, ci ceea ce trăieşte biserica. Prea adesea, influenţa predicii ţinute de la amvon e combătută de predica ţinută în viaţa celor care pretind a fi adepţi ai adevărului.
3:3 Scopul lui Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în faţa lumii. El aşteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt şi în faptă. Gândurile lor trebuie să fie curate şi cuvintele lor nobile şi înălţătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie întreţesută cu tot ceea ce ei fac şi spun. Fiecare tranzacţie de afaceri a lor trebuie să fie înmiresmată de prezenţa lui Dumnezeu.
3:4 Păcatul e ceva odios. El a stricat frumuseţea morală a unui mare număr de îngeri. A pătruns în lumea noastră şi aproape a şters chipul moral al lui Dumnezeu din om. Dar în marea Lui iubire, Dumnezeu a prevăzut o cale pe care omul poate să recâştige poziţia de la care a căzut când a cedat ispititorului. Hristos a venit pentru a sta la conducerea omenirii, pentru a lucra în favoarea noastră un caracter desăvârşit. Cei care Îl primesc sunt născuţi din nou.
3:5 Hristos a văzut neamul omenesc prin lucrarea puternicei creşteri a păcatului, posedat de domnul
3:6 puterii văzduhului şi cheltuind o forţă uriaşă în isprăvi ale răului. El a văzut că o forţă şi mai tare trebuie să întâmpine şi să-l înfrângă pe Satana. "Acum are loc", spunea El, "judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară." (Ioan 12,31). El a văzut, de asemenea că, dacă fiinţele omeneşti credeau în El, lor urma să li se dea putere împotriva oştirii îngerilor căzuţi, al căror nume e legiune. Hristos Şi-a întărit sufletul cu gândul că, prin sacrificiul minunat pe care era gata să-l facă, stăpânitorul lumii acesteia urma să fie aruncat afară, iar bărbaţii şi femeile să fie aşezaţi în situaţia ca, prin harul lui Dumnezeu, să poată recâştiga ceea ce pierduseră.
3:7 Viaţa pe care Hristos a trăit-o în lumea acesta, bărbaţii şi femeile o pot trăi prin puterea Lui şi sub îndrumarea Lui. În lupta lor cu Satana, ei pot avea tot ajutorul pe care El l-a avut. Ei pot fi mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru ei.
3:8 Viaţa celor care mărturisesc a fi creştini, dar care nu trăiesc viaţa lui Hristos, e o bătaie de joc la adresa religiei. Fiecare persoană al cărei nume e scris în registrul bisericii are obligaţia de a-L reprezenta pe Hristos, dând pe faţă podoaba lăuntrică a unu duh blând şi liniştit. Ei trebuie să fie martorii Lui, făcând cunoscut avantajele umblării şi lucrării, aşa cum le-a dat exemplu Hristos. Adevărul pentru acest timp trebuie să apară în puterea lui în viaţa acelora care-l cred şi trebuie să fie transmis lumii. Credincioşii trebuie să reprezinte în viaţa lor puterea Lui de a sfinţi şi înnobila.
3:9 REPREZENTANŢI AI LUI HRISTOS
3:10 Locuitorii Universului ceresc aşteaptă ca urmaşi lui Hristos să lumineze ca lumini în lume. Ei urmează să dea pe faţă puterea harului pe care, ca să-l dea oamenilor, Hristos a murit. Dumnezeu aşteaptă ca aceia care mărturisesc
3:11 a fi creştini să descopere în viaţa lor cea mai înaltă dezvoltare a creştinismului. Ei sunt reprezentanţi recunoscuţi ai lui Hristos şi trebuie să arate că creştinismul e o realitate. Ei trebuie să fie oameni ai credinţei, oameni ai curajului, oameni cu tot sufletul, care, fără discuţie, se încred în Dumnezeu şi în făgăduinţele Lui.
3:12 Toţi cei care urmează să intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca în cursul vieţii lor pământeşti să-L prezinte pe Hristos în comportarea lor. Tocmai aceasta îi face soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei trebuie să aducă o mărturie clară, hotărâtă, tuturor practicilor rele, îndreptând atenţia păcătoşilor la Mielul lui Dumnezeu, care îndepărtează păcatele lumii. El dă tuturor celor care-L primesc putere de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Renaşterea este singura cale prin care noi putem intra în cetatea lui Dumnezeu. Ea este strâmtă, şi poarta pe care urmează să intrăm e îngustă, dar pe ea trebuie să conducem bărbaţi, femei şi copii, învăţându-i că, pentru a fi mântuiţi, trebuie să aibă o inimă nouă şi un duh nou. Vechile trăsături de caracter ereditare trebuie să fie biruite. Dorinţele fireşti ale sufletului trebuie să fie schimbate. Orice înşelăciune, orice falsificare, orice vorbire de rău trebuie să fie înlăturate. Viaţa cea nouă care îi face pe bărbaţi şi pe femei să fie asemenea lui Hristos, trebuie să fie trăită.
3:13 ADERAREA STĂRUITOARE LA ADEVĂR
3:14 Nu trebuie să fie prefăcătorie în viaţa celor care au de dus o solie atât de sfântă şi de solemnă cum avem noi. Lumea îi priveşte pe adventiştii de ziua a şaptea, deoarece cunoaşte ceva despre mărturisirea lor de credinţă, despre înaltele lor idealuri şi, când îi vede pe aceia care nu trăiesc potrivit cu mărturisirea lor, arată la ei cu dispreţ.
3:15 Aceia care-L iubesc pe Isus vor aduce totul în viaţa lor în armonie cu voinţa Lui. Ei au ales să fie
3:16 de partea Domnului şi viaţa lor trebuie să stea în contrast viu cu viaţa oamenilor din lume. Ispititorul va veni cu toate linguşirile şi mituirile lui, zicând: "Toate aceste ţi le voi da ţie, dacă te vei închina mie". Dar ei ştiu că el nu are nimic vrednic de a fi primit şi refuză a ceda la ispitele sale. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt făcuţi în stare să păstreze neîntinată curăţia lor faţă de principii. Îngeri sfinţi sunt chiar alături de ei, iar Hristos e descoperit în statornica lor aderare la adevăr. Ei sunt slujitori ai lui Hristos, gata oricând să facă voia Lui, dând ca martori sinceri o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală, care-i poate face în stare pe bărbaţi şi pe femei să nu se abată nici cu un deget de la adevăr şi dreptate chiar şi pentru toate darurile pe care oamenii le-ar putea acorda. Unii ca aceştia, oriunde ar fi, vor fi onoraţi de cer, deoarece şi-au conformat viaţa lui Dumnezeu, fără să se îngrijească de sacrificiile ce sunt chemaţi să le facă.
3:17 O SOLIE MONDIALĂ
3:18 Lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său nu trebuie să fie reţinută înăuntrul bisericilor care deja cunosc adevărul. Ea trebuie să fie dusă pretutindeni în locurile întunecate ale pământului. Aceia care umblă în lumină, aşa cum Hristos este lumină, vor conlucra cu Mântuitorul, descoperind altora aceea ce El le-a descoperit. Intenţia lui Dumnezeu este ca adevărul pentru acest timp să fie făcut cunoscut la orice seminţie, neam, limbă şi popor. În lumea de astăzi, bărbaţii şi femeile sunt absorbiţi de alergarea după câştig lumesc şi plăcere lumească. Sunt mii care nu folosesc nici timp, nici gând pentru mântuirea sufletului. A sosit timpul când solia apropiatei veniri a lui Hristos trebuie să răsune pretutindeni în lume.
3:19 Semne fără greş, neînşelătoare, atrag atenţia la apropierea sfârşitului. Avertizarea trebuie să se dea în tonuri sigure. Trebuie să se pregătească pentru venirea Prinţului Păcii pe norii cerului. E mult de făcut în oraşele care încă nu au auzit adevărul pentru timpul de faţă. Noi nu trebuie să înfiinţăm instituţii care să rivalizeze în mărime şi splendoare cu instituţiile lumii, ci în Numele Domnului, cu stăruinţă şi cu zel neistovit, pe care Hristos le-a adus în lucrările Sale, trebuie să ducem mai departe lucrarea Domnului.
3:20 Ca popor, avem mare nevoie să ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu, solicitând iertarea Lui pentru neglijenţa noastră de a împlini însărcinarea Evangheliei. Am făcut centre mari în câteva locuri, lăsând nelucrate multe oraşe importante. Să preluăm lucrarea ce ne-a fost rânduită şi să proclamăm solia care trebuie să trezească bărbaţi şi femei la un simţ al primejdiei lor. Dacă fiecare adventist de ziua a şaptea ar fi făcut lucrarea pusă în sarcina lui, numărul credincioşilor ar fi acum mult mai mare decât este. În toate oraşele Americii ar fi persoane care să fi luat aminte la solia de a asculta de Legea lui Dumnezeu.
3:21 În unele locuri, solia cu privire la ţinerea Sabatului a fost prezentată cu claritate şi putere, în timp ce alte locuri au fost lăsate fără avertizare. Oare nu se vor trezi aceia care cunosc adevărul la răspunderea care zace asupra lor? Fraţilor, voi nu vă puteţi îngădui să vă angrenaţi în întreprinderi şi interese lumeşti. Nu vă puteţi permite să neglijaţi însărcinarea pe care v-a dat-o Mântuitorul.
3:22 Totul în Univers îi cheamă pe aceia care cunosc adevărul să se consacre fără rezervă proclamării lui, aşa cum le-a fost făcut cunosc în solia îngerului al treilea. Ceea ce vedem şi auzim ne cheamă la datoria noastră. Lucrarea
3:23 agenţilor lui Satana îl cheamă pe fiecare creştin să-şi facă datoria.
3:24 FELUL DE LUCRĂTORI NECESARI
3:25 Lucrarea dată nouă e mare şi importantă şi în ea sunt necesari oameni înţelepţi, oameni neegoişti, oameni care înţeleg ce înseamnă a te consacra unui efort neegoist de a mântui suflete. Dar pentru serviciu, nu e nevoie de oameni care sunt încropiţi, căci pe asemenea oameni Hristos nu-i poate folosi. Sunt necesari bărbaţi şi femei a căror inimă este mişcată de suferinţa omenească şi a căror viaţă dă dovadă că primesc şi dau lumină, viaţă şi har.
3:26 Poporul lui Dumnezeu trebuie să-L ajungă de aproape pe Hristos în lepădare de sine şi sacrificiu, unica lui ţintă fiind aceea de a da lumii întregi solia de har. Unii vor lucra într-un fel, alţii în altul, aşa cum îi va chema şi îi va conduce Domnul. Dar ei toţi trebuie să depună eforturi comune, căutând să facă lucrarea un tot desăvârşit. Cu pana şi cu glasul, ei trebuie să lucreze pentru El. Cuvântul tipărit al adevărului trebuie să fie tradus în diferite limbi şi să fie dus până la marginile pământului.
3:27 Inima mea este adesea împovărată, deoarece atât de mulţi, care ar putea lucra, nu fac nimic. Ei sunt jucăria ispitelor lui Satana. Fiecare membru al bisericii, care cunoaşte adevărul, e aşteptat să lucreze cât mai e ziuă, deoarece vine noapte, când nimeni nu poate să lucreze. Peste scurt timp, vom înţelege ce înseamnă noaptea aceea. Duhul lui Dumnezeu e întristat şi Se retrage de pe pământ. Naţiunile sunt mâniate una pe alta. Se fac intense pregătiri pentru război. Noaptea s-a apropiat. Biserica trebuie să se trezească şi să pornească să-şi facă lucrarea încredinţată. Fiecare credincios, educat sau nu, poate să ducă solia.
3:28 Veşnica se întinde înaintea noastră. Perdeaua e gata să se
3:29 ridice. La ce ne gândim noi când ne agăţăm de egoista noastră plăcere de viaţă tihnită, în timp ce pretutindeni în jurul nostru pier suflete? Au devenit inimile noastre cu totul dure? Nu putem noi vedea şi înţelege că avem o lucrare de făcut în folosul altora? Fraţilor şi surorilor, sunteţi voi printre aceia care, deşi au ochi, nu văd şi, deşi au urechi, nu aud? Este oare în zadar că Dumnezeu v-a dat o cunoaştere a voinţei Sale? E în zadar că El v-a trimis avertizare după avertizare cu privire la apropierea sfârşitului? Credeţi voi declaraţiile Cuvântului Său cu privire la ceea ce stă să vină asupra lumii? Credeţi voi că judecăţile lui Dumnezeu atârnă asupra locuitorilor pământului? Atunci cum puteţi sta comozi, fără grijă şi indiferenţi?
3:30 Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârşit. Ne apropie de sfârşit. Ne apropie şi de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugăciunii? Cei cu care avem de-a face zi după zi au nevoie de ajutorul şi de îndrumarea noastră. Ei s-ar putea să fie într-o aşa stare sufletească, încât un cuvânt spus la timp va fi înfipt de Duhul Sfânt ca un cui într-un loc sigur. Mâine unele dintre sufletele acestea s-ar putea să fie acolo unde să nu mai ajungem la ele niciodată. Care este influenţa noastră asupra acestor împreună călători? Ce efort facem noi pentru a-i câştiga la Hristos?
3:31 Timpul e scurt şi forţele noastre trebuie să fie organizate pentru a face o lucrare mai mare. Sunt necesari lucrători care înţeleg mărimea lucrării şi care se angajează în ea, nu pentru salariile pe care le primesc, ci din înţelegerea apropierii sfârşitului. Timpul cere o mai mare eficienţă şi o mai profundă consacrare. O, sunt atât de plină de subiectul acesta, încât strig către Dumnezeu: "Ridică-Te şi trimite soli plini de simţul răspunderii lor, soli în ale căror inimi idolatria de sine, care stă la temelia oricărui păcat, a fost crucificată".