29:1 Binefacere
29:2 "Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău; căci atunci grânarele tale îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must" (Prov. 3,9-10).
29:3 "Unul, care dă cu mână largă, ajunge mai bogat; şi altul care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el" (Prov. 11,24.25).
29:4 "Cel ales la suflet (cel darnic) face planuri alese (darnice), şi stăruie în planurile lui alese (darnice) (Is. 32,8).
29:5 Înţelepciunea dumnezeiască a fixat în planul mântuirii legea acţiunii şi a reacţiei, făcând lucrarea de binefacere în toate ramurile ei, de două ori binecuvântate. Cel care dă celor lipsiţi aduce o binecuvântare altora şi el însuşi este binecuvântat într-o şi mai mare măsură.
29:6 SLAVA EVANGHELIEI
29:7 Ca omul să nu piardă rezultatele fericite ale binefacerii, Răscumpărătorul nostru a făcut planul de a-l înscrie pe om ca împreună lucrător cu El. Dumnezeu ar fi putut să-Şi atingă ţinta de a-i mântui pe păcătoşi fără ajutorul omului; dar El ştia că omul n-ar putea fi fericit, dacă nu ar îndeplini un rol în marea lucrare. Printr-un lanţ de împrejurări care vor face apel la iubirea lui faţă de aproapele, El revarsă asupra omului cele mai bune mijloace de a cultiva binefacerea, şi îl păstrează cu deprinderea de a da, de a-i ajuta pe săraci şi a face să înainteze lucrarea Lui. Prin nevoile ei, o lume ruinată atrage de la noi talanţi de mijloace şi influenţă, pentru a prezenta bărbaţilor şi femeilor adevărul, de care ei sunt în lipsă de moarte. Şi când răspundem la aceste cereri, prin osteneli şi fapte
29:8 de binefacere, suntem făcuţi asemenea chipului Aceluia care pentru noi S-a făcut sărac. Când dăruim, aducem altora fericire, şi în felul acesta adunăm adevărate bogăţii.
29:9 Este slava Evangheliei faptul că ea este întemeiată pe principiul refacerii, în neamul omenesc decăzut, a chipului dumnezeiesc printr-o stăruitoare manifestare a binefacerii. Lucrarea aceasta a început în curţile cereşti. Acolo, Dumnezeu a dat fiinţelor omeneşti o dovadă neînşelătoare a iubirii cu care El îi considera. El, atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3,16). Darul dat în Hristos descoperă inima Tatălui. El dă mărturie despre faptul că, pornind la răscumpărarea noastră, nu va cruţa nimic, oricât de scump, ce este necesar pentru împlinirea lucrării Sale.
29:10 Spiritul dărniciei este spiritul cerului. Iubirea jertfitoare de sine a lui Hristos este descoperită la cruce. Pentru ca omul să poată fi mântuit, El a dat tot ce a avut, şi apoi S-a dat pe Sine. Crucea lui Hristos face apel la spiritul de binefacere al fiecărui urmaş al binecuvântatului Mântuitor. Principiul ilustrat acolo este acela de a da, şi iarăşi a da. Aceasta, împlinit în binefacere şi în fapte bune, este adevărata roadă a vieţii creştine. Principiul oamenilor lumeşti este să primească şi iarăşi să primească; şi în felul acesta ei aşteaptă să-şi asigure fericirea; dar, adus la îndeplinire în toate implicaţiile lui, roada lui este mizerie şi moarte.
29:11 Lumina Evangheliei strălucind de la crucea lui Hristos mustră iubirea de sine şi încurajează dărnicia şi binefacerea. Nu ar trebui să fie un lucru pentru care să se plângă faptul că sunt cereri tot mai sporite de a da. În providenţa Sa, Dumnezeu cheamă pe poporul Său să iasă din sfera lor îngustă de acţiune, şi să intre în acţiuni mai mari. Se cere efort nelimitat în vremea aceasta, când întunericul moral acoperă lumea. Mulţi din poporul lui Dumnezeu sunt în primejdia de a fi
29:12 prinşi în cursa felului de viaţă lumesc şi al lăcomiei. Ei ar trebui să înţeleagă că harul Lui este acela care înmulţeşte cererile după mijloacele lor. Obiective care cheamă binefacerea la lucru trebuie să fie aşezate înaintea lor, sau altminteri nu pot să se modeleze după caracterul marelui Exemplu.
29:13 __________
29:14 BINECUVÂNTĂRILE SLUJBEI DE ADMINISTRATOR
29:15 Însărcinându-i pe ucenicii Săi să meargă în toată lumea şi să predice Evanghelia la fiecare făptură, Hristos a încredinţat oamenilor lucrarea de a extinde cunoştinţa harului Său. Dar în timp ce unii merg să predice, El îi invită pe alţii să răspundă la cererile Lui pentru aducerea de daruri, cu care să sprijine lucrarea Lui pe pământ. El a aşezat mijloace în mâinile oamenilor, pentru ca darurile Lui dumnezeieşti să poată să se reverse prin canale omeneşti în săvârşirea lucrării rânduite nouă pentru salvarea semenilor noştri. Aceasta este una din căile lui Dumnezeu de înălţare a omului. Este exact lucrarea de care are nevoie omul, deoarece ea va trezi cele mai adânci simpatii ale inimii sale, şi va chema la acţiune cele mai înalte capacităţi ale minţii.
29:16 Orice lucru bun de pe pământ a fost aşezat aici de mâna dătătoare de belşug a lui Dumnezeu, ca o expresie a iubirii Sale faţă de om. Săracii sunt ai Lui, şi cauza religiei este a Lui. Al Domnului este aurul şi argintul. Şi El ar putea să plouă cu ele din cer, dacă ar alege să facă astfel. Dar în loc să facă aşa, El a făcut un om administrator al Său, încredinţându-i mijloace nu pentru a fi grămădite cu avariţie, ci spre a fi folosite pentru binele altora. În felul acesta, El îl face pe om mijlocitorul prin care împarte binecuvântările Sale pe pământ. Dumnezeu a plănuit sistemul de binefacere, pentru ca omul să poată deveni asemenea Creatorului Său, binefăcător şi de un caracter neegoist şi, în cele din urmă, să fie părtaş cu Hristos la răsplata veşnică şi plină de slavă.
29:17 ÎNTÂLNIRE ÎN JURUL CRUCII
29:18 Iubirea exprimată la Golgota ar trebui să fie readusă la viaţă, întărită şi răspândită în comunităţile noastre. N-ar trebui ca noi să facem tot ceea ce putem, ca să dăm putere principiilor pe care Hristos le-a adus în lumea aceasta? Să nu ne străduim noi să înfiinţăm şi să facem eficientă lucrarea de binefacere care se cere acum fără întârziere? Când staţi înaintea crucii şi Îl vedeţi pe Domnul cerului murind pentru voi, puteţi să vă închideţi inima şi să ziceţi: "Nu, nu am nimic de dat"?
29:19 Poporul credincios al lui Hristos trebuie să perpetueze iubirea Lui. Iubirea aceasta trebuie să-i atragă în jurul crucii. Ea trebuie să-i elibereze de egoism şi să-i lege de Dumnezeu şi pe unul de altul.
29:20 Adunaţi-vă în jurul crucii de pe Golgota, în sacrificiu de sine şi lepădare de sine. Dumnezeu vă va binecuvânta când faceţi tot ce puteţi mai bine. Când vă apropiaţi de tronul harului, când vă găsiţi legaţi de tronul aceasta prin lanţul de aur lăsat din cer pe pământ, inima voastră va porni în iubire după fraţii şi surorile voastre care sunt fără de Dumnezeu şi fără de nădejde în lume.
29:21 __________
29:22 Spiritul de independenţă
29:23 Înainte de a părăsi Australia şi de când am venit în această ţară, am fost instruită că este o mare lucrare de făcut în America. Aceia care au fost în lucrare la început au murit. Numai puţini dintre pionierii lucrării au mai rămas acum cu noi. Multe din poverile grele, purtate mai înainte de bărbaţi cu o experienţă îndelungată, revin acum unor oameni mai tineri.
29:24 Această transferare de răspunderi asupra unor lucrători a căror experienţă este mai mult sau mai puţin limitată, e însoţită de unele primejdii de care trebuie să ne păzim. Lumea e plină de luptă pentru supremaţie. Spiritul de îndepărtare de colegii lucrători, spiritul de dezorganizare, este chiar în aerul pe care îl respirăm. Toate eforturile de a restabili ordinea sunt privite de către unii ca fiind primejdioase, ca o restrângere a libertăţii personale, şi prin urmare să fie considerată cu temere ca papism. Aceste suflete înşelate consideră ca o virtute să se fălească cu libertatea lor de a gândi şi acţiona independent. Ei declară că nu vor primi îndrumările nimănui, că nu se vor lăsa conduşi de nimeni. Am fost instruită că este efortul special al lui Satana de a-i face pe oameni să creadă că lui Dumnezeu îi place ca ei să-şi aleagă propria lor cale, independent de sfatul fraţilor lor.
29:25 Aici este o mare primejdie pentru prosperitatea lucrării noastre. Trebuie să procedăm cu prudenţă, cu chibzuinţă, în armonie cu judecata unor sfătuitori temători de Dumnezeu: deoarece numai pe calea aceasta se găseşte siguranţa şi tăria noastră. Altminteri, Dumnezeu nu poate să creeze cu noi, prin noi şi pentru noi.
29:26 O, cum s-ar mai bucura Satana, dacă ar putea izbuti în eforturile lui de a se furişa în poporul acesta, şi de a dezorganiza
29:27 lucrarea într-un timp când organizarea deplină e cu totul trebuincioasă şi va fi cea mai mare putere pentru a ţine afară falsele mişcări, şi pentru a respinge pretenţii care nu sunt susţinute de Cuvântul lui Dumnezeu! Avem nevoie să ţinem rânduielile în mod drept, ca să nu aibă loc nici o dărâmare a sistemului organizaţiei şi al ordinii, care a fost construit cu muncă înţeleaptă şi atentă. Nu trebuie să se autorizeze unele elemente dezordonate, care doresc să stăpânească lucrarea în vremea aceasta. Unii au prezentat ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va lucra independent de orice organizaţie religioasă. Dar am fost instruită de Domnul că în lucrarea aceasta nu există aşa ceva, ca fiecare să fie independent. Stelele cerului se află toate sub lege, fiecare influenţând pe alta spre a face voia lui Dumnezeu, supunând ascultarea lor comună legii care cârmuieşte acţiunea lor. Şi, pentru ca lucrarea Domnului să poată înainta sănătos şi puternic, poporul Lui trebuie să tragă împreună.
29:28 Mişcările spasmodice, capricioase, ale unora care pretind că sunt creştini sunt reprezentate de lucrarea unor cai puternici, dar care nu sunt dresaţi. Când unul trage înainte, celălalt trage înapoi, şi la glasul stăpânului lor, unul se aruncă înainte şi celălalt stă nemişcat. Dacă oamenii nu acţionează în înţelegere în marea şi grandioasa lucrare pentru acest timp, va fi confuzie. Nu este un semn bun acela când oamenii refuză a se uni cu fraţii lor, şi preferă să lucreze singuri. Lucrătorii să-i primească cu încredere pe fraţii care sunt dispuşi a arăta fiecare abatere de la principiile cele drepte. Dacă oamenii poartă jugul lui Hristos, ei nu pot să tragă în direcţii opuse; ei vor trage împreună cu Hristos.
29:29 Unii lucrători trag cu toată puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu, dar nu au învăţat că nu trebuie să tragă singuri. În loc de a se izola, ei să tragă în armonie cu conlucrătorii lor. Dacă nu fac lucrul acesta,
29:30 activitatea lor se va desfăşura într-un moment greşit şi în mod greşit. Ei vor lucra adesea împotriva a ceea ce Dumnezeu ar vrea să se facă, şi în felul acesta, lucrarea lor e mai mult decât irosită.