28:1 Secţiunea a opta - Sfaturi la timp
28:2 "Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa" - Apoc. 3,11.
28:3 Administrare credincioasă
28:4 Hristos ne-a cumpărat cu preţul propriului Său sânge. El a plătit preţul pentru răscumpărarea noastră, şi dacă noi ne însuşim comoara, ea este a noastră prin darul generos al lui Dumnezeu.
28:5 "Cât eşti dator stăpânului meu?" (Luca 16,5). Este cu neputinţă a spune. Tot ceea ce avem este de la Dumnezeu. El pune mâna pe posesiunile noastre, spunând: "Eu sunt proprietarul de drept al întregului univers; acestea sunt bunurile Mele. Consacraţi Mie zecimile şi darurile. Când aduceţi bunurile acestea specifice ca un semn al credincioşiei voastre şi al supunerii voastre faţă de suveranitatea Mea, binecuvântarea Mea va spori averea voastră, şi voi veţi avea belşug".
28:6 Dumnezeu pune la încercare pe fiecare om care pretinde a crede în El. Tuturor le sunt încredinţaţi talanţi. Domnul a dat oamenilor bunurile Sale, cu care să facă negoţ. El i-a făcut administratori ai Săi, şi a pus în posesia lor bani, case şi pământuri. Toate acestea trebuie să fie considerate ca fiind bunurile Domnului şi folosite la înaintarea lucrării Lui, la zidirea Împărăţiei Sale în lume. Când facem negoţ cu bunurile Domnului, trebuie să căutăm la El înţelepciune, ca nu cumva să folosim sfintele Sale bunuri încredinţate numai spre a ne proslăvi pe noi sau pentru a ne lăsa în voia pornirilor noastre egoiste. Suma încredinţată diferă, dar aceia care au darurile cele mai mici nu trebuie să creadă că, întrucât
28:7 talantul mijloacelor lor materiale este mic, ei nu pot face nimic cu el.
28:8 Fiecare creştin este un administrator al lui Dumnezeu, căruia i s-au încredinţat bunurile Lui. Amintiţi-vă cuvintele: "Încolo ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios" (1 Cor. 4,2). Să ne asigurăm că nu jefuim pe Dumnezeu nici măcar într-o iotă sau o frântură de slovă, deoarece mult e cuprins în problema aceasta.
28:9 Toate lucrurile aparţin lui Dumnezeu. Oamenii pot trece cu vederea cerinţele Lui. În timp ce El revarsă cu îmbelşugare binecuvântările Sale asupra lor, s-ar putea ca ei să folosească darurile Lui pentru propria lor satisfacţie; dar vor fi chemaţi să dea socoteală pentru isprăvnicia lor.
28:10 Un ispravnic, sau administrator, se identifică cu stăpânul său. El acceptă răspunderile de administrator şi trebuie să acţioneze în locul stăpânului său, făcând aşa cum ar face stăpânul său, dacă el ar acţiona. Interesele stăpânului său devin interesele sale. Poziţia unui administrator este o poziţie de demnitate, deoarece stăpânul său are încredere în el. Dacă în vreun fel oarecare lucrează în chip egoist şi abate câştigurile obţinute prin lucrarea cu bunurile stăpânului său spre propriul său avantaj, a stricat încrederea pusă în el.
28:11 SUSŢINEREA EVANGHELIEI
28:12 Domnul a făcut proclamarea Evangheliei dependentă de lucrul şi de darurile de bunăvoie ale poporului Său. Cel care proclamă solia harului oamenilor căzuţi mai are o lucrare de făcut - să pună înaintea poporului datoria de a susţine lucrarea lui Dumnezeu cu mijloacele lor. El trebuie să-i înveţe că o parte din venitul lor aparţine lui Dumnezeu şi că trebuie să fie devotaţi cu sfinţenie lucrării Lui. El trebuie să prezinte lecţia aceasta atât prin învăţătură, cât şi prin exemplu; el ar trebui să se ferească, să nu cumva să slăbească, prin propria sa purtare, forţa învăţăturilor sale.
28:13 Ceea ce a fost pus deoparte, potrivit Scripturilor ca aparţinând Domnului, constituie venitul
28:14 Evangheliei, şi nu mai este al nostru. Nu e altceva decât un sacrilegiu ca un om să ia din tezaurul lui Dumnezeu pentru a se servi pe sine sau pe alţii în afacerile lor lumeşti. Unii au făcut greşeala de a abate de la altarul lui Dumnezeu ceea ce I-a fost anume dedicat Lui. Toţi ar trebui să privească lucrul acesta în adevărata lui lumină. Nimeni, când ajunge în strâmtorare, să nu ia banii consacraţi scopurilor religioase şi să-i folosească pentru folosul său, liniştindu-şi conştiinţa spunând că-i va da înapoi, cândva în viitor. Mult mai bine este să se reducă cheltuielile pentru a corespunde cu venitul, să se restrângă cerinţele şi să se trăiască în limitele mijloacelor, decât să se folosească banii Domnului pentru scopurile lumeşti.
28:15 FOLOSIREA ZECIMII
28:16 Dumnezeu a dat îndrumări speciale cu privire la folosirea zecimii. El nu intenţionează ca lucrarea Lui să fie paralizată din lipsă de mijloace. Pentru ca lucrarea să nu fie făcută la întâmplare şi să nu fie nici o greşeală, El a făcut datoria noastră, din acest punct de vedere, foarte clară. Partea pe care Dumnezeu a rezervat-o pentru Sine nu trebuie să fie deturnată pentru vreun alt scop în afară de acela pe care El l-a specificat. Nimeni să nu se simtă liber să reţină zecimea, pentru a o folosi după propria lui judecată. Ei nu trebuie să o folosească pentru ei în cazuri neprevăzute şi nici să nu o întrebuinţeze aşa cum consideră ei că este potrivit, chiar şi în ceea ce ei pot considera ca fiind lucrarea Domnului.
28:17 Deserventul cultic ar trebui să-i înveţe pe oameni, prin învăţătură şi exemplu, că zecimea este sfântă. El nu trebuie să creadă că o poate reţine şi folosi după propria sa judecată, pentru că este deservent cultic. Ea nu este a lui. El nu are libertatea de a-şi acorda sieşi ceea ce crede el că i se cuvine. El nu trebuie să acorde influenţa sa nici unui plan pentru a abate de la folosirea lor legitimă zecimile şi darurile dedicate lui Dumnezeu. Ele trebuie să fie plasate în
28:18 tezaurul Său şi ţinute cu sfinţenie pentru slujirea Lui, aşa cum a rânduit El.
28:19 Dumnezeu doreşte ca toţi administratorii Săi să fie exacţi în urmarea rânduielilor divine. Ei nu trebuie să anuleze planurile Domnului prin săvârşirea vreunui act de caritate, sau prin facerea vreunui dar sau a unei contribuţii, când sau cum vor crede ei, agenţii omeneşti. Este o conduită de foarte slabă calitate ca oamenii să caute să îndrepte planul lui Dumnezeu şi să inventeze o improvizaţie, împlinind propriile lor bune idei în ocazia aceasta sau aceea, opunându-le cerinţelor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi cheamă pe toţi să pună influenţa lor de partea propriilor Sale rânduieli. El a făcut cunoscut planul Său, şi toţi aceia care vor conlucra cu El trebuie să aducă la îndeplinire planul acesta, în loc să îndrăznească să încerce a-i aduce îmbunătăţiri.
28:20 Domnul a dat instrucţiuni lui Moise, pentru Israel: "Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat" (Ex. 27,20). Aceasta urma să fie o jertfă continuă, pentru ca în felul acesta Casa lui Dumnezeu să poată fi bine aprovizionată cu ceea ce era necesar pentru serviciul Său. Poporul Lui de azi trebuie să-şi amintească faptul că locaşul de închinare este proprietatea Domnului şi că trebuie să i se poarte de grijă cu scrupulozitate. Dar fondurile pentru lucrul acesta nu trebuie să vină din zecime.
28:21 Mi s-a dat o solie foarte clară şi precisă pentru poporul nostru. Sunt îndemnată să le spun că ei fac o greşeală folosind zecimea pentru diferite scopuri, care, deşi bune în ele însele, nu sunt scopul pentru care Domnul a spus că zecimea trebuie să fie folosită. Aceia care folosesc în felul acesta zecimea se abat de la rânduielile Domnului. Dumnezeu va trage la judecată pentru aceste lucruri.
28:22 Unii socotesc că zecimea poate fi folosită pentru scopuri şcolare. Alţii, la rândul lor, îşi închipuie că vânzătorii de cărţi şi colportorii
28:23 ar trebui să fie susţinuţi din zecime. Dar se face o mare greşeală atunci când zecimea este îndepărtată de la scopul pentru care urmează să fie folosită - susţinerea deservenţilor cultici. Ar trebui să fie astăzi în câmp o sută de lucrători bine calificaţi, acolo unde acum este numai unul.
28:24 O OBLIGAŢIE SOLEMNĂ
28:25 Zecimea e sfântă, rezervată de Dumnezeu pentru Sine. Ea trebuie să fie adusă în tezaurul Lui pentru a fi folosită la susţinerea lucrătorilor Evangheliei în lucrarea lor. De multă vreme, Domnul este jefuit, pentru că sunt unii care nu-şi dau seama că zecimea este partea rezervată Domnului.
28:26 Unii au fost nemulţumiţi şi au zis: "N-am să mai dau zecimea: deoarece n-am încredere că lucrurile sunt bine administrate la centrul lucrării". Dar veţi jefui voi pe Dumnezeu pentru că gândiţi că administrarea lucrării nu este aşa cum trebuie? Faceţi plângerea voastră, clar şi deschis, în spiritul cel bun, la cei în drept. Trimiteţi petiţiile voastre ca lucrurile să fie îndreptate şi puse în ordine; dar nu vă retrageţi de la lucrarea lui Dumnezeu, şi nu vă dovediţi necredincioşi, pentru că alţii nu se poartă drept.
28:27 Citiţi cu luare aminte al treilea capitol din Maleahi şi vedeţi ce spune Dumnezeu cu privire la zecime. Dacă comunităţile noastre vor lua poziţie alături de Cuvântul Domnului şi vor fi credincioase în aducerea zecimii lor în tezaurul Lui, mai mulţi lucrători ar fi încurajaţi să intre în lucrarea de deservenţi cultici. Mai mulţi oameni s-ar consacra lucrării de slujire, dacă nu li s-ar vorbi de o vistierie goală. Ar trebui să fie un belşug de mijloace în tezaurul Domnului şi ar fi, dacă mâini şi inimi egoiste n-ar fi reţinut zecimea, sau nu ar fi folosit-o spre a susţine alte ramuri de lucrare.
28:28 Resursele rezervate ale lui Dumnezeu nu trebuie să fie folosite la întâmplare. Zecimea este a Domnului, şi cei care se amestecă
28:29 spre a face cum vor ei vor fi pedepsiţi cu pierderea comorii lor cereşti, dacă nu se pocăiesc. Să nu mai fie îngrădită lucrarea pentru faptul că zecimea a fost abătută pe alte canale, altele decât acela singur, la care Domnul a spus că ea trebuie să meargă. Trebuie să se facă prevederi pentru aceste alte ramuri de lucrare. Ele trebuie să fie susţinute, dar nu din zecime. Dumnezeu nu S-a schimbat; zecimea încă trebuie folosită pentru susţinerea slujitorilor lui Dumnezeu. Deschiderea de noi câmpuri cere mai multă eficienţă pastorală decât avem acum şi trebuie să fie mijloace în casa tezaurului.
28:30 Aceia care merg ca deservenţi cultici au asupra lor o răspundere solemnă, care este în chip ciudat neglijată. Unora le place să predice, dar nu fac lucrare personală pentru comunităţi. Este o mare nevoie de instrucţiune cu privire la obligaţiile şi îndatoririle faţă de Dumnezeu, mai ales în ceea ce priveşte aducerea în mod sincer a zecimii. Deservenţii noştri cultici s-ar simţi întristător îndureraţi, dacă nu ar fi plătiţi la timp pentru munca lor; dar vor ei să considere că trebuie să fie hrană în tezaurul casei lui Dumnezeu din care să fie susţinuţi lucrătorii? Dacă ei neglijează să-şi facă deplina lor lucrare în educarea poporului de a fi credincios în a aduce lui Dumnezeu ce este al Lui, va fi o lipsă de mijloace în tezaur pentru a duce mai departe lucrarea Domnului.
28:31 Supraveghetorul turmei lui Dumnezeu ar trebui să-şi facă în chip credincios datoria. Dacă ia poziţia cum că lucrul acesta este neplăcut pentru el şi lasă pe seama altcuiva să-l facă, el nu este un lucrător credincios. El să citească în Maleahi cuvintele Domnului, care acuză poporul de jefuirea lui Dumnezeu prin reţinerea zecimii. Atotputernicul Dumnezeu declară: "Sunteţi blestemaţi" (Mal. 3,9). Când cel care slujeşte prin cuvânt şi învăţătură vede poporul urmând o cale care va aduce blestemul acesta peste ei, cum poate el să-şi neglijeze datoria de a le da
28:32 sfat şi avertizare? Fiecare membru al bisericii ar trebui să fie învăţat să fie credincios în aducerea cu sinceritate a zecimii.
28:33 "Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi vedeţi dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântări" (Mal. 3,10).
28:34 __________
28:35 Mă rog ca fraţii mei să poată înţelege că solia îngerului al treilea înseamnă mult pentru noi şi că ţinerea adevăratului Sabat urmează să fie semnul care îi deosebeşte pe cei care-I slujesc lui Dumnezeu de cei care nu-I slujesc. Cei care au ajuns somnoroşi şi indiferenţi să se trezească. Suntem chemaţi să fim sfinţi şi trebuie să evităm cu grijă a da impresia că e de mică importanţă dacă păstrăm sau nu caracteristicile speciale ale credinţei noastre. Asupra noastră apasă obligaţia de aur de a lua poziţie mai hotărâtă pentru adevăr şi neprihănire de cum am făcut-o în trecut. Linia de demarcaţie între cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi cei care nu le ţin trebuie să fie dată pe faţă cu o claritate fără de greş. Noi trebuie să-L onorăm în chip conştiincios pe Dumnezeu, folosind cu înţelepciune fiecare mijloc de a ne păstra în relaţia legământului cu El, ca să putem primi binecuvântările Lui - binecuvântări care sunt absolut trebuincioase pentru un popor care urmează să fie atât de sever încercat. A da impresia că religia noastră, credinţa noastră, nu este o putere dominantă în viaţa noastră înseamnă a-L dezonora mult pe Dumnezeu. În felul acesta, noi ne abatem de la poruncile Lui, care sunt viaţa noastră, tăgăduind că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul Lui.
28:36 "Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L
28:37 iubesc şi păzesc poruncile Lui. Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc, şi-i pierde, nu dă nici o păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată" (Deut. 7,9-10).
28:38 Unde vom fi noi înainte de a se fi sfârşit miile de generaţii menţionate în acest text? Soarta noastră va fi fost decisă pentru veşnicie. Sau vom fi declaraţi vrednici de un cămin în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu sau vom fi primit sentinţa morţii veşnice. Aceia care au fost sinceri şi credincioşi faţă de legământul lor cu Dumnezeu; aceia care, amintindu-şi de Golgota, au stat tari de partea adevărului, străduindu-se fără încetare să-L onoreze pe Dumnezeu, vor auzi cuvântul de laudă: "Bine, slugă bună şi credincioasă". Dar aceia care au adus lui Dumnezeu un serviciu numai cu jumătate de inimă, îngăduind ca viaţa lor să se conformeze căilor şi practicilor lumii, vor auzi tristele cuvinte: "Depărtaţi-vă de la Mine: nu vă cunosc!"