23:1 Unitate în Isus Hristos
23:2 Loma Linda, California, 24 august 1906
23:3 Către fraţii noştri care lucrează la editura de la College View
23:4 Pe când participam la adunarea Consiliului Comitetului Conferinţei Generale, ţinute în septembrie 1904, mintea mea a fost foarte mult preocupată cu privire la unitatea care ar trebuie să însoţească lucrarea noastră. N-am putut să iau parte la toate adunările, dar în timpul nopţii, mi-au fost trecute pe dinainte, scenă după scenă, şi am simţit că am de adus o solie fraţilor noştri din multe locuri.
23:5 Inima mea este îndurerată când văd că, având stimulente atât de minunate de a aduce puterile şi capacităţile noastre la starea cea mai înaltă de dezvoltare, noi suntem mulţumiţi să fim nişte rămaşi în urmă (pitici) în lucrarea lui Hristos. Dorinţa lui Dumnezeu este ca toţi lucrătorii Săi să crească până la măsura deplină de bărbaţi şi femei în Hristos. Acolo unde este viaţă, acolo este şi creştere; creşterea dovedeşte existenţa vitalităţii. Cuvintele şi faptele dau mărturie vie înaintea lumii de ceea ce face creştinismul pentru urmaşii lui Hristos.
23:6 Când vă faceţi lucrarea fără combaterea sau criticarea altora, o libertate, o lumină şi o putere o vor însoţi, care va da distincţie şi influenţă instituţiilor şi întreprinderilor cu care sunteţi în legătură.
23:7 Ţineţi minte că niciodată nu sunteţi în situaţie avantajoasă când sunteţi puşi pe ceartă şi când purtaţi povara de a corecta orice suflet care se apropie de voi. Dacă cedaţi ispitei de a-i critica pe alţii, de a scoate în evidenţă greşelile lor, de a dărâma ceea ce fac ei, puteţi fi siguri că nu izbutiţi să faceţi propria voastră parte, în mod nobil şi bine.
23:8 Acesta este un timp când fiecare om dintr-o poziţie de răspundere şi fiecare membru al bisericii ar trebui să aducă fiecare ramură a lucrării sale în strânsă armonie cu învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin vigilenţă neobosită, prin rugăciune călduroasă, prin cuvinte şi fapte creştineşti, trebuie să arătăm lumii ce doreşte Dumnezeu să fie biserica Sa.
23:9 Din înalta Sa poziţie, Hristos, Împăratul slavei, Maiestatea cerului, a văzut starea oamenilor. I s-a făcut milă de fiinţele omeneşti în starea lor de slăbiciune şi păcătoşenie şi a venit în lumea aceasta pentru a descoperi ceea ce este Dumnezeu pentru oameni. Părăsind curţile cereşti, şi îmbrăcând natura Sa divină cu natura omenească, a venit El Însuşi în lume, ca în folosul nostru să lucreze un caracter desăvârşit. El nu a ales locuinţa Sa printre bogaţii pământului. S-a născut în sărăcie, din părinţi modeşti şi a trăit în dispreţuitul sat, Nazaret. De îndată ce a fost destul de mare ca să poată mânui uneltele, El a împărţit povara purtării de grijă de familie.
23:10 Hristos S-a smerit ca să stea în fruntea omenirii, pentru a da piept cu ispitele şi a răbda încercările cu care are să dea piept omenirea şi să le rabde. El trebuia să ştie cu ce are să dea piept omenirea din partea duşmanului apostaziat, pentru ca să ştie cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi.
23:11 Şi Hristos a fost făcut Judecătorul nostru. Tatăl nu e judecătorul. Nici îngerii nu sunt. Cel care a luat natura omenească asupra Sa Însuşi, şi în lumea aceasta a trăit o viaţă desăvârşită, Aceasta urmează să ne judece. Numai El poate fi Judecătorul nostru. Vă veţi aduce aminte de aceasta, fraţilor? Vă veţi aduce aminte de aceasta, slujitori ai lui Dumnezeu? Vă veţi aduce aminte de aceasta, taţilor şi mamelor? Hristos a îmbrăcat natura omenească, pentru ca să poată fi Judecătorul nostru. Nimeni din voi n-a fost rânduit să fie un judecător pentru alţii. Tot ceea ce puteţi face este a vă disciplina pe voi înşivă. În Numele lui Hristos, vă îndemn să luaţi aminte la sfatul Lui,
23:12 de a nu vă aşeza niciodată pe scaunul de judecată. Zi după zi, solia aceasta a răsunat în urechile mele: "Coborâţi-vă de pe scaunul de judecată! Coborâţi-vă în smerenie!"
23:13 Niciodată n-a fost un timp când să fi fost mai important ca noi să ne tăgăduim pe noi înşine şi să ne luăm crucea zilnic, cum este acum. Cât de multă tăgăduire de noi înşine suntem dispuşi să practicăm?
23:14 O VIAŢĂ DE HAR ŞI PACE
23:15 În cel dintâi capitol al celei de a doua epistole a lui Petru, veţi găsi făgăduinţa că harul şi pacea vă vor fi înmulţite, dacă "uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta cunoştinţa; cu cunoştinţa înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea, cu răbdarea evlavia; cu evlavia dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni" (2 Petru 1,5-7). Virtuţile acestea sunt comori minunate. Ele îi fac "pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir" (Is. 13,12).
23:16 "Dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru, Isus Hristos" (2 Petru 1,8).
23:17 Să nu ne străduim noi oare să folosim, după cea mai bună capacitate a noastră, puţinul timp ce ne-a rămas în viaţa aceasta, adăugând har lângă har, putere la putere, dând dovadă că avem o sursă de putere în cerurile de sus? Hristos Zice: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ" (Mat. 28,18). Pentru cine I-a fost dată această putere? - Pentru noi! El doreşte ca noi să ne dăm seama că El S-a înapoiat la cer ca Fratele nostru mai mare, şi că puterea nemăsurată dată Lui ne-a fost pusă la dispoziţie.
23:18 Aceia care vor realiza în viaţa lor instrucţiunile
23:19 date bisericii, prin apostolul Petru, vor primi putere de sus. Noi trebuie să trăim după planul adunării, dându-ne toată sârguinţa de a face chemarea noastră o alegere sigură. Noi trebuie să-L reprezentăm pe Hristos în tot ceea ce spunem şi facem. Trebuie să trăim viaţa Lui. Principiile prin care el ne-a călăuzit trebuie să dea o formă felului nostru de purtare faţă de aceia cu care suntem asociaţi.
23:20 Când suntem în mod sigur ancoraţi în Hristos, avem o putere pe care nici o fiinţă omenească nu poate să o ia de la noi. De ce stau lucrurile aşa? - Pentru că suntem părtaşi de natură dumnezeiască, întrucât am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă - părtaşi de natura Aceluia care a venit pe pământul acesta, îmbrăcat în veşmântul naturii omeneşti, ca să poată sta în fruntea neamului omenesc şi să dezvolte un caracter care era fără pată sau urmă de păcat.
23:21 De ce mulţi dintre noi sunt atât de slabi şi de incapabili? Pentru că privim la noi înşine, studiind propriul nostru temperament, şi întrebându-ne cum putem face un loc pentru noi înşine, pentru individualitatea noastră, şi pentru particularităţile noastre, în loc de a studia pe Hristos şi caracterul Lui.
23:22 Fraţii care ar fi putut să lucreze laolaltă în armonie, dacă ar fi învăţat de la Hristos, uitând că sunt americani sau europeni, germani sau francezi, suedezi, danezi sau norvegieni, par să creadă că, dacă s-ar contopi cu cei de alte naţionalităţi, ceea ce este specific propriei lor ţări şi naţiuni s-ar pierde şi altceva le-ar lua locul.
23:23 Fraţii mei, să punem toate acestea la o parte. Nu avem dreptul de a ţine mintea noastră fixată la noi înşine, la preferinţele şi la fanteziile noastre. Noi nu trebuie să căutăm a păstra o anume identitate a noastră, o personalitate, o individualitate, care ne va separa de conlucrătorii noştri. Avem un caracter de păstrat, dar acela este
23:24 caracterul lui Hristos. Având caracterul lui Hristos, putem săvârşi lucrarea lui Dumnezeu împreună. Hristosul din noi va întâlni pe Hristosul din fraţii noştri, şi Duhul Sfânt va aduce acea unire a inimii şi a acţiunii care mărturiseşte lumii că suntem copiii lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne ajute să murim faţă de eul personal şi să fim născuţi din nou, pentru ca Hristos să poată trăi în noi un principiu viu şi activ, o putere care ne va păstra sfinţi.
23:25 __________
23:26 Străduiţi-vă zelos pentru unitate. Rugaţi-vă pentru ea, lucraţi pentru ea. Aceasta va aduce sănătate spirituală, o înălţare a gândirii, nobleţe de caracter, dispoziţie cerească, făcându-vă în stare să biruiţi egoismul şi bănuielile rele şi să fiţi mai mult decât biruitori prin Acela care v-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru voi. Răstigniţi eul; socotiţi pe alţii mai buni decât voi. În felul acesta, veţi fi aduşi în unire cu Hristos. În faţa Universului ceresc, şi în faţa bisericii şi a lumii voi veţi da dovadă de netăgăduit că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi proslăvit în exemplul pe care-l daţi voi.
23:27 Lumea are nevoie de a vedea săvârşită înaintea ei minunea care leagă laolaltă, în iubire creştină, inimile poporului lui Dumnezeu. Ea are nevoie să vadă poporul lui Dumnezeu şezând împreună în locuri cereşti cu Hristos. N-aţi vrea să daţi în propria voastră viaţă o dovadă de ceea ce poate face adevărul lui Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc şi-I slujesc? Dumnezeu ştie ce puteţi face. El ştie ce poate face harul divin pentru voi, dacă veţi fi părtaşi de natură divină.
23:28 Lucrarea de publicaţii de la College View
23:29 Loma Linda, California, 24 august 1905
23:30 Sunt de acord cu eforturile ce s-au depus pentru a înfiinţa lucrarea noastră de editură germană şi scandinavă la College View. Nădăjduiesc că vor fi făcute planuri pentru încurajarea şi întărirea acestei lucrări.
23:31 Întreaga povară a lucrării nu trebuie să fie lăsată pe seama fraţilor noştri străini. Şi nici n-ar trebui ca fraţii noştri din întreg câmpul să lase o povară prea grea asupra conferinţelor din apropiere de College View. Membrii acestor conferinţe ar trebui să fie în frunte şi să facă tot ce pot mai bine şi toţi să le vină în ajutor. Adevărul trebuie să fie vestit la orice neam, orice seminţie, la orice limbă şi orice popor.
23:32 Fraţii noştri germani, danezi şi suedezi n-au motiv întemeiat de a nu fi în stare să lucreze în armonie în lucrarea de editură. Aceia care cred adevărul ar trebui să-şi aducă aminte că sunt copilaşii lui Dumnezeu - că ei sunt sub instruirea Lui. Ei să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru nenumăratele şi feluritele Lui îndurări, şi să fie buni unii faţă de alţii. Ei au un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, şi un singur Spirit - Spiritul lui Hristos - care trebuie să aducă unire în rândurile lor.
23:33 După învierea Sa, Hristos S-a înălţat la cer, şi El înfăţişează astăzi Tatălui ceresc nevoile noastre: "I-am săpat pe palmele mâinilor Mele" zice el. (Is. 49,16). A costat ceva ca să-i înscrie acolo. A costat nespus chin de moarte. Dacă ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu şi am fi buni, cu purtare aleasă, cu inimă gingaşă şi plini de milă, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una. Dar, deşi zicem că suntem convertiţi, purtăm cu noi încoace şi încolo o boccea de eu, pe care o socotim prea preţioasă, ca să o părăsim. E privilegiul nostru de a pune această povară la
23:34 picioarele lui Hristos, în locul ei să luăm caracterul şi asemănarea lui Hristos. Mântuitorul aşteaptă ca noi să facem lucrul acesta.
23:35 Hristos a lăsat la o parte haina Sa imperială, coroana Sa împărătească şi înalta Sa poziţie de comandă, şi a coborât jos, jos, jos, la cele mai de jos adâncimi ale umilinţei. Purtând natura omenească, el a dat piept cu toate ispitele naturii omeneşti, şi pentru folosul nostru l-a înfrânt pe vrăjmaş în orice încercare a acestuia.
23:36 Toate acestea, El le-a făcut pentru ca să poată să aducă oamenilor, puterea prin care ei să poată fi biruitori. "Toată puterea", zicea El, "Mi-a fost dată". (Mat. 28,18). Şi aceasta El o dă tuturor celor care-L urmează. Ei pot să demonstreze lumii puterea care este în religia lui Hristos pentru biruirea eului.
23:37 "Învăţaţi de la Mine", zice Hristos, "şi veţi afla odihnă pentru sufletele voastre". (Mat. 11,29). Pentru ce nu învăţăm de la Mântuitorul în fiecare zi? Pentru ce nu trăim în neîntreruptă comuniune cu El, aşa încât în legăturile noastre unul cu altul, să putem vorbi şi să ne purtăm blând şi prietenos? Pentru ce nu-L onorăm pe Domnul, dând pe faţă gingăşie şi iubire unul faţă de altul? Dacă vorbim şi ne purtăm în armonie cu principiile cerului, necredincioşii vor fi atraşi la Hristos prin legătura lor cu noi.