Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.9, 2
|
2:1 Timpul în care a fost scris volumul nouă 2:2 Apariţia acestui volum din serica "Mărturiilor pentru Comunitate" vine să răspundă unei nevoi simţite de noi toţi, membri şi pastori deopotrivă. Deşi lucrarea de publicaţie din ţara noastră a cunoscut o dezvoltare puternică în perioada interbelică şi apoi în perioada 1944-1947, când milioane de exemplare de reviste, borşuri şi cărţi au fost publicate şi răspândite pretutindeni în satele şi oraşele ţării noastre; deşi s-a tipărit o parte dintre lucrările Spiritului Profetic, cele nouă volume de "Mărturii pentru Comunitate" nu şi-au găsit până acum locul în planurile editoriale ale bisericii. 2:3 Sperăm, cu ajutorul bunului Dumnezeu, ca acest prim volum publicat să fie urmat de publicarea celorlalte opt volume, ca şi de valoroasele lucrări ale Spiritului Profetic, care n-au văzut încă lumina tiparului în limba română. Pastorii, comunităţile şi noi toţi avem nevoie de acest mare şi valoros tezaur al Spirtului Profetic. 2:4 "Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre" (2 Petru 1,9). 2:5 Pentru o înţelegere mai bună a celor cuprinse în acest volum al Mărturiilor, să facem o scurtă incursiune în viaţa servei Domnului din perioada dinaintea apariţiei vol. 9 al Mărturiilor pentru Comunitate (Testimonies). 2:6 Privind la timpul volumului 9, vedem o perioadă de cinci ani, care se întinde până spre sfârşitul verii anului 1909. Experienţa servei Domnului din această perioadă începe şi se termină cu călătoriile ei, de la căminul său din Sf. Elena, California, spre Est, pentru a lua parte la importante întâlniri. Pentru biserică, este o perioadă de revenire după criza din 1902-1903 şi de extindere a lucrării de lansare a unor noi acţiuni şi înfiinţarea unor noi instituţii. 2:7 După o serie de importante întâlniri în Michigan, în primăvara anului 1904, sora White a vizitat Sudul Americii şi apoi s-a îndreptat spre Washington D.C., unde se întreprindeau acţiuni pentru construirea de clădiri pentru sediul lucrării care se stabilea acum în capitala naţiunii. Trebuia înălţat un nou sediu al lucrării, o clădire pentru Review and Heral, deci o tipografie, trebuia construit un sanatoriu şi un colegiu. Faptul că sora White şi-a stabilit căminul în Washington pentru câteva luni, de unde ea putea urmări şi da sfaturi - în cunoştinţă de cauză - în timp ce aceste patru clădiri erau în construcţie, era o mare încurajare pentru lucrători. Ea a exercitat, de asemenea, o mare influenţă în toată biserica pentru fixarea încrederii membrilor bisericii, cu toate că Dumnezeu a inspirat transferul sediului administrativ al lucrării de publicaţii în capitala naţiunii. 2:8 Aceasta a fost o perioadă de rapidă înaintare şi dezvoltare a lucrării noastre medicale pe Coasta Pacificului. Au fost deschise noi sanatorii în capitală, în Glendale şi Loma Linda, California. De la început, Loma Linda părea destinată să devină un centru de pregătire şi instruire al lucrătorilor medicali, lucrare începută în Battle Creek. În timpul acestor ani critici de înfiinţare a colegiului medical, sora E. White a vizitat des California de Sud, unde a putut să dea personal sfaturi şi încurajare şi a putut să ajute la întocmirea planurilor pentru înaintarea lucrării. A fost o acţiune bazată pe descoperirile date ei de Dumnezeu, care ne-a condus pas cu pas la înfiinţarea, în cele din urmă, a unui colegiu medical pe deplin recunoscut. Atât de grele, de netrecut, au fost piedicile, încât, dacă n-ar fi fost credinţa şi încrederea inspirate de frecventele sfaturi care veneau prin Spiritul Profetic, instituţia n-ar fi supravieţuit. 2:9 Aceste interese importante, care au ţinut-o pe sora White mult timp departe de casa şi scrierile ei, au avut ca rezultat o mare întârziere în publicarea cărţilor pe care ea spera să le vadă cât mai curând în câmp, făcându-şi lucrarea lor. 2:10 Cartea Divina Vindecare a fot singura carte nouă, pe care E.G. White a publicat-o în perioada aceasta de cinci ani. 2:11 În acest timp, lucrarea denominaţiunii a crescut prea mult pentru a mai putea reţine diferitele amănunte ale paşilor de înaintare. Solia înconjura acum lumea, misionari erau trimişi într-un număr tot mai mare, iar multe instituţii închinate educaţiei, publicaţiilor şi lucrării au luat fiinţă. În adevăr, solia Evangheliei a ajuns până la marginile pământului. 2:12 O mare bucurie a produs-o în inima servei Domnului faptul de a se întâlni cu reprezentanţi ai lucrării mondiale, când aceştia s-au întâlnit la Washington D.C., în primăvara anului 1909, pentru sesiunea Conferinţei Generale. Aceasta a fost ultima ei călătorie spre Est. Aceasta a fost ultima ei participare la o sesiunea a Conferinţei Generale. Avea acum optzeci şi unu de ani şi îşi consacrase o lungă perioadă din viaţă slujirii cauzei lui Dumnezeu. Ea a văzut lucrarea crescând din zilele strădaniilor de la început, când erau numai o mână de păzitori ai Sabatului, care aşteptau revenirea pe curând a Domnului. Acum, ei numărau 85.000 şi 1.200 de slujitori erau ai lui Dumnezeu. În timp ce stătea înaintea delegaţilor la această sesiune a Conferinţei Generale, E.G. White a fost inspirată să vorbească despre anumite subiecte de o mare importanţă şi care trebuia să fie reamintite. Printre ele era şi subiectul reformei sanitare. Timp de patruzeci şi cinci de ani, ea s-a ocupat de învăţarea marilor principii ale vieţuirii sănătoase, care i-au fost prezentate în viziune. Ea a trăit să vadă roadele acestei învăţături. Cu toate acestea, mai erau unii care încă se mai reţineau, alţii care erau înclinaţi spre extreme, astfel că ea a revizuit, punct cu punct, poziţia şi învăţăturile noastre. Această declaraţie făcută în faţa delegaţilor la sesiunea Conferinţei Generale formează un capitol important al volumului 9. 2:13 Un alt aspect despre care ea a ales să vorbească a fost acela care se ocupa de Colegiul medical de la Loma Linda. Ea a prezentat obiectivele acestei instituţii şi a apelat la cooperarea tuturor lucrătorilor şi a membrilor spre a face ca această lucrare să fie un succes. Această importantă declaraţie se află, de asemenea, în volumul 9. 2:14 Serva Domnului a văzut lucrarea administrării sau conducerii bisericii dezvoltându-se de la un comitet de trei persoane, alese în 1863 să poarte răspunderea Conferinţei Generale, la situaţia prezentă a organizaţiei cu departamentele Conferinţei Generale, cu Diviziunile şi Uniunile de Conferinţe, organisme ce împart povara răspunderii lucrării între sute şi mii de persoane din diferite părţi ale câmpului mondial. În cuvintele ei de încheiere, ea a pledat pentru unitate şi consacrare. În declaraţiile ei scrise, E. G. White s-a ocupat de autoritatea Conferinţei Generale şi de importanţa acţiunilor întreprinse de Conferinţa Generală în sesiune. Ea a scris despre împărţirea răspunderilor şi nevoia de umilinţă şi credinţă. Aceste sfaturi formează o parte importantă a secţiunii de la sfârşitul volumului 9. 2:15 Către sfârşitul secolului, sora White a început să facă apel la o reînnoire a interesului ce trebuie avut pentru evanghelizarea milioanelor de oameni din marile metropole ale lumii. Aceste nevoi au fost subliniate din nou în sfaturile pe care ea le-a trimis lucrătorilor care conduceau lucrarea. Ca răspuns la aceste solii, interesul pentru lucrarea în oraşe s-a reînviorat. S-a intrat în mari centre cu vestirea Evangheliei. Multe eforturi evanghelistice au fost ţinute, vechi comunităţi au fost întărite şi noi comunităţi au fost înfiinţate. Pentru a păstra apelurile făcute pentru această lucrare şi sfaturile cu privire la ţinerea lor în mod permanent în formă, o întreagă secţiune din volumul 9 este devotată acestui important subiect. 2:16 Era, de asemenea, în zilele când diferitele acţiuni şi instituţii în care ne angajasem cereau talentele şi energiile membrilor noştri. A început să fie clar faptul că această lucrare nu va putea fi niciodată terminată, decât numai dacă membrii bisericii se vor uni puternic cu slujitorii bisericii pentru a duce lumii solia mântuirii. Lucrarea membrilor laici ai bisericii a căpătat o nouă importanţă, o nouă viziune. În ultimele două volume ale Mărturiilor (7 şi 8), s-a pus un mare accent pe lucrarea membrilor laici şi acest lucru este adus la apogeul lui în volumul 9. Urmând un tablou al evenimentelor şi crizei finale, care vor avea loc în scenele de încheiere ale istoriei acestui pământ, mai multe capitole sunt consacrate chemării adresate fiecărui adventist de ziua a şaptea de a lua parte activă la evanghelizare, în lucrarea misionară internă şi în răspândirea de literatură. 2:17 Mai sunt alte două linii de sfaturi amănunţite, prezentate în acest volum, pentru prima dată cuprinse în Mărturii, deşi în decursul anilor s-au dat multe sfaturi cu privire la ele. Prima are de-a face cu lucrarea printre oamenii de culoare (printre negri). A doua se referă la lucrarea libertăţii religioase. Aceasta a fost în mare măsură ca un răspuns la apelurile servei Domnului, cuprinse în articolele publicate de dânsa în Review pe la mijlocul deceniului al nouălea, ca lucrătorii şi membrii laici să intre în marele Southland şi să-şi înceapă acolo lucrarea, unii în domeniul educaţiei, alţii în domeniul medical, unii în vestirea soliei, iar alţii trăind în linişte solia pe măsură ce familiile se stabileau în regiune, dar nu primiseră încă lumina Evangheliei. Şi alţii s-au alăturat cestei lucrări, ca răspuns la apelurile făcute în volumul 7. Lucrătorii se confruntau cu multe probleme. Trebuia făcute planuri pentru înaintare. Trebuia înfruntate noi probleme, în mod deosebit acelea care erau în legătură cu lucrarea din acele locuri, unde existau confruntări rasiale. În cursul acestor ani critici, au fost date sfaturi care au slujit ca o călăuză sigură pentru lucrare. Şi pentru a face ca acest sfat să fie păstrat permanent spre a servi bisericii, el a fost inclus în volumul 9. 2:18 Lucrarea libertăţii religioase era o activitate în care noi ne-am angajat de mulţi ani. Unii erau înclinaţi să adopte poziţii extreme, susţinând că adevăraţii păzitori ai Sabatului înţeleg că trebuie să facă clar, pentru cei din jurul lor, faptul că ei lucrează duminica. În unele regiuni, acest lucru a dus la persecuţie. În bunătatea Sa, Dumnezeu a trimis solii acestui popor spre a ne face o concepţie echilibrată cu privire la problemele de acest fel. Acestea apar, de asemenea, în acest volum, în secţiunea intitulată "Lucrarea Libertăţii religioase", deschisă cu capitolul "Un timp de încercare înaintea noastră" şi încheiată cu capitolul "Cuvinte de avertizare". Astfel că volumul 9 strânge laolaltă sfaturi noi şi vechi, repetând unele instrucţiuni, dând sfaturi amănunţite în legătură cu alte direcţii de activitate, încurajând la slujire, scoţând în evidenţă primejdia extremelor, ducând la încredere în organizaţie şi arătând spre răsplata eforturilor stăruitoare, divine, punctul culminant al Mărturiilor pentru Comunitate. 2:19 Lucrarea servei Domnului nu se termină cu publicarea volumului 9 al Mărturiilor pentru Comunitate. Dedicându-se mai mult lucrării ei de pregătire de cărţi, în perioada următoare de cinci ani, ea a publicat Faptele Apostolilor, în anul 1911, şi Sfaturi pentru Părinţi, Profesori şi Studenţi, în 1913. Ea a terminat revizuirea manuscriselor pentru noi ediţii ale lucrărilor: Slujitorii Evangheliei şi Schiţe din Viaţă, publicate în 1915, şi Profeţi şi regi care au ieşit de sub tipar în 1916. În mod deosebit, E. G. White îşi găsea plăcerea în eforturi speciale, care erau făcute pentru a avertiza oraşele şi din timp în timp din pana ei porneau solii, sfaturi şi instrucţiuni cu privire la această importantă fază a lucrării noastre. Progresul sigur, neîntrerupt, al cauzei lui Dumnezeu de jur împrejurul lumii a fost marcat de acest mesager al Domnului, acum în vârstă, locuind printre dealurile liniştite din Nordul Californiei. Deşi ştia că lucrarea ei era aproape încheiată, nu s-a temut de viitorul lucrării lui Dumnezeu, căci ea declara: "Fie că viaţa mea va fi cruţată sau nu, scrierile mele vor vorbi continuu şi lucrarea lor va merge înainte, atât cât va dura timpul" (scrierea şi răspândirea Mărturiilor pentru Comunitate, p.13,14). 2:20 Când se făceau planurile pentru sesiunea Conferinţei generale din 1913, sora White ar fi fost bucuroasă să participe la lucrări, dar pentru vârsta ei înaintată acest lucru nu era recomandabil. Neputând prezenta personal o solie delegaţilor la această sesiune, ea a scris două comunicări care să fie citite delegaţilor şi membrilor bisericii, adunaţi laolaltă. În acel de-al doilea mesaj care a fost citit de către preşedintele Conferinţei Generale celor prezenţi la sesiune, în dimineaţa zilei de 27 mai, ea a trecut în revistă experienţa anilor trecuţi, bucurându-se de dovada puternică a faptului că Dumnezeu a condus poporul Său. Apoi, privind înainte, ea a chemat la o reînnoire a eforturilor de câştigare de suflete şi a apelat din nou la continuarea eforturilor evanghelistice în oraşele neavertizate încă. Privind în viitor, ea a văzut triumful bisericii şi a rostit cuvinte de încurajare: 2:21 "Am cuvinte de încurajare pentru voi, fraţii mei. Noi trebuie să mergem înainte în credinţă şi nădejde, aşteptând mari lucruri de la Dumnezeu. Vrăjmaşul va căuta pe toate căile să împiedice eforturile ce se fac pentru înaintarea adevărului, dar în puterea lui Dumnezeu veţi obţine biruinţă. Nici un cuvânt de descurajare să nu fie rostit, ci numai astfel de cuvinte care să ducă la întărirea şi susţinerea conlucrătorilor noştri. 2:22 Interesul meu în lucrare, în general, este mai profund decât oricând şi doresc foarte mult ca lucrarea, cauza adevărului prezent, să înainteze continuu în toate părţile lumii... 2:23 Mă rog fierbinte ca lucrarea pe care o facem în acest timp să se imprime adânc în minte, inimă şi suflet. Situaţiile perplexe se vor înmulţi; dar ca nişte credincioşi în Dumnezeu, să ne încurajăm unul pe altul. Să nu coborâm stindardul, ci să-l ţinem sus, privind la El, care este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre. Când în timpul nopţii nu pot să dorm, îmi înalţ inima în rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi El mă întăreşte şi-mi dă asigurarea că este cu slujitorii Săi în câmpurile din patrie şi din ţările îndepărtate. Sunt încurajată şi binecuvântată când îmi dau seama că Dumnezeul lui Israel Îşi călăuzeşte încă poporul Său şi că El va continua să fie cu el până la sfârşit. 2:24 Domnul doreşte să vadă lucrarea de vestire a întreitei solii îngereşti dusă mai departe, cu o eficienţă sporită. După cum a lucrat în toate veacurile, ca să dea biruinţă poporului Său, tot astfel acum, în acest veac, El doreşte mult să ducă la o împlinire triumfătoare a scopului Său cu biserica Sa. El cere sfinţilor Săi credincioşi să înainteze uniţi, mergând din putere într-o mai mare putere, de la credinţă la o asigurare şi încredere sporită în adevăr şi neprihănire a cauzei Sale. 2:25 Noi trebuie să stăm hotărâţi ca o stâncă la principiile Cuvântului lui Dumnezeu, amintindu-ne faptul că Dumnezeu este cu noi ca să ne dea trie, ca să putem întâmpina fiecare nouă experienţă. Să păstrăm totdeauna în viaţa noastră principiile neprihănirii, ca să putem merge înainte din tărie în tărie, în Numele Domnului. Noi trebuie să păstrăm, ca fiind foarte sacră, credinţa ce a fost atestată prin instrucţiuni şi aprobată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, de la începuturile existenţei noastre până în prezent. Trebuie să considerăm ca fiind foarte preţioasă lucrarea pe care Domnul o duce mai departe prin poporul Său, păzitor al poruncilor, şi care, prin puterea harului Său, va creşte mai puternic şi mai eficient, pe măsură ce timpul înaintează. Vrăjmaşul caută să întunece discernământul poporului lui Dumnezeu şi să slăbească eficienţa lor, dacă ei vor lucra cum îi va conduce Duhul lui Dumnezeu. El va deschide uşi ale ocaziilor înaintea lor pentru a lucra la dezvoltarea vechilor locuri părăsite, pustii. Experienţa lor va fi aceea a unei continue creşteri, până când Domnul va coborî din ceruri cu putere şi slavă mare, ca să pună sigiliul Său pe triumful final al celor credincioşi ai Săi. 2:26 Lucrarea ce stă înaintea noastră este o lucrare ce va cere încordarea fiecărei puteri a fiinţei omeneşti. Ea va chema la exercitarea unei puternice credinţe şi a unei continue atenţii. Adesea, dificultăţile pe care le vom întâlni vor fi foarte descurajatoare. Chiar măreţia sarcinii pe care o avem de îndeplinit ne va apăsa. Şi totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujitorii Săi vor triumfa în cele din urmă" (Buletinul Conferinţei Generale, din 28 mai 1913, p.164,165). 2:27 În timpul în care cele nouă volume ale Mărturiilor pentru Comunitate au fost scrise, o perioadă de peste cincizeci şi cinci de ani, Biserica a continuat să crească, să se dezvolte şi să prospere. Sfaturile date au oferit o călăuză sigură, mustrări şi corectări ce au făcut pe mulţi dintre cei ce au apucat pe căi greşite să se întoarcă la căile neprihănirii, cuvinte de bucurie şi încurajare, care au reînsufleţit pe mulţi ce aveau o inimă slăbită, iar tabloul răsplătirii celor credincioşi a stimulat mii ca să ia hotărârea de a atinge ţinta pusă înaintea noastră. 2:28 Cele prezentate mai sus ne ajută să înţelegem de ce am început tipărirea Mărturiilor pentru Comunitate cu volumul 9. Cele cuprinse în paginile lui sunt de o deosebită importanţă pentru noi astăzi. 2:29 Împreună cu serva Domnului rostim şi noi: "Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât că vom uita cumva calea pe care ne-a condus Dumnezeu şi învăţăturile Lui din istoria noastră de până acum" (Life Sketches - Schiţe din viaţă, p.196). 2:30 D. Popa 2:31 Bucureşti, septembrie 1991 2:32 Secţiunea întâi - Pentru venirea Împăratului 2:33 "Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi" (Evrei 10,37). 2:34 Ultima criză 2:35 Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pământ. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate. 2:36 Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima şi marea criză. În curând, urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră, iar mişcările finale vor fi repezi. 2:37 Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor micuţi. Oamenii au ajuns să fie scoşi din minţi de viciu şi predomină tot felul de rele. 2:38 Vrăjmaşul a izbutit să sucească dreptatea şi să umple inima oamenilor de dorinţa după câştig egoist. 2:39 "Dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în piaţă şi fapta cinstită nu se mai dovedeşte" (Is. 59,14, trd. G.G.). În oraşele mari, sunt mulţimi de oameni care trăiesc în sărăcie şi în mizerie, aproape lipsiţi de hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, în timp ce în aceleaşi oraşe sunt unii care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trăiesc în îmbelşugare, cheltuindu-şi banii pe case bogat mobilate, pe împodobire personală sau, şi mai rău, pe satisfacerea apetiturilor senzuale, pe băuturi alcoolice, pe tutun şi pe alte lucruri care distrug puterile creierului, descumpănesc mintea şi înjosesc sufletul. Strigătele omenirii flămânde ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce prin tot felul de opresiuni şi stoarceri, oamenii îngrămădesc averi colosale. 2:40 Cu o anumită ocazie, pe când eram în New York City, am fost chemată în timpul nopţii să privesc clădirile care se înălţau etaj după etaj către cer. Clădirile acestea erau garantate că sunt sigure contra incendiului şi erau înălţate ca să-i proslăvească pe proprietarii şi constructorii lor. Mai sus şi tot mai sus se înălţau clădirile acestea şi în ele se folosea materialul cel mai scump. Aceia cărora le aparţineau aceste clădiri nu se întrebau: "Cum pot să-L proslăvesc mai bine pe Dumnezeu?" Domnul nu era în gândurile lor. 2:41 M-am gândit: "O, dacă aceia care investesc în felul acesta mijloacele lor ar putea să-şi vadă umblarea aşa cum o vede Dumnezeu! Ei îngrămădesc clădiri magnifice, dar cât de nebunească înaintea ochilor Cârmuitorului Universului este plănuirea şi născocirea lor. Ei nu studiază cu toate puterile inimii şi minţii cum pot să-L proslăvească pe Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere cea dintâi datorie a omului." 2:42 În timp ce aceste falnice clădiri se înălţau, proprietarii se bucurau cu mândrie ambiţioasă că aveau bani pentru a-i folosi spre satisfacerea de sine şi în provocarea invidiei vecinilor lor. Mare parte din banii pe care ei îi investeau 2:43 în felul acesta fuseseră obţinuţi prin stoarcere, prin exploatarea săracilor. Ei au uitat că în cer se ţine un cont al fiecărei tranzacţii de afaceri, fiecare comportare nedreaptă, fiecare act fraudulos e înregistrat acolo. Vine timpul când, în frauda şi insolenţa lor, oamenii vor ajunge la un punct pe care Domnul nu le va mai îngădui să-l treacă şi vor afla că e o limită la îndelunga răbdare a lui Iehova. 2:44 Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la clădirile falnice şi presupus sigure contra incendiului şi ziceau: "Ele sunt în perfectă siguranţă". Dar clădirile acestea erau construite ca şi cum ar fi fost făcute din smoală. Maşinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu erau în stare să folosească maşinile. 2:45 Sunt instruită că, atunci când vine timpul Domnului, dacă nu au avut loc schimbări în inimile fiinţelor omeneşti, mândre şi ambiţioase, oamenii vor afla că mâna care a fost puternică să mântuiască va fi puternică şi să nimicească. Nici o putere omenească nu poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea de clădiri care să le ferească de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu, de a trimite asupra oamenilor răsplătirea pentru dispreţuirea Legii Lui şi pentru ambiţia lor egoistă. 2:46 Nu sunt mulţi, nici chiar printre educatorii şi bărbaţii de stat, care înţeleg cauzele care stau la baza stării de faţă a societăţii. Cei care ţin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a sărăciei, pauperismului şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă în zadar să aşeze operaţiunile de afaceri pe o bază mai sigură. Dacă oamenii ar lua seama la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o soluţie pentru problemele care-i uluiesc. 2:47 Scripturile descriu starea lumii exact înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care 2:48 îşi adună bogăţii mari prin jaf şi exploatare, este scris: "V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea" (Iacov 5,3-6). 2:49 Dar cine citeşte avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie s-a făcut asupra celor lumeşti? Ce schimbare e văzută în atitudinea lor? Nu mai mult decât era văzută în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui Noe. Absorbiţi în treburi lumeşti şi în plăceri, antediluvienii "n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi" (Mat. 24,39). Ei au avut avertismente trimise din cer, dar au refuzat să asculte. Şi astăzi lumea, cu totul nepăsătoare faţă de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbeşte spre ruină veşnică. 2:50 Lumea e agitată de duhul războiului. Profeţia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeşte în profeţie. 2:51 "Iată Domnul, deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţă şi risipeşte locuitorii,... ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea mănâncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei... A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei" (Is. 24,1-8). 2:52 "Vai ce zi! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic... S-au uscat seminţele sub bulgări, grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă! Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp s-au uscat... Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!" (Ioel 1,15-8.12). 2:53 "Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei, şi strigătele de război. Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită" (Ier. 4,19.20). 2:54 "Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol, mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! Mă uit şi iată că nu este nici un om, şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit şi iată Carmelul (locul cel rodnic) este un pustiu, şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse" (Vers. 23-26). 2:55 "Vai, căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea" (Ier. 30,7). 2:56 Nu toţi din lumea aceasta s-au dat de partea vrăjmaşului împotriva lui Dumnezeu. Nu toţi au devenit trădători. Sunt câţiva credincioşi care sunt sinceri faţă de Dumnezeu, deoarece Ioan scrie: "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus" (Apoc. 14,12). În curând, bătălia va fi dată cu furie între cei care-I servesc lui Dumnezeu şi cei care nu-I servesc. În curând, tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, 2:57 pentru ca acelea ce nu pot fi zguduite să stea. 2:58 Satana e un sârguincios cercetător al Bibliei. El ştie că timpul lui este scurt şi caută ca la orice punct să dejoace lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputinţă să se dea vreo idee cu privire la experienţa poporului lui Dumnezeu, care va fi în viaţă pe acest pământ când slava cerească şi o repetare a persecuţiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care porneşte de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer şi pământ. Şi Satana, înconjurat de îngerii răi, şi pretinzând că e Dumnezeu, va săvârşi minuni de tot felul, pentru a înşela, dacă e cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Poporul lui Dumnezeu nu-şi va afla siguranţa în săvârşirea de miracole, deoarece Satana va contraface miracolele care vor fi săvârşite. Poporul lui Dumnezeu, încercat şi verificat, îşi va afla puterea în semnul despre care se vorbeşte în Exod 31,12-18. Ei trebuie să-şi fixeze poziţia pe cuvântul viu: "Stă scris". Aceasta e unica temelie pe care pot sta în siguranţă. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fără Dumnezeu şi fără de nădejde. 2:59 Închinătorii lui Dumnezeu se vor distinge în special prin respectul lor pentru porunca a patra, întrucât acesta este semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu şi mărturia faţă de cerinţa Lui în ceea ce priveşte respectul şi onoarea omului. Nelegiuiţii se vor distinge prin eforturile lor de a dărâma memorialul lui Dumnezeu şi a înălţa instituţia Romei. În rezultatul conflictului, toată creştinătatea va fi împărţită în două mari categorii: cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi cei care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei. Deşi biserica şi statul îşi vor uni puterea pentru a-i constrânge pe toţi "mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi", să primească 2:60 semnul fiarei, cu toate acestea, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi (Apoc. 3,16). Profetul de pe Patmos îi priveşte pe "biruitorii fiarei" , ai chipului ei şi ai numărului numelui ei" care stăteau "pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână" şi cântau cântarea lui Moise şi a Mielului. (Apoc. 15,2). 2:61 Încercări şi punere la probă înspăimântătoare îl aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul războiului agită naţiunile de la un capăt la altul al pământului. Dar în mijlocul timpului de necaz care vine - un timp de necaz aşa cum n-a mai fost de când sunt neamurile - poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana şi oastea lui nu pot să-i nimicească, deoarece îngerii care excelează prin tărie îi vor ocroti. 2:62 ____________ 2:63 Cuvântul lui Dumnezeu către poporul Său este: "Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţi-vă..., nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice.". "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată" (2 Cor. 6,17.18; 1 Petru 2,9). Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit ca un popor care-I serveşte Lui pe deplin, din toată inima, neînsuşindu-şi vreo onoare, şi amintindu-şi că printr-un legământ cât se poate de solemn, s-au legat să servească Domnului şi numai Lui. 2:64 "Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 'Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte 2:65 că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat'" (Exod 31,12-17). 2:66 Nu ne arată aceste cuvinte pe noi ca popor declarat al lui Dumnezeu? Nu ne declară ele că atât cât va fi timpul, trebuie să ţinem cu drag la deosebirea sfântă, denominaţională, care a fost aşezată asupra noastră? Copiii lui Israel trebuie să ţină Sabatul în toate generaţiile lor, "ca un legământ veşnic". Sabatul nu şi-a pierdut nici una din însemnările lui. El este semnul dintre Dumnezeu şi poporul Lui, şi aşa va fi pururea. 2:67 ____________ 2:68 Chemaţi pentru a fi martori 2:69 Într-un sens special, adventiştii de ziua a şaptea au fost puşi în lume ca străjeri şi purtători de lumină. Lor le-a fost încredinţată ultima avertizare pentru o lume ce piere. Asupra lor luminează lumina minunată din Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare însemnătate - proclamarea primei, a doua şi a treia solii îngereşti. Nu e o altă lucrare de o aşa mare importanţă. Ei nu trebuie să îngăduie ca altceva să le absoarbă atenţia. 2:70 Adevărurile cele mai solemne, încredinţate vreodată celor muritori, ne-au fost date nouă să le vestim lumii. Proclamarea acestor adevăruri trebuie să fie lucrarea noastră. Lumea trebuie să fie avertizată şi poporul lui Dumnezeu trebuie să fie sincer faţă de sarcina încredinţată lui. Ei nu trebuie să se angajeze în speculaţii, nici nu trebuie să intre în legături de afaceri cu necredincioşii, deoarece aceasta i-ar împiedica în lucrarea încredinţată lor de Dumnezeu. 2:71 Hristos spune poporului Său: "Voi sunteţi lumina lumii" (Mat. 5,14). Nu e lucru de mică importanţă că sfaturile şi planurile lui Dumnezeu le-au fost descoperite atât de clar. Acesta e un privilegiu minunat de a fi în stare să înţelegi voia lui Dumnezeu, aşa cum e descoperită în cuvântul sigur al profeţiei. Acesta aşează asupra noastră o grea răspundere. Dumnezeu aşteaptă ca noi să împărtăşim altora cunoştinţa pe care El ne-a dat-o. Este scopul Său ca unelte dumnezeieşti şi omeneşti să se unească la proclamarea soliei de avertizare. 2:72 În măsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit lumina adevărului este sub aceeaşi răspundere ca şi profetul lui Israel căruia i s-a adresat cuvântul: "Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi 2:73 Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea. Când zic celui Rău: 'Răule, vei muri negreşit!' şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul" (Ezech. 33,7-9). 2:74 Să aşteptăm noi oare până la împlinirea profeţiilor cu privire la sfârşit ca de-abia atunci să spunem ceva cu privire la ele? De ce valoare vor mai fi atunci cuvintele noastre? Să aşteptăm noi oare până când judecăţile lui Dumnezeu vor cădea asupra călcătorului de Lege, ca de abia atunci să-i spunem cum să le evite? Unde este credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie oare să vedem cum se împlinesc cele prezise ca de-abia atunci să credem ce a spus El? În raze clare şi distincte, lumina a venit la noi, arătându-ne că ziua cea mare a Domnului este aproape, "este chiar la uşi". Să căutăm să citim şi să înţelegem înainte de a fi prea târziu. 2:75 Noi trebuie să fim canale consacrate, prin care viaţa cerească să se transmită altora. Duhul sfânt trebuie să anime şi să pătrundă întreaga biserică, curăţind şi legând laolaltă inimi. Cei care au fost înmormântaţi cu Hristos în botez trebuie să se ridice la înnoirea vieţii, dând o vie imagine a vieţii lui Hristos. Asupra noastră a fost pusă o sarcină sfântă. Ne-a fost dată însărcinarea: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Mat. 28,1920). Voi sunteţi consacraţi lucrării de a face cunoscut Evanghelia 2:76 mântuirii. Perfecţiunea cerului urmează să fie puterea voastră. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: