16:1 CU ZEL NEOBOSIT
16:2 Noi trebuie să dăm ultima avertizare a lui Dumnezeu adresată oamenilor, şi care ar trebui să fie sârguinţa noastră în studierea Bibliei
16:3 şi zelul nostru în răspândirea luminii! Fiecare suflet care a primit lumină divină să caute să o transmită mai departe. Lucrătorii să meargă din casă în casă, explicând oamenilor Biblia, răspândind publicaţii, vorbind altora despre lumina care le-a binecuvântat propriul lor suflet. Literatura să fie distribuită cu chibzuinţă, în terenuri, pe străzi, pe marile nave care brăzdează mările şi prin poştă.
16:4 O mare lucrare trebuie să fie făcută, şi aceia care cunoscut adevărul ar trebui să facă o puternică lucrare de mijlocire pentru ajutor. Iubirea lui Hristos trebuie să umple propria lor inimă. Spiritul lui Hristos trebuie să fie urmat peste ea şi ei trebuie să se pregătească pentru a putea sta în ziua judecăţii. Când ei se consacră lui Dumnezeu, o putere convingătoare va însoţi eforturile lor de a prezenta altora adevărul. Noi nu trebuie să dormim mai departe pe terenul fermecat al lui Satana, ci să mobilizăm toate resursele noastre, să ne folosim de orice capacitate cu care ne-a înzestrat Providenţa. Ultima avertizare trebuie să fie proclamată înaintea multor noroade, neamuri, limbi şi împăraţi şi făgăduinţa este: "Iată că Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Apoc. 10,11; Mat. 28,20).
16:5 Sunt îndrumată să atrag atenţia slujitorilor noştri către oraşele nelucrate şi să stărui de ei, prin toate mijloacele cu putinţă, să deschidă calea pentru prezentarea adevărului. În unele dintre oraşele unde solia celei de a doua veniri a Domnului a fost vestită de întâia dată, suntem constrânşi şi ne apucăm de lucrare ca şi cum ar fi un câmp nou. Câtă vreme câmpurile acestea, sterpe, aceste oraşe nelucrate vor fi trecute cu vederea? Fără amânare, semănarea seminţei ar trebui să înceapă în multe, multe locuri.
16:6 Domnul cere ca în servii Săi să fie găsit un duh care să fie ager, să simtă valoarea sufletelor, ager în a-şi da seama de datoriile care trebui să fie îndeplinite, ager în a răspunde la
16:7 obligaţiile pe care Domnul le pune asupra lor. Trebuie să aibă loc o consacrare care nu va privi vreun interes pământesc, de o aşa valoare, încât să ia locul lucrării care trebuie făcute pentru câştigarea de suflete la cunoaşterea adevărului.
16:8 Slujitori ai lui Dumnezeu, predicaţi adevărurile care vor conduce la lucrare personală pentru cei care sunt fără Hristos. Încurajaţi lucrarea personală pe orice cale cu putinţă. Aduceţi-vă aminte că lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu nu constă numai din predică. El trebuie să viziteze familiile în căminele lor, să se roage cu ei, şi să le explice Scripturile. Acela care face cu credincioşie lucrarea în afară de amvon, va realiza de zece ori mai mult decât acela care-şi mărgineşte lucrarea la amvon. Pastorii noştri să-şi ducă povara răspunderii lor cu frică şi cutremur, cerând de la Domnul înţelepciune şi cerând stăruitor harul Lui. Ei să-şi facă din Isus modelul lor, studiind cu sârguinţă viaţa Lui şi aducând în practica vieţii lor zilnice principiile care-L puneau în mişcare în lucrarea Lui pe când era pe pământ.
16:9 __________
16:10 "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi dat odihnă". Acesta este o prescripţie pentru vindecarea tuturor bolilor intelectuale, fizice şi spirituale. Este darul lui Hristos pentru aceia care-L caută cu sinceritate şi în adevăr. El este Puternicul Vindecător. Apoi vine o altă invitaţie: "Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina mea este uşoară" (Mat. 11,28-30). Purtând jugul lui Hristos, şi învăţând de la El lecţia umilinţei şi smereniei, aflăm odihnă în credinţă, încredere şi sprijin. Descoperim că jugul lui Hristos este uşor şi povara Lui nu este grea.
16:11 Un apel către laici
16:12 Când se depune un efort special de către lucrătorii cu experienţă într-o localitate unde trăiesc membri de ai noştri, asupra credincioşilor din câmpul acela zace cea mai solemnă obligaţie, aceea de a face tot ce le stă în putere pentru a deschide o cale pentru ca Domnul să lucreze. Ei ar trebui să-şi cerceteze inima cu rugăciune şi să cureţe calea Împăratului, îndepărtând orice păcat ce i-ar putea împiedica să conlucreze cu Dumnezeu şi cu fraţii lor.
16:13 Lucrul acesta n-a fost totdeauna pe deplin înţeles. Satana a introdus adesea un duh care a făcut cu neputinţă ca membrii bisericii să observe prilejurile de slujire. Unii credincioşi nu rareori au îngăduit vrăjmaşului să lucreze prin ei chiar în timpul când ei ar fi trebuit să fie pe deplin consacraţi lui Dumnezeu şi înaintării lucrării Lui. Inconştient, ei s-au abătut de la calea neprihănirii. Cultivând un duh de critică şi de găsire de greşeli, de evlavie fariseică şi de mândrie, ei au alungat Duhul Sfânt întristându-L şi au întârziat mult lucrarea solilor lui Dumnezeu.
16:14 Acest rău s-a dat pe faţă de multe ori şi în multe locuri. Uneori, cei care s-au lăsat în voia unui duh de aflare de greşeli, osânditor, s-au pocăit şi s-au convertit. Atunci Dumnezeu a putut să-i folosească spre onoarea şi slava Numelui Său.
16:15 Trăim într-o perioadă specială a istoriei acestui pământ. O lucrare mare trebuie să fie făcută într-un timp scurt, şi fiecare creştin trebuie să îndeplinească o parte în susţinerea acestei lucrări. Dumnezeu cheamă oameni care sunt gata să se consacre lucrării de salvare de suflete. Când începem să înţelegem ce sacrificiu a făcut Hristos pentru a salva o lume care piere, atunci se va da pe faţă o mare luptă
16:16 pentru a salva suflete. O, dacă toate comunităţile noastre ar putea să vadă şi să înţeleagă sacrificiul fără de margini al lui Hristos!
16:17 O MIŞCARE REFORMATOARE
16:18 Într-o viziune de noapte, mi-au trecut pe dinainte reprezentări ale unei mari mişcări de reformă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulţi Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii era vindecaţi şi alte minuni era săvârşite. Un spirit de mijlocire se dădea pe faţă, chiar aşa cum s-a manifestat înainte de Ziua Cincizecimii. Sute şi mii erau văzuţi vizitând familii şi explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt şi un spirit de adevărată convertire se da pe faţă. În toate părţile, uşi erau larg deschide pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fie luminată de influenţa cerească. Mari binecuvântări erau primite de sincerul şi smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de mulţumire şi de laudă, şi părea să aibă loc o reformaţiune ca aceea la care am fost martori în 1844.
16:19 Dar unii refuzau să fie convertiţi. Ei nu era dispuşi să umble pe calea lui Dumnezeu, şi când, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să poată fi dusă mai departe, se făceau apeluri pentru daruri de bună voie, unii se agăţau în chip egoist de averile lor pământeşti. Aceşti oameni zgârciţi au ajuns să fie separaţi de ceata celor credincioşi.
16:20 LUCRÂND CÂTĂ VREME MAI ESTE TIMP DE PROBĂ
16:21 Judecăţile lui Dumnezeu sunt pe pământ, şi sub influenţa Duhului Sfânt, noi trebuie să vestim solia de avertizare pe care El ne-a încredinţat-o. Noi trebuie să vestim solia aceasta repede, rând pe rând, învăţătură după învăţătură. Oamenii vor fi siliţi să ia hotărâri mari, şi e datoria noastră să ne îngrijim ca să li se dea o ocazie
16:22 de a înţelege adevărul, pentru ca ei să poată lua poziţie în chip inteligent de partea cea bună. Domnul cheamă pe poporul Său să lucreze zelos şi înţelepţeşte - câtă vreme mai durează timpul de probă.
16:23 IMPORTANŢA LUCRĂRII PERSONALE
16:24 Printre membri comunităţilor noastre, ar trebui să se dea pe faţă mai multă lucrare din casă în casă, în ţinerea de lecturi biblice şi distribuire de literatură. Un caracter creştin poate fi format simetric şi deplin numai când unealta omenească consideră ca un privilegiu de a lucra dezinteresat la proclamarea adevărului şi la susţinerea lucrării lui Dumnezeu cu mijloace. Noi trebuie să semănăm pe lângă toate apele, păstrându-se sufletele în iubirea lui Dumnezeu, lucrând cât este ziuă, şi folosind mijloacele pe care Domnul ni le-a dat pentru a îndeplini îndatorirea noastră cea mai apropiată. Tot ceea ce găsesc inimile noastre de făcut, trebuie să facem cu credincioşie; orice sacrificiu suntem chemaţi să facem, trebui să-l facem cu voie bună. Când semănăm pretutindeni, de-a lungul apelor, vom vedea că "cine seamănă mult, mult va secera!" (2 Cor. 9,6).
16:25 Exemplul lui Hristos trebuie să fie urmat de aceia care pretind că sunt copiii Lui. Uşuraţi nevoile fizice ale semenilor voştri, şi recunoştinţa lor va dărâma barierele şi vă va face în stare să ajungeţi la inimile lor. Cugetaţi la lucrul acesta serios. Ca biserică, comunităţi, voi aţi avut ocazii de a lucra ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Dacă aţi fi ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă aţi fi intrat în lucrarea Lui, aţi fi fost binecuvântaţi şi încurajaţi, şi aţi fi dobândit o experienţă bogată. V-aţi fi descoperit ca unelte omeneşti ale lui Dumnezeu, susţinând cu zel un plan de mântuire, de refacere, de izbăvire. Planul acesta n-ar fi ceva static, ci
16:26 progresiv, mergând înainte de la har la har şi de la tărie la tărie.
16:27 Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmează să se facă în oraşele noastre. Credincioşii din aceste oraşe urmează să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea căminelor lor. Ei trebuie să lucreze în linişte şi în smerenie, ducând cu ei, oriunde merg, atmosfera cerului. Dacă ţin eul la o parte, aşa ca să nu se vadă, îndreptând totdeauna atenţia la Hristos, atunci puterea influenţei lor va fi simţită.
16:28 Nu este în planul Domnului ca slujitorii Lui să fie lăsaţi să facă partea cea mai mare a lucrării, semănând seminţele adevărului. Bărbaţi care nu sunt chemaţi la slujba de pastori trebuie să lucreze pentru Domnul lor, potrivit cu diferitele lor capacităţi. Când un lucrător se predă fără rezerve în slujba Domnului, el capătă o experienţă care îl face în stare să lucreze din ce în ce mai cu succes pentru Domnul. Influenţa care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să-i atragă şi pe alţii la Hristos. Lucrarea unui orator public s-ar putea să nu fie niciodată aşezată asupra lui, dar el nu e mai puţin un slujitor al lui Dumnezeu, pentru că lucrarea lui dovedeşte că el este născut din Dumnezeu.
16:29 Şi femeile, ca şi bărbaţii, pot să se angajeze într-o lucrare de a pune adevărul acolo unde poate să lucreze şi să se dea pe faţă. Ele îşi pot ocupa locul în lucrare în timp de criză, şi Domnul va lucra prin ele. Dacă sunt pătrunse de un simţ al datoriei şi lucrează sub influenţa Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stăpânirea de sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei jertfitoare de sine lumina feţei Sale, şi aceasta le va da o putere care va întrece pe aceea a bărbaţilor. Ele pot face în familii o lucrare pe care bărbaţii nu o pot face, o lucrare care influenţează viaţa lăuntrică. Ele se pot apropia de inima acelora pe care bărbaţii nu-i pot influenţa. Lucrarea lor este trebuincioasă. Femei pline de tact şi umilinţă
16:30 pot face o lucrare bună prin explicarea adevărului la oameni, în casele lor. Cuvântul lui Dumnezeu, explicat în felul acesta, îşi va face lucrare de transformare şi, prin influenţa lui, familii întregi vor fi convertite.
16:31 Fraţii mei şi surorile mele, cercetaţi-vă planurile; folosiţi orice prilej de a vorbi vecinilor sau tovarăşilor voştri sau de a le citi ceva din cărţile care conţin adevărul prezent. Arătaţi că voi consideraţi ca fiind de cea mai mare importanţă mântuirea sufletelor pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare.
16:32 Lucrând pentru sufletele care pier, voi aveţi tovărăşia îngerilor. Mii de mii şi zeci de mii de îngeri aşteaptă să conlucreze cu membrii comunităţilor noastre, comunicându-le lumina pe care Dumnezeu a dat-o în chip atât de generos, ca un popor să poată fi pregătit pentru venirea lui Hristos. "Acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii". Fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune stăruitoare pentru ajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu.
16:33 Nu treceţi pe lângă lucrurile mici, în aşteptarea după o lucrare mare. Voi veţi putea face cu succes o lucrare măruntă, dar aţi putea să daţi greş cu totul în încercarea de a face o lucrare mare şi să cădeţi în descurajare. Apucaţi-vă de lucru oriunde vedeţi că este ceva de făcut. Fie că sunteţi bogaţi sau săraci, mari sau smeriţi, Dumnezeu vă cheamă la serviciu activ pentru El. Tocmai făcând cu toată puterea voastră ceea ce mâinile voastre găsesc de făcut, veţi dezvolta talentul şi aptitudinea voastră pentru lucrare. Şi tocmai prin neglijarea ocaziilor voastre zilnice, deveniţi neroditori şi veştejiţi. De aceea sunt atât de mulţi pomi neroditori în grădina Domnului.
16:34 În cercul familiei, la gura sobei vecinului nostru, lângă patul celui bolnav, într-un chip liniştit, voi puteţi citi Scripturile şi rosti un cuvânt pentru Isus şi pentru adevăr.
16:35 În felul acesta, pot fi semănate seminţe preţioase, care vor răsări şi vor aduce roade după multe zile.
16:36 Este o lucrare misionară de făcut în mute locuri nepromiţătoare. Spiritul misionar trebuie să ia în stăpânire sufletele noastre, inspirându-ne să ne ocupăm de categorii de oameni pentru care noi nu am plănuit să lucrăm. Domnul are planul Său pentru semănatul seminţei Evangheliei. Semănând potrivit voii Sale, vom înmulţi în aşa fel sămânţa, încât Cuvântul Său să poată ajunge la mii de suflete care niciodată nu au auzit adevărul.
16:37 Ocazii se prezintă pretutindeni. Intraţi hotărât pe orice uşă deschisă în mod providenţial. Ochii trebuie să fie unşi cu alifia de ochi cerească pentru a vedea şi simţi ocaziile. Dumnezeu cheamă acum misionari cu totul trezi. Sunt căi care ne vor fi prezentate. Trebuie să vedem şi să înţelegem aceste deschideri providenţiale de uşi.
16:38 Solii lui Dumnezeu sunt însărcinaţi să ia asupra lor chiar lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe când era pe acest pământ. Ei trebuie să se consacre oricărui fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel şi sinceritate, ei trebuie să vorbească oamenilor despre bogăţiile insondabile şi despre comoara nepieritoare a cerului. Trebuie să fie umpluţi de Duhul Sfânt. Trebuie să repete oferta cerului de pace şi de iertare. Ei trebuie să arate către porţile cetăţii lui Dumnezeu, spunând: "Ferice de cei ce ţin poruncile Sale, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate" (Apoc. 22,14).