52:1 Am mai multă pricepere decât bătrânii
52:2 Căci păzesc poruncile Tale
52:3 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput,
52:4 De aceea urăsc orice cale a minciunii."
52:5 (Ps. 119,97.54.129.130.98-104)
52:6 "Cuvântul tău este cu totul încercat,
52:7 Şi robul Tău îl iubeşte.
52:8 Temelia Cuvântului tău este adevărul,
52:9 Şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice."
52:10 (Ps. 119,140.160)
52:11 "Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta,
52:12 Şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.
52:13 Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne,
52:14 Şi împlinesc poruncile Tale.
52:15 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale,
52:16 Şi le iubesc mult de tot."
52:17 (Ps. 119,165-167)
52:18 "Suspin după mântuirea Ta, Doamne,
52:19 Şi Legea Ta este desfătarea mea.
52:20 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude,
52:21 Şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
52:22 Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci,
52:23 Căci ele sunt bucuria inimii mele."
52:24 (Ps. 119,174.175.111)
52:25 UN AJUTOR ÎN STUDIUL NATURII
52:26 Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi Cuvântul Său prin experienţă personală este pregătit să pornească la studiul ştiinţelor naturale. Despre Hristos este scris: "În El era viaţa,
52:27 şi viaţa era lumina oamenilor." (Ioan 1,4). Când şi-au pierdut în Eden veşmintele sfinţeniei, Adam şi Eva au pierdut lumina care iluminase natura. Ei nu o mai puteau înţelege cum se cuvenea. Dar, pentru cei care primesc lumina vieţii lui Hristos, natura este din nou iluminată. În lumina ce străluceşte de la cruce, putem tâlcui cum se cuvine tot ce ne învaţă natura.
52:28 Cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu şi cunoaşte Cuvântul Său are o credinţă întemeiată pe divinitatea Sfintelor Scripturi. El nu probează Biblia prin ideile despre ştiinţă ale omului. El aduce aceste idei spre a fi probate prin măsurătoarea cea fără greş. El ştie că tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, şi adevărul nu se poate contrazice niciodată; tot ceea ce, în învăţătura aşa-numitei ştiinţe, contrazice adevărul descoperirii lui Dumnezeu este simplă lucrare omenească, de nimereală.
52:29 Celor cu adevărat înţelepţi, cercetările ştiinţifice le deschid câmpuri vaste de gândire şi informare. Căile lui Dumnezeu, aşa cum sunt ele descoperite în lumea naturală şi în modul în care El S-a purtat cu omul, constituie o comoară din care poate primi fiecare elev din şcoala lui Hristos.
52:30 O dovadă reală despre un Dumnezeu viu nu este o simplă teorie; ea constă în convingerea pe care Dumnezeu a scris-o în inimile noastre, luminată şi lămurită prin Cuvântul Său. Ea constă din puterea de viaţă, aflată în cele create de El, văzută de ochiul luminat de Duhul Sfânt.
52:31 Cei care Îl judecă pe Dumnezeu după lucrările mâinilor Lui, nu după presupunerile oamenilor mari, văd prezenţa Sa în orice lucru. Ei văd zâmbetul Său în vesela strălucire a soarelui şi iubirea, cum şi grija Sa pentru om, în bogăţia ogoarelor toamna. Chiar şi podoabele pământului, iarba de un verde viu, florile plăcute, colorate în toate nuanţele, copacii măreţi şi feluriţi ai pădurii, pârâiaşul jucăuş, râul nobil, lacul liniştit, mărturisesc despre grija duioasă şi părintească a lui Dumnezeu şi despre dorinţa de a-i face fericiţi pe copiii Săi.
52:32 NATURA, CHEIA TAINELOR DIVINE
52:33 Când contemplă astfel lucrurile naturii, cel ce studiază primeşte o nouă înţelegere a adevărului. Învăţăturile din marea carte a lui Dumnezeu, care este natura, dau mărturie despre adevărul Cuvântului scris.
52:34 În planul mântuirii, sunt taine pe care mintea omenească nu le poate pătrunde, multe lucruri pe care înţelepciunea omenească nu le poate lămuri; însă natura ne poate învăţa multe despre taina evlaviei. Fiecare arbust, fiecare pom ce dă roade, întreaga vegetaţie au învăţături care ne cer să le studiem. În creşterea seminţei, se pot citi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu.
52:35 Soarele, luna, stelele, pomii, florile câmpului rostesc cuvinte de sfătuire inimii îmblânzite de harul lui Dumnezeu. Semănarea seminţei duce mintea la semănarea spirituală a seminţei. Pomul dă de ştire că un pom bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate aduce roade bune. "Îi veţi cunoaşte după roadele lor." (Mat. 7,16). Chiar şi neghina dă o învăţătură. Ea este semănătura lui Satana şi, dacă nu este împiedicată, păgubeşte grâul prin îmbelşugata ei rodire.
52:36 Taţi şi mame, învăţaţi-i pe copiii voştri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Puterea Lui se dezvăluie în fiecare plantă, în fiecare pom ce aduce roade. Duceţi-i pe copii în grădină şi explicaţi-le cum face El să crească sămânţa. Gospodarul îşi ară ogorul şi aruncă sămânţa, dar nu poate face ca sămânţa să crească. El depinde de Dumnezeu, pentru ca El să facă ceea ce nu stă în puterea omenească. Domnul Îşi pune propriul Său Spirit în sămânţă, făcând-o să răsară la viaţă. Prin grija Sa, germenele sparge învelişul seminţei şi apare spre a se dezvolta şi a aduce rod.
52:37 În vreme ce copiii vor studia marele manual al naturii, Dumnezeu le va influenţa minţile. Spunându-li-se despre lucrarea pe care o face El
52:38 pentru sămânţă, ei învaţă secretul creşterii în har. Înţelese cum trebuie, aceste lecţii ne îndrumă la Creator, învăţând acele adevăruri simple şi sfinte, care aduc inima într-un strâns contact cu Dumnezeu.
52:39 O LECŢIE A ASCULTĂRII
52:40 Natura ascultă de legile pe care i le-a dat Dumnezeu. Nori şi furtună, soare şi ploaie torenţială, rouă şi burniţă, toate sunt sub controlul lui Dumnezeu şi dau ascultare poruncii Lui. Ascultător de legea lui Dumnezeu, firul de grâu răzbate prin pământ, "întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic." (Marcu 4,28). Fructul se vede întâi în mugure, iar Domnul îl dezvoltă la timpul cuvenit, deoarece nu se împotriveşte lucrării Lui. La fel, păsările împlinesc planurile lui Dumnezeu în lungile lor migraţii, pe care le fac din ţară în ţară, fiind conduse prin spaţiul fără urme, de mâna nemărginitei puteri.
52:41 Oare se poate ca numai omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, dotat cu minte şi grai, să nu preţuiască darurile Lui şi să nu asculte de legile Lui? Cei care ar putea fi înălţaţi şi înnobilaţi, făcuţi demni a fi conlucrători cu El, oare să se mulţumească să rămână nedesăvârşiţi în caracter şi să pricinuiască o confuzie în lumea noastră? Oare trupurile şi sufletele moştenirii răscumpărate de Dumnezeu să fie ferecate de obiceiurile şi deprinderile nesfinte ale ataşării de obiceiurile lumii? Oare să nu reflecte frumuseţea Aceluia care a făcut toate lucrurile bune, pentru ca, prin harul Său, omul nedesăvârşit să poată auzi la urmă binecuvântarea Sa: "Bine, rob bun şi credincios intră în bucuria stăpânului tău"? (Mat. 25,21) Dumnezeu doreşte ca noi să învăţăm de la natură lecţia ascultării.
52:42 "Întreabă dobitoacele şi te vor învăţa,
52:43 Păsările cerului şi îţi vor spune;
52:44 Vorbeşte pământului şi te va învăţa,
52:45 Şi peştii mării îţi vor povesti.
52:46 Cine nu vede în toate acestea
52:47 Dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
52:48 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea;
52:49 Sfatul şi priceperea ale Lui sunt."
52:50 (Iov. 12,7-9.13)
52:51 "Ferice de omul care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
52:52 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
52:53 Care îşi dă rodul la vremea lui,