44:1 SLAVA CRUCII
44:2 Descoperirea iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni se concentrează la cruce. Limba nu poate descrie deplina ei însemnătate; pana n-o poate zugrăvi; mintea omului n-o poate cuprinde. Privind la crucea de pe Golgota, nu putem spune decât, "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3,16) Hristos - răstignit pentru păcatele noastre, Hristos - înviat din morţi, Hristos - înălţat în slavă - iată ştiinţa mântuirii pe care o avem de învăţat şi răspândit.
44:3 "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce." (Fil. 2,6-8) "Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi." (Rom. 8,34) "De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru ei." (Evrei 7,25) "N-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat." (Evrei 4,15) Aici se găseşte înţelepciune nemărginită, iubire nemărginită, dreptate nemărginită, har nemărginit - "adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu." (Rom. 11,33)
44:4 Noi primim orice binecuvântare prin darul lui Hristos.
44:5 Prin acest Dar ajunge la noi, zi de zi, nesecatul torent al bunătăţii lui Iehova. Fiecare floare, cu coloritul ei delicat şi parfumul plăcut, este dată spre bucuria noastră prin acest singur Dar. Soarele şi luna au fost făcute de El; nu există stea, ce înfrumuseţează cerurile, pe care să n-o fi făcut El. Nu există vreun aliment pe mesele noastre, de care să nu Se fi îngrijit El pentru întreţinerea noastră. Inscripţia lui Hristos este pe orice. Totul este oferit omului prin negrăitul unic Dar, Fiul cel unul născut al lui Dumnezeu. El a fost ţintuit pe cruce pentru ca toate aceste îmbelşugări să se poată revărsa asupra operei mâinii lui Dumnezeu.
44:6 Fructul pomului vieţii din grădina Eden poseda virtuţi supranaturale. A mânca din el însemna a trăi veşnic. Fructul era antidotul morţii. Frunzele lui aveau menirea să susţină viaţa şi nemurirea. Însă, prin neascultarea lui Adam, în lume a pătruns moartea. Adam a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, al cărui fruct fusese interzis să fie atins. Nelegiuirea lui a deschis zăgazurile potopului de vaiuri asupra omenirii.
44:7 După intrarea păcatului, Gospodarul ceresc a mutat pomul vieţii în paradisul de sus; însă ramurile lui atârnă peste zid, spre lumea de jos. Prin mântuirea dobândită prin sângele lui Hristos, noi încă putem mânca din fructul lui dătător de viaţă.
44:8 Despre Hristos este scris: "În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor." (Ioan 1,4). El este izvorul vieţii. Ascultarea de El este puterea dătătoare de viaţă ce bucură sufletul.
44:9 Hristos declară: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi El prin
44:10 Mine. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă." "Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu." (Ioan 6,35.57-63; Apoc. 2,7) "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu." (1 Ioan 3,1)
44:11 CUNOAŞTEREA CARE LUCREAZĂ TRANSFORMAREA
44:12 Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Hristos, este cunoştinţa pe care trebuie să o avem noi, toţi cei care suntem mântuiţi. Aceasta este cunoştinţa ce lucrează schimbarea caracterului. Primită, această cunoştinţă va renaşte sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va împărtăşi întregii făpturi o putere spirituală divină.
44:13 "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." (2 Cor. 3,18) Cu privire la propria Sa viaţă, Mântuitorul spune: "Eu am păzit poruncile Tatălui Meu." (Ioan 15,10). "Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut." (Ioan 8, 29) Aşa cum a trăit Isus în natura omenească, la fel înţelege Dumnezeu să trăiască şi urmaşii Lui. În puterea Sa, noi trebuie să trăim viaţa de curăţie şi nobleţe pe care a trăit-o Mântuitorul.
44:14 "Iată de ce", spune Pavel, "îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu." (Ef. 3,14.19)
44:15 Primejdia cunoştinţei speculative
44:16 Falsa ştiinţă este una dintre căile folosite de Satana în curţile cereşti, şi el o foloseşte şi azi. Afirmaţiile pe care le-a făcut îngerilor, subtilele lui teorii ştiinţifice, i-au abătut pe mulţi dintre ei de la loialitatea lor.
44:17 Pierzându-şi locul în cer, Satana şi-a prezentat ispitele primilor noştri părinţi. Adam şi Eva au cedat vrăjmaşului şi, prin neascultarea lor, omenirea a fost înstrăinată de Dumnezeu şi pământul a fost despărţit de cer.
44:18 Dacă Adam şi Eva nu s-ar fi atins deloc de pomul oprit, Dumnezeu le-ar fi împărtăşit cunoştinţă - cunoştinţa în care nu se găseşte nici un blestem al păcatului, cunoştinţă care le-ar fi adus bucurie veşnică. Tot ce au dobândit prin neascultare a fost cunoaşterea păcatului şi a urmărilor lui.
44:19 AMĂGIRILE ZILELOR DIN URMĂ
44:20 Satana îi conduce şi azi pe oameni pe acelaşi teren pe care i-a condus pe primii noştri părinţi. El potopeşte lumea cu născociri plăcute. Prin fiecare mijloc ce-i stă la îndemână, el caută să-i împiedice pe oameni să dobândească acea cunoaştere de Dumnezeu, care este mântuire.
44:21 Trăim într-un veac de mare lumină; dar o mare parte din aşa-zisa lumină deschide calea pentru înţelepciunea şi vicleşugurile lui Satana. Multe lucruri vor fi prezentate cu înfăţişare de adevăr, şi totuşi ele trebuie cercetate îndeaproape cu multă rugăciune; căci se poate ca ele să fie mijloace amăgitoare ale vrăjmaşului. Adesea calea rătăcirii pare a fi foarte aproape de calea adevărului. Anevoie poate fi deosebită de calea ce duce la sfinţenie şi la cer. Însă mintea luminată de Duhul
44:22 Sfânt poate să-şi dea seama când se abate de la calea cea dreaptă. După o vreme, cele două căi se arată a fi cu totul deosebite.
44:23 TEORII PANTEISTE
44:24 Au pătruns deja între noi învăţături spiritualiste, care vor submina credinţa celor care vor lua aminte la ele. Teoria că Dumnezeu este un principiu de bază (o esenţă) răspândit în întreaga natură, este una dintre cele mai subtile născociri ale lui Satana. Ea Îl înfăţişează pe Dumnezeu într-o lumină falsă şi este o dezonorare a Atotputerniciei şi Maiestăţii Sale.
44:25 Teoriile panteiste nu sunt sprijinite de Cuvântul lui Dumnezeu. Lumina adevărului Său arată că aceste teorii sunt mijloace de distrugere a sufletului. Întunericul este elementul şi senzualitatea este sfera lor. Ele mulţumesc inima firească şi dau frâu liber înclinaţiei. Despărţirea de Dumnezeu este urmarea acceptării lor.
44:26 Starea în care am ajuns datorită păcatului a devenit ceva potrivnic firii, şi puterea care ne poate reface trebuie să fie supranaturală, căci altfel nu are nici o valoare. Nu există decât o singură forţă ce poate sfărâma în inimile oamenilor stăpânirea răului, şi aceasta este puterea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Numai prin sângele Celui răstignit se poate face curăţirea de păcat. Numai harul Său ne poate face în stare să înfruntăm şi să dominăm înclinaţiile firii noastre căzute. Această putere poate fi făcută fără efect de teoriile spiritualiste cu privire la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este o esenţă în întreaga natură, atunci El sălăşluieşte în toţi oamenii; şi, pentru a atinge sfinţirea, omul nu are decât să-şi dezvolte puterea care este în sine.
44:27 Aceste teorii, cu concluziile logice ce le urmează, spulberă întregul edificiu creştin. Ele înlătură nevoia unei ispăşiri şi fac din om propriul său mântuitor. Aceste teorii cu privire la Dumnezeu fac fără efect Cuvântul Său şi cei care le primesc se găsesc în mare primejdie ca, în cele din urmă, să fie împinşi să socotească întreaga Biblie ca un basm. Ei pot
44:28 să ajungă să privească virtutea ca fiind mai bună decât viciul; dar, înlăturându-L pe Dumnezeu din poziţia Lui de suveran, ei îşi pun încrederea în puterea omenească, iar aceasta, fără Dumnezeu este fără valoare. Neajutată, voinţa omenească nu are puterea temeinică să se împotrivească şi să biruie răul. Baricadele sufletului sunt trântite la pământ. Omul nu are nici o barieră faţă de păcat. Din moment ce restricţiile cuvântului lui Dumnezeu şi ale Spiritului Său sunt înlăturate, nu putem şti până în ce abisuri se va prăbuşi omul.
44:29 Cei care continuă să susţină aceste teorii spiritualiste negreşit că îşi vor nărui experienţa creştină, vor rupe legătura cu Dumnezeu şi vor pierde viaţa veşnică.
44:30 Sofismele cu privire la Dumnezeu şi natură, care potopesc lumea cu scepticism, sunt născocirile vrăjmaşului căzut, care este un cercetător al Bibliei, care cunoaşte adevărul ce trebuie să fie ştiut de oameni şi a cărui preocupare este să abată minţile de la adevărurile cele mari, care au fost date spre a-i pregăti pe oameni în vederea celor ce urmează să vină peste lume.
44:31 Am văzut urmările acestor concepţii închipuite despre Dumnezeu: apostazie, spiritism şi desfrânare. Tendinţa spre desfrânare a acestor învăţături era aşa de ascunsă, încât la început mi-a fost greu să mă lămuresc cu privire la adevăratul lor caracter. Până ce nu mi-a fost descoperit de Domnul, n-am ştiut cum să o denumesc, însă am fost îndrumată să o denumesc iubire spirituală nesfântă.