40:1 MĂRTURIA SCRIPTURII
40:2 Scripturile arată în mod lămurit legătura dintre Dumnezeu şi Hristos şi înfăţişează cât se poate de limpede personalitatea şi individualitatea fiecăruia.
40:3 "După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: 'Tu eşti Fiul Meu; astăzi te-am născut?' Şi iarăşi: 'Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?'" (Evrei 1,1-5) Dumnezeu este Tatăl lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I s-a dat o poziţie proslăvită. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt descoperite Fiului Său.
40:4 Isus le-a zis iudeilor: "Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez Fiul nu poate face nimic de la Sine;
40:5 El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face." (Ioan 5,17-20) Aici este înfăţişată din nou personalitatea Tatălui şi a Fiului, arătându-ni-se unitatea care există între Ei.
40:6 Această unitate mai este prezentată şi în capitolul 17 din Ioan, în rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi: "Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, - Eu în ei şi Tu în Mine - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan 17,20-23) Minunată afirmaţie! Unitatea care există între Hristos şi ucenicii Lui nu distruge personalitatea nici unuia dintre ei. Ei sunt una în intenţie, în gând, în caracter, dar nu ca persoană. Dumnezeu şi Hristos sunt una în felul acesta.
40:7 Legătura dintre Tatăl şi Fiul şi personalitatea amândurora mai sunt lămurite şi în această Scriptură:
40:8 "Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, Va odrăsli din locul lui, Şi va zidi Templul Domnului Va purta podoabă împărătească, Va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, Va fi preot pe scaunul Lui de domnie, Şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi." (Zah. 6,12.13)
40:9 "DUMNEZEUL CEL VEŞNIC"
40:10 În Scripturi se vorbeşte despre Dumnezeu, ca fiind "veşnicul Dumnezeu". Numele acesta cuprinde trecutul, prezentul şi viitorul. Dumnezeu este din veşnicie până-n veşnicie. El este Cel veşnic.
40:11 "Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, Şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, Şi a zis: 'Nimiceşte-l'.
40:12 Israel este fără frică în locuinţa lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Într-o ţară de grâu şi de must, Şi cerul lui picură rouă. Ferice de tine Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor, Şi sabia care te face slăvit?" (Deut. 33,27-29) "Înainte ca să se fi născut munţii, Şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, Din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu! Tu întorci pe oameni în ţărână, Şi zici: 'Întoarceţi-vă fiii oamenilor!' Căci înaintea Ta, o mie de ani Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, Şi ca o strajă din noapte.
40:13 Îi mături ca un vis: Dimineaţa, sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi; Înfloreşte dimineaţa şi creşte, Iar seara este tăiată şi se usucă....
40:14 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, Ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
40:15 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, Şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli. Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, Tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea! Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, Şi slava Ta fiilor Tăi!
40:16 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului, Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, Da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!" (Ps. 90,2-6.12.14- 17)
40:17 "Domnul împărăţeşte, îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere; De aceea lumea este tare şi nu se clatină. Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie." (Ps. 93,1-2)
40:18 IUBITOAREA LUI BUNĂTATE
40:19 "Toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie. El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; Bunătatea Domnului umple pământul Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
40:20 Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, Peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui; Ca să le scape sufletul de la moarte, Şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, Căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt." (Ps. 33,4.5.12.18-21)
40:21 "Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: M-a izbăvit din toate temerile mele.
40:22 Când îţi întorci privirile spre El, Te luminezi de bucurie, Şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
40:23 Când strigă un nenorocit, Domnul aude Şi-l scapă din toate necazurile lui.
40:24 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, Şi-i scapă din primejdie.
40:25 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
40:26 Ferice de omul care se încrede în El!
40:27 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, Căci de nimic nu duc lipsă cei se tem de El!
40:28 Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, Dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
40:29 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, Şi-i scapă din toate necazurile lor.
40:30 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, Şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit Domnul scapă sufletul robilor Săi, Şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit." (Ps. 34,4-10.17.18.22)
40:31 "Domnul este îndurător şi milostiv Îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
40:32 El nu se ceartă fără încetare, Şi nu ţine mânia pe vecie.
40:33 Nu ne face după păcatele noastre, Nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
40:34 Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, Atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; Cât este de departe răsăritul de apus, Atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
40:35 Cum se îndură un tată de copiii lui, Aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
40:36 Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
40:37 Omul! Zilele lui sunt ca iarba, Şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
40:38 Când trece un vânt peste ea, nu mai este, Şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.
40:39 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, Şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, Pentru cei ce păzesc legământul Lui, Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească." (Ps. 103,8-18)