39:1 UN DUMNEZEU PERSONAL L-A CREAT PE OM
39:2 În crearea omului s-a dat pe faţă puterea unui Dumnezeu personal. Când Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, făptura omenească era desăvârşită din toate punctele de vedere, însă îi lipsea viaţa. Atunci, un Dumnezeu personal, existând prin Sine Însuşi, a suflat în această făptură suflarea de viaţă şi omul a devenit o fiinţă vie, inteligentă, care respiră. Au fost puse în mişcare toate părţile organismului uman. Inima, arterele, venele, limba, mâinile, picioarele, simţurile, percepţiile minţii - toate şi-au început lucrul şi toate au fost puse sub lege. Omul a devenit un suflet viu. Prin Isus Hristos, un Dumnezeu personal l-a creat pe om şi l-a dotat cu inteligenţă şi putere.
39:3 Plămada noastră nu-I era ascunsă când am fost făcuţi în taină. Ochii Lui ne-au văzut în embrion, aşa nedesăvârşit cum era; şi în cartea Sa erau scrise toate mădularele noastre, atunci când nu exista încă nici unul dintre ele.
39:4 Peste toate ordinele mai mici de fiinţe, Dumnezeu l-a desemnat pe om, ca cel care era coroana creaţiunii Sale, să exprime gândirea Sa şi să descopere slava Sa. Însă omul nu trebuie să se înalţe drept Dumnezeu.
39:5 "Strigaţi de bucurie către Domnul, Slujiţi Domnului cu bucurie, Veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem; Noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, Intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele." (Ps. 100,1-4)
39:6 "Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, Şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt!
39:7 Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!" (Ps. 99, 9)
39:8 DUMNEZEU - DESCOPERIT ÎN HRISTOS
39:9 Dumnezeu ca persoană S-a descoperit în Fiul Său. Isus, oglindirea slavei Sale "şi întipărirea Fiinţei Lui" (Evrei 1,3), a fost pe pământ sub chip de om. El a venit pe pământ ca Mântuitor. El S-a înălţat la cer ca un Mântuitor personal. Înaintea tronului lui Dumnezeu, Mântuitorul mijloceşte în favoarea noastră, "Cineva care semăna cu Fiul omului." (Apoc. 1,13).
39:10 Hristos, Lumina lumii, Şi-a acoperit strălucitoarea splendoare a divinităţii Sale şi a venit să trăiască la fel ca un om între oameni, pentru ca ei să poată, fără a fi nimiciţi, să se apropie de Creatorul lor. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, afară de cazul când El i S-a descoperit prin Hristos.
39:11 "Eu şi Tatăl una suntem", declara Hristos. "Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin de Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere." (Ioan 10,30; Mat. 11,27) Hristos a venit să înveţe făpturile omeneşti ceea ce doreşte Dumnezeu ca ele să ştie. În înălţimile cerurilor, pe pământ, în întinsul de ape al oceanului, vedem lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Toate cele create mărturisesc despre puterea, înţelepciunea şi iubirea Sa. Însă nu de la stele sau ocean, ori din cascadă, putem afla despre personalitatea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Hristos.
39:12 Dumnezeu a văzut că, spre a ilustra atât personalitatea, cât şi caracterul Său, era nevoie de o revelaţie mai limpede decât natura. El L-a trimis în lume pe Fiul Său să descopere atât natura, cât şi însuşirile nevăzutului Dumnezeu, în măsura în care vederea omenească putea suporta.
39:13 Dacă Dumnezeu ar fi dorit să fie înfăţişat ca locuind personal în lucrurile din natură - în floare, în copac, în firul de iarbă - oare nu le-ar fi spus Hristos ucenicilor Săi aceasta, pe când era pe pământ? Dar nicăieri, în învăţăturile lui Hristos,
39:14 nu se vorbeşte astfel despre Dumnezeu. Hristos şi apostolii au învăţat lămurit adevărul despre existenţa unui Dumnezeu, care este o Persoană.
39:15 Hristos a descoperit despre Dumnezeu tot ce puteau suporta făpturile omeneşti, fără a fi nimicite. El este Învăţătorul divin, Luminătorul. Dacă ar fi socotit că avem nevoie de alte descoperiri decât cele făcute prin Hristos şi în Cuvântul Său scris, Dumnezeu le-ar fi dat.
39:16 DUMNEZEU - DESCOPERIT UCENICILOR DE CĂTRE HRISTOS
39:17 Să studiem cuvintele spuse de Hristos în camera de sus, în noaptea dinaintea răstignirii Sale. Se apropia de ceasul încercării şi căuta să-i mângâie pe ucenicii Săi, care aveau să fie greu ispitiţi şi încercaţi.
39:18 "Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc 'Doamne', I-a zis Toma, 'nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?' Isus i-a zis: 'Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo, Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut'.
39:19 'Doamne', I-a zis Filip, 'arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns'. 'Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: "Arată-ne pe Tatăl". Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui'." (Ioan 14,1-10)
39:20 Ucenicii nu înţelegeau încă cele spuse de Hristos
39:21 cu privire la legătura Sa cu Dumnezeu. O mare parte din învăţătura Lui era încă neclară pentru ei. Ei aveau o mulţime de întrebări, lucru care dezvăluie că erau neştiutori cu privire la relaţia lui Dumnezeu cu ei şi cu problemele lor prezente şi viitoare. Hristos dorea ca ei să aibă o mai clară mai precisă cunoaştere despre Dumnezeu.
39:22 "V-am spus aceste lucruri în pilde", a zis El. "Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl." (Ioan 16,25) În ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt s-a revărsat asupra ucenicilor, ei au înţeles adevărurile spuse de Hristos în pilde. Învăţăturile care fuseseră taine pentru ei erau lămurite acum. Înţelegerea, pe care o primiseră o dată cu revărsarea Duhului, i-a făcut să se ruşineze de închipuitele lor teorii imaginare. Presupunerile şi tâlcuirile lor erau nebunie în comparaţie cu cunoştinţa pe care o primiseră despre lucrurile cereşti. Ei erau călăuziţi de Duhul Sfânt; şi asupra minţii lor, cândva întunecată, acum strălucea lumina.
39:23 Dar ucenicii încă nu primiseră deplina împlinire a făgăduinţei lui Hristos. Ei primiseră toată cunoştinţa despre Dumnezeu, pe care au putut să o suporte, însă deplina împlinire a făgăduinţei că Hristos avea să li-L descopere lămurit pe Tatăl era încă în viitor. Aşa este şi azi. Cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este parţială şi nedesăvârşită. Când lupta se va termina şi Omul Isus Hristos îi va recunoaşte înaintea Tatălui pe credincioşii Săi lucrători, care, într-o lume de păcat, au dat o credincioasă mărturie despre El, atunci ei vor înţelege lămurit lucrurile care acum sunt taine pentru ei.
39:24 Hristos duce cu Sine, în curţile cereşti, proslăvita Sa natură umană. Celor care-L primesc, El le dă putere să devină fii ai lui Dumnezeu, pentru ca la urmă Dumnezeu să-i primească drept ai
39:25 Săi, spre a locui cu El pentru veşnicie. Dacă, în timpul acestei vieţi, ei sunt credincioşi lui Dumnezeu, la urmă "ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi scris pe frunţile lor." (Apoc. 22,4) Şi care alta este fericirea cerului decât de a-L vedea pe Dumnezeu? Ce bucurie mai mare va avea păcătosul mântuit prin harul lui Hristos, decât să privească faţa lui Dumnezeu şi să-L ştie ca Tată?