37:1 URMĂRILE PĂCATULUI
37:2 Dar, deşi este adevărat că la început Dumnezeu putea fi văzut în natură, nu urmează că, după cădere, lui Adam şi urmaşilor săi le-a fost descoperită, prin lumea naturală, o cunoaştere perfectă a lui Dumnezeu. Natura îi putea preda omului învăţăturile ei atâta vreme cât el era în stare de nevinovăţie. Însă nelegiuirea a adus o vătămare a pământului şi s-a interpus între natură şi Dumnezeul naturii. Dacă Adam şi Eva ar fi rămas continuu ascultători de Creatorul lor, dacă ar fi rămas pe cărarea umblării în deplină dreptate,
37:3 ei ar fi continuat să înveţe despre Dumnezeu din lucrările Sale. Însă, când au dat ascultare ispititorului şi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, lumina veşmintelor nevinovăţiei cereşti s-a depărtat de la ei. Lipsiţi de lumină cerească, ei n-au mai putut să discearnă caracterul lui Dumnezeu din lucrările mâinilor Lui.
37:4 Şi, prin neascultarea omului, a avut loc o schimbare chiar şi în natură. Pătată de blestemul păcatului, natura poate da doar o mărturie nedesăvârşită despre Creator. Ea nu poate dezvălui caracterul Său în toată desăvârşirea lui.
37:5 UN ÎNVĂŢĂTOR DIVIN
37:6 Avem nevoie de un Învăţător divin. Pentru ca lumea să nu rămână în întuneric, în veşnică noapte spirituală, Dumnezeu ni S-a descoperit în Isus Hristos. Hristos este "adevărata Lumină, care luminează pe orice om venit în lume." (Ioan 1,9). "Lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu" s-a dezvăluit "pe faţa lui Isus Hristos" (2 Cor. 4,6). Lumina lui Hristos, iluminând priceperea noastră şi strălucind peste faţa naturii, ne face în stare să citim continuu învăţămintele iubirii lui Dumnezeu în lucrările create de El.
37:7 NATURA MĂRTURISEŞTE DESPRE DUMNEZEU
37:8 Lucrurile din natură, pe care le privim noi azi, ne dau doar o slabă idee despre frumuseţea şi măreţia Edenului. Totuşi, a rămas încă multă frumuseţe. Natura mărturiseşte că Cineva nemărginit în putere, mare în bunătate, îndurare şi iubire, a creat pământul şi l-a îmbelşugat cu viaţă şi bucurie. Chiar în starea lor adumbrită, toate lucrurile descoperă lucrarea mâinilor Maestrului Artist. Cu toate că păcatul a mânjit forma şi frumuseţea lucrurilor naturii, deşi pe ele se pot vedea urmele lucrării prinţului puterii văzduhului, totuşi ele vorbesc despre Dumnezeu. În tufele ţepoase, în spini, mărăcini, neghină,
37:9 putem citi legea osândirii, dar, din frumuseţea lucrurilor din natură şi din minunata potrivire a lor la nevoile şi spre fericirea noastră, putem învăţa că Dumnezeu încă ne iubeşte şi că îndurarea Sa continuă să se manifeste în lume.
37:10 "Cerurile spun slava lui Dumnezeu, Şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru O noapte dă de ştire alteia despre El. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, Al căror sunet să fie auzit." (Ps. 19,1-3)
37:11 NEPUTINŢA OMULUI DE A INTERPRETA NATURA
37:12 Despărţiţi de Hristos, noi suntem neînstare să tâlcuim aşa cum se cuvine limba naturii. Cea mai anevoioasă şi mai umilitoare învăţătură pe care trebuie să o deprindă omul este propria sa ineficienţă în dependenţa de înţelepciunea omenească şi sigura înfrângere a strădaniilor sale de a citi natura aşa cum se cuvine. Prin sine însuşi, el nu poate tâlcui natura fără să o aşeze mai presus de Dumnezeu. El este într-o situaţie asemănătoare atenienilor, care, printre altarele lor consacrate închinării la natură, aveau unul pe care-l dedicaseră "unui dumnezeu necunoscut". În adevăr, Dumnezeu le era necunoscut. El este necunoscut pentru toţi cei care, fără călăuzirea Învăţătorului divin, se preocupă de studiul naturii. Negreşit, ei vor ajunge la concluzii greşite.
37:13 Cu priceperea sa omenească, lumea nu Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Înţelepţii ei adună o nedesăvârşită cunoaştere despre El din lucrurile create de El; însă aceasta, departe de a le da înalte concepţii despre Dumnezeu, departe de a înălţa mintea şi sufletul şi a aduce întreaga făptură în conformitate cu voia Sa, tinde să-i facă pe oameni idolatri. În orbirea lor, ei proslăvesc natura şi legile naturii mai mult decât pe Dumnezeul naturii.
37:14 Dumnezeu a îngăduit ca asupra lumii să se reverse un potop de lumină prin descoperirile ştiinţei şi artei; dar, când oamenii de ştiinţă judecă făţiş aceste subiecte numai din punct de vedere omenesc, cu siguranţă vor greşi. Minţile cele mai dotate, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, se tulbură, încercând să aprofundeze legăturile dintre ştiinţă şi revelaţie. Creatorul şi lucrările Lui sunt mai presus de puterea lor de pricepere; şi, fiindcă acestea nu pot fi explicate prin legile naturale, raportul Bibliei este declarat ca nefiind vrednic de încredere.
37:15 Cei care pun la îndoială temeinicia rapoartelor Scripturii şi-au pierdut ancora şi sunt lăsaţi să se sfărâme de stâncile necredinţei. Când nu se dovedesc în stare să-L cântărească pe Creator şi lucrările Lui, prin nedesăvârşita cunoaştere a ştiinţei, ei pun la îndoială existenţa lui Dumnezeu şi îi atribuie naturii o putere nemărginită.
37:16 În adevărata ştiinţă nu poate fi nimic potrivnic învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu, căci amândouă au acelaşi Autor. O corectă înţelegere a amândurora va dovedi că ele sunt în armonie. Adevărul, fie în natură, fie în descoperire, este în armonie cu el însuşi, în toate manifestările lui. În mintea neluminată prin Spiritul lui Dumnezeu, va fi totdeauna întuneric cu privire la puterea Sa. Iată de ce, atât de adesea, ideile omeneşti cu privire la ştiinţă contrazic învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.
37:17 LEGILE CREAŢIUNII
37:18 Niciodată lucrarea creaţiunii nu poate fi explicată prin ştiinţă. Ce ştiinţă poate lămuri taina vieţii?
37:19 Teoria că, atunci când a adus lumea la fiinţă, Dumnezeu nu a creat materia este neîntemeiată. La plămădirea lumii noastre, Dumnezeu nu era îndatorat unei materii dinainte existente. Dimpotrivă, toate lucrurile materiale şi spirituale au apărut înaintea Domnului Iehova, la glasul Lui,
37:20 şi au fost create în vederea planului Său. Cerurile şi toată oştirea lor, pământul şi toate lucrurile de pe el nu sunt doar lucrarea mâinii Sale; ele au luat fiinţă prin suflarea gurii Sale.
37:21 "Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede nu a fost făcut din lucruri care se văd." (Evrei 11,3) "Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului Şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui Căci El zice, şi se face; Porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă." (Ps. 33,6-9) LEGILE NATURII Preocupându-se de legile materiei şi ale naturii, mulţi, chiar dacă nu tăgăduiesc, ajung să piardă din vedere puterea lui Dumnezeu. Ei exprimă ideea că natura acţionează independent de Dumnezeu, având prin sine şi de la sine propriile sale posibilităţi şi puteri prin care să acţioneze. În mintea lor, există o categorică deosebire între natural şi supranatural. Naturalul este atribuit cauzelor obişnuite, neavând nici o legătură cu puterea lui Dumnezeu. Puterea vitală îi este atribuită materiei, şi din natură se face o zeitate. Se presupune că materia este aşezată în anumite corelaţii şi lăsată să lucreze după legi fixe, în care nici Dumnezeu nu Se poate amesteca; că natura este dotată cu anumite proprietăţi şi pusă în ascultare faţă de legi, şi apoi lăsată ca de la sine să asculte de aceste legi şi să săvârşească lucrarea pe care dintru început a determinat-o.
37:22 Aceasta este ştiinţă falsă. În Cuvântul lui Dumnezeu, nu există nimic care s-o sprijine. Dumnezeu nu-Şi desfiinţează legile, ci lucrează continuu prin ele, folosindu-le drept unelte ale Sale. Ele nu lucrează prin ele însele. Dumnezeu este neîncetat
37:23 la lucru în natură. Ea este servul Său, îndrumat după cum Îi place. În lucrarea sa, natura mărturiseşte despre prezenţa inteligentă şi puterea activă a unei Fiinţe care Se găseşte în toate lucrările Sale, aşa cum Îi place. Nu datorită unei originare puteri inerente naturii, an după an îşi dă Pământul roadele şi-şi continuă drumul în jurul soarelui. Mâna puterii infinite este neîncetat la lucru, călăuzind această planetă. Puterea lui Dumnezeu, exercitată clipă de clipă, este aceea care îi menţine poziţia în cursul rotaţiei ei.
37:24 Dumnezeul cerurilor este neîncetat la lucru. Prin puterea Sa apare vegetaţia, apare orice frunză şi înfloreşte orice floare. Fiecare picătură de ploaie sau fulg de zăpadă, fiecare fir de iarbă, fiecare frunză, floare şi pomişor mărturiseşte despre Dumnezeu. Aceste lucruri micuţe, atât de obişnuite în jurul nostru, ne învaţă că nimic nu rămâne neobservat de infinitul Dumnezeu, nimic nu este prea mic pentru atenţia Sa.
37:25 Mecanismul corpului omenesc nu poate fi înţeles pe deplin; el prezintă taine care îl pun în încurcătură şi pe cel mai priceput. Nu datorită unui mecanism, care o dată pus în mişcare îşi continuă lucrul, pulsul bate şi respiraţie urmează după respiraţie. În Dumnezeu trăim, ne mişcăm şi avem fiinţă. Fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii este o continuă dovadă a puterii unui Dumnezeu prezent în orice clipă.
37:26 Dumnezeu face ca soarele să se înalţe pe cer. El deschide ferestrele cerului şi dă ploaia. El face să crească iarba pe munţi. "El dă zăpada ca lâna, El presară bruma ca cenuşa." (Ps. 147,16) "La glasul tunetului Său, apele freamătă în cer! El sloboade fulgere pentru ploaie şi scoate vânturile din vistieriile Sale." (Ier. 10,13)
37:27 Domnul este continuu la lucru, susţinând şi folosind
37:28 drept servi ai Săi lucrurile pe care le-a făcut. Hristos spunea: "Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez." (Ioan 5,17)