33:1 SACRIFICIUL DE SINE
33:2 Ce cuvinte ar fi putut să exprime iubirea lui Dumnezeu pentru familia omenească, atât de puternic cum este exprimată de darul singurului Său Fiu, dat pentru răscumpărarea noastră? Cel nevinovat a purtat pedeapsa pentru cel vinovat. "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu." (Ioan 3,16-18)
33:3 Hristos S-a dat pe Sine Însuşi ca jertfă de ispăşire pentru mântuirea lumii pierdute. El a fost tratat aşa cum meritam noi, pentru ca noi să fim trataţi aşa cum merită El. El a fost osândit pentru păcatele noastre, la care El nu avea nici o parte, pentru ca noi
33:4 să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi nu avem nici o parte. El a suferit moartea noastră, pentru ca noi să putem primi viaţa Lui. "Prin rănile Lui suntem tămăduiţi." (Is. 53,5) Hristos a fost ispitit în toate privinţele ca şi noi, de către acela care pe vremuri stătuse în loialitate alături de El, în curţile cereşti. Priviţi-L pe Fiul lui Dumnezeu în pustietatea ispitei, în timpul celei mai mari slăbiciuni, asaltat de ispita cea mai aprigă. Priviţi-L în cursul anilor slujirii Sale, atacat din toate părţile de forţele răului. Priviţi-L în agonia Lui pe cruce. El a suferit toate acestea pentru noi.
33:5 Viaţa pământească a Domnului Hristos, atât de plină de trudă şi de jertfă, a fost înveselită la gândul că strădania Lui nu va fi în zadar. Dându-Şi viaţa pentru viaţa oamenilor, El urma să câştige lumea din nou la ascultare. Deşi mai întâi trebuia să fie primit botezul sângelui, deşi păcatele lumii aveau să apese asupra sufletului Său nevinovat, totuşi, pentru bucuria care-I era pusă înainte, El a ales să sufere crucea şi a dispreţuit ocara.
33:6 Studiaţi definiţia dată de Domnul Hristos adevăratului misionar: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze." (Marcu 8,34). A-L urma pe Hristos, aşa cum se spune în cuvintele acestea, nu e o pretenţie, o farsă. Isus aşteaptă ca ucenicii Lui să umble de aproape pe urmele Lui, suferind ce a suferit El, suportând ce a suportat El, biruind aşa cum a biruit El. El aşteaptă cu nerăbdare să vadă că aceia care se dau drept urmaşi ai Săi dau pe faţă spiritul jertfirii de sine.
33:7 Aceia care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal, alegând să fie părtaşi la suferinţele Lui, să trăiască viaţa Lui de lepădare de sine şi să îndure ocara pentru El, vor înţelege ce înseamnă a fi un adevărat misionar medical.
33:8 Când toţi misionarii noştri vor trăi viaţa cea nouă în Hristos, când vor lua Cuvântul Lui drept călăuză, vor avea o înţelegere mai clară a ceea ce constituie adevărata lucrare misionară medicală. Lucrarea aceasta va avea un sens
33:9 mai adânc pentru ei, dacă vor asculta necondiţionat de Legea săpată în piatră cu Însuşi degetul lui Dumnezeu, cuprinzând porunca Sabatului, cu privire la care Hristos Însuşi le-a spus, prin Moise, copiilor lui Israel: "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: 'Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta să fie între Mine şi copiii lui Israel, un semn veşnic.'" (Ex. 31,13.16.17) Să studiem cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să putem proclama cu putere solia ce trebuie să fie dată în aceste zile de pe urmă. Mulţi, dintre aceia asupra cărora se revarsă lumina vieţii plină de jertfire de Sine a Mântuitorului, refuză să trăiască o viaţă în armonie cu voinţa Lui. Ei nu sunt dispuşi să trăiască o viaţă de sacrificiu pentru binele altora. Ei doresc să se înalţe pe ei înşişi. Pentru unii ca aceştia, adevărul şi neprihănirea şi-au pierdut însemnătatea, iar influenţa lor necreştin îi face pe mulţi să se abată de la Mântuitorul. Dumnezeu cheamă lucrători sinceri şi statornici, a căror viaţă să contracareze influenţa acelora care lucrează împotriva Lui.
33:10 Eu sunt instruită să spun fiecărui lucrător misionar medical: Urmează Căpeteniei. El este Calea, Adevărul şi Viaţa. El este exemplul tău. Asupra tuturor lucrătorilor misionari medicali zace răspunderea de a păstra în atenţia lor viaţa de slujire neegoistă a Domnului Hristos. Ei trebuie să-şi ţină ochii pironiţi la Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei lor. El este Izvorul a toată lumina, Fântâna tuturor binecuvântărilor.
33:11 O POZIŢIE HOTĂRÂTĂ PENTRU DREPTATE
33:12 În aceste timpuri de evlavie bolnavă şi de principii pervertite, Dumnezeu îi invită pe lucrătorii Săi să dea pe faţă o spiritualitate sănătoasă şi plină de influenţă.
33:13 Fraţilor şi surorilor, aceasta cere Dumnezeu de la voi. Fiecare părticică a influenţei voastre să fie folosită pentru Hristos. Voi trebuie să spuneţi acum lucrurilor pe numele lor adevărat şi să staţi tare în apărarea adevărului aşa cum este el în Isus.
33:14 Este potrivit ca fiecare suflet a cărui viaţă este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu să vină acum în front şi să lupte pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Adevărul trebuie să fie apărat, iar Împărăţia lui Dumnezeu să fie făcută să înainteze aşa cum s-ar face dacă Hristos ar fi în persoană pe pământ. Dacă ar fi aici, El ar fi pornit să-i mustre pe mulţi care, deşi se dau drept misionari medicali, nu au ales să înveţe de la Marele Misionar medical blândeţea şi umilinţa Lui. În viaţa unora dintre aceştia, care ocupă poziţii înalte în lucrarea misionară medicală, eul a fost înălţat. Până când nu se vor curăţi de orice dorinţă de a înălţa eul, ei nu vor putea să înţeleagă cu claritate caracterul lui Hristos şi nici nu vor putea să facă lucrarea pe care a făcut-o El.
33:15 Atunci când Duhul Sfânt va conduce mintea membrilor din comunităţile noastre, se va vedea, în vorbire, în servire şi în spiritualitate, un standard mai înalt decât se dă pe faţă acum. Membrii comunităţii vor fi reînvioraţi prin apa vieţii, iar lucrătorii, lucrând sub o singură Căpetenie, şi anume Hristos, Îl vor reprezenta pe Domnul lor în spirit, în cuvânt şi faptă şi se vor încuraja unul pe altul să meargă înainte în măreaţa lucrare de încheiere în care suntem angajaţi. Va avea loc o sănătoasă sporire a unităţii şi a iubirii, care va da lumii mărturie cu privire la faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru răscumpărarea păcătoşilor. Adevărul divin va fi înălţat; şi, când va lumina ca o lampă care arde, noi îl vom înţelege mai clar şi tot mai clar.
33:16 Adevărul probator pentru acest timp nu este produsul minţii vreunui om. El este de la Dumnezeu. El este adevărata filozofie pentru aceia care şi-l apropie. Hristos S-a întrupat, pentru ca noi să putem fi sfinţiţi şi răscumpăraţi prin credinţa în adevăr. Aceia care ţin adevărul în neprihănire să se ridice şi să pornească încălţaţi cu râvna Evangheliei
33:17 păcii şi să proclame adevărul la aceia care nu-l cunosc. Să facă urme drepte cu picioarele lor, ca nu cumva cel ce şchiopătează să fie abătut din cale.
33:18 Noi trebuie să ne unim şi, prin adevărata lucrare misionară medicală, să pregătim calea pentru Împăratul nostru, care e gata să vină. Dar să ne amintim că unirea creştină nu înseamnă că identitatea creştină trebuie să fie contopită în aceea a altuia şi nici nu înseamnă că mintea unuia să fie condusă şi controlată de mintea altuia. Dumnezeu nu a dat nimănui puterea pe care unii, prin cuvânt şi faptă, caută să o pretindă. Dumnezeu cere ca fiecare om să rămână liber şi să urmeze îndrumările Cuvântului.
33:19 Să căutăm să creştem în cunoaşterea adevărului, dând toată lauda şi gloria Aceluia care este una cu Tatăl. Să căutăm cu cea mai mare râvnă ungerea cerească, Duhul Sfânt. Să ne străduim să avem un creştinism curat şi care se dezvoltă, creşte, pentru ca în curţile cereşti să putem fi declaraţi, în cele din urmă, desăvârşiţi în Hristos.
33:20 "Iată, Mirele vine: ieşiţi-I în întâmpinare." (Mat. 25,6). Nu pierdeţi acum timpul, ci ridicaţi lumina lămpii voastre şi curăţiţi-o. Nu pierdeţi timp, ci căutaţi să desăvârşiţi unitatea unuia cu altul. Trebuie să ne aşteptăm la dificultăţi. Greutăţile vor veni. Hristos, Căpetenia mântuirii noastre, a fost făcut desăvârşit prin suferinţă. Urmaşii Lui vor da piept cu vrăjmaşul de multe ori şi vor fi greu încercaţi; dar nu trebuie să deznădăjduiască. Domnul Hristos le spune: "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea." (Ioan 16,33) Următoarele rânduri zugrăvesc lupta creştină:
33:21 "Gândeam că drumul creştin înspre ceruri E plin de lumină ca ziua de vară, ca zorile ei; Dar Tu mi-arătaşi cărăruia întunecoasă şi aspră Cu colţuri de stânci şi plină de ghimpi.
33:22 Visam la cereşti răsplătiri şi renume. Frumoasele ramuri de finic, veşminte, coroană de aur Acestea ceream, dar Tu mi-arătaşi o cruce şi un mormânt."
33:23 Secţiunea a patra - Fiţi în gardă
33:24 "Vegheaţi, fiţi tari in credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!" (1 Cor. 16,13.14).
33:25 Lecţii din trecut
33:26 CENTRALIZARE
33:27 A fost planul lui Dumnezeu ca, după potop, ca împlinire a poruncii date lui Adam, oamenii să se împrăştie pe întregul pământ, pentru a-l umple şi a-l supune.
33:28 Dar, când urmaşii lui Noe s-au înmulţit, s-a dat pe faţă apostazia. Aceia care doreau să lepede restricţia Legii lui Dumnezeu s-au hotărât să se despartă de adoratorii lui Iehova. Ei se hotărâră să ţină comunitatea lor unită într-un singur corp şi să formeze o monarhie care cu timpul să cuprindă întregul pământ. Ei s-au hotărât să zidească o cetate în câmpia Şinear şi în ea să ridice un turn care să fie minunea lumii. Turnul acesta urma să fie atât de înalt, încât nici un potop să nu poată ajunge până la vârful lui, şi atât de masiv, încât nimic să nu-1 poată distruge. în felul acesta, ei nădăjduiau să-şi facă un adăpost lucrat de ei înşişi şi să ajungă independenţi de Dumnezeu.
33:29 Confederaţia aceasta s-a născut din revolta împotriva lui Dumnezeu. Locuitorii din câmpia Şinear şi-au înfiinţat împărăţia pentru înălţare de sine, nu pentru gloria lui Dumnezeu. Dacă ar fi izbutit, s-ar fi născut o mare forţă care avea să alunge neprihănirea şi să inaugureze o nouă religie. Lumea ar fi fost demoralizată. Teorii eronate ar fi abătut
33:30 mintea de la preceptele divine, iar Legea lui Iehova ar fi fost trecută cu vederea şi uitată. Dar Dumnezeu n-a lăsat niciodată lumea fără martori ai Săi. în vremea aceea s-au găsit oameni care s-au smerit înaintea lui Dumnezeu şi au strigat: "O, Dumnezeule", s-au rugat ei, "stai la mijloc între cauza Ta şi planurile şi metodele oamenilor". "Şi Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul, pe care îl zidiseră fiii oamenilor" (Gen. 11,5). îngerii au fost trimişi să nimicească planurile ziditorilor.
33:31 Turnul ajunsese la o înălţime destul de semeaţă şi era cu neputinţă pentru lucrătorii din vârf să comunice direct cu cei de jos; de aceea, din loc în loc erau puşi oameni care să primească şi să comunice mai departe ordinele cu privire la materialele necesare sau alte îndrumări cu privire la lucrare. In timp ce se transmiteau în felul acesta ordinele de la unul la altul, limbile s-au amestecat, aşa încât se cereau materiale de care nu era nevoie şi poruncile primite erau adesea opusul celor care fuseseră date. A urmat confuzie şi groază. întreaga lucrare s-a oprit pe loc. Mai departe, nu mai putea fi armonie şi colaborare. Constructorii nu erau în stare nicicum să-şi explice straniile neînţelegeri dintre ei şi, în furia şi dezamăgirea lor, îşi aduceau învinuiri unul altuia. Confuzia lor s-a sfârşit cu ceartă şi vărsare de sânge. Fulgere din cer au sfărâmat partea de sus a turnului şi l-au răsturnat la pământ. Oamenii au fost făcuţi să simtă că este un Dumnezeu care stăpâneşte în ceruri şi că El poate să încurce şi să sporească încurcătura, pentru a-i învăţa pe oameni că nu sunt decât oameni.
33:32 Dumnezeu rabdă îndelung perversitatea oamenilor, dându-le prilej îndestulător de pocăinţă; dar El notează toate născocirile pe care le pun la cale pentru a se împotrivi autorităţii Lui, celei drepte şi sfinte.
33:33 Până la data aceea, toţi vorbiseră aceeaşi limbă; acum, cei care puteau să-şi înţeleagă unul altuia vorbirea s-au unit în cete; unii au luat-o într-o parte, iar alţii în altă parte. "De acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului." (Gen. 11,9)
33:34 În zilele noastre, Domnul doreşte ca poporul Său să se împrăştie pe întreaga faţă a pământului. Nu trebuie să formeze colonii. Domnul Isus spunea: ,,Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură." (Marcu 16,15). Când ucenicii au urmat înclinaţia lor de a rămâne în mare număr la Ierusalim, a fost îngăduit să vină asupra lor persecuţia şi au fost împrăştiaţi prin toate părţile locuite ale lumii.
33:35 Timp de ani de zile, poporului nostru i-au fost aduse solii de avertizare şi de îndemn, zorindu-1 să pornească în marele câmp al secerişului Domnului şi să lucreze în mod neegoist pentru suflete. Din mărturiile scrise în 1895 şi 1899, redau următoarele paragrafe:
33:36 "Adevăraţii lucrători misionari nu vor alcătui colonii. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie străin şi peregrin pe pământ. Investirea unor mari sume de bani la dezvoltarea lucrării într-un singur loc nu e după planul lui Dumnezeu. Trebuie să se înfiinţeze instituţii în multe locuri. Trebuie să fie înfiinţate şcoli şi sanatorii în locuri unde acum nu e nimic ce poate să reprezinte lucrarea. Aceste instituţii nu trebuie să fie înfiinţate pentru a face bani, ci cu scopul de răspândi adevărul. Ar trebui să se procure teren la distanţă de oraşe, unde se pot dezvolta şcoli, în care să se poată da educaţie tinerilor în agricultură şi lucrări tehnice."
33:37 "Principiile adevărului prezent trebuie să se răspândească tot mai mult. Sunt unii care raţionează dintr-un punct de vedere greşit. Pentru că e mai convenabil ca lucrarea să fie
33:38 concentrată într-un singur loc, ei sunt în favoarea îngrămădirii tuturor lucrurilor într-o singură localitate. Mari rele vin de pe urma acestui fapt. Locuri care ar trebui să fie ajutate rămân pustii."
33:39 "Ce aş putea spune poporului nostru spre a-l face să urmeze o cale care să fie pentru binele lui prezent şi veşnic? Nu vor cei din Battle Creek să ia seama la lumina dată lor de Dumnezeu? Nu vor ei să se lepede de sine, să ia crucea şi să-I urmeze lui Isus? Nu vor ei să asculte de chemarea Conducătorului lor, de a părăsi Battle Creek-ul, şi să dezvolte instituţii în alte locuri? Nu vor ei oare să meargă în locurile întunecate ale pământului, pentru a vesti iubirea lui Hristos, încrezându-se în Dumnezeu pentru a le da succes?"
33:40 "Nu e planul lui Dumnezeu ca poporul Său să se îngrămădească în Battle Creek. Isus zice: 'Mergeţi azi şi lucraţi în via Mea. Depărtaţi-vă de locurile unde nu e nevoie de voi. înfigeţi stindardul adevărului în târguri şi oraşe care n-au auzit solia. Pregătiţi calea pentru venirea Mea. Cei ce se află la drumuri şi garduri trebuie să audă chemarea'.
33:41 Domnul va face din pustie un loc sacru, atunci când poporul Său, plin de spirit misionar, va trece la înfiinţarea de centre pentru lucrarea Sa, va înfiinţa sanatorii, unde bolnavii şi suferinzii pot fi îngrijiţi, şi şcoli, unde tinerii să poată fi educaţi în direcţia cea bună.
33:42 S-a susţinut că ar fi mari foloase de pe urma punerii atâtor instituţii în strânsă legătură; că ele vor fi întărite unele pentru altele şi că ar putea oferi ajutor acelora care caută educaţie şi ocupaţie. Aceasta e după judecata omenească; se va admite că, din punct de vedere omenesc, se obţin multe avantaje din îngrămădirea unor răspunderi atât de numeroase în Battle Creek; dar viziunea trebuie să fie extinsă."
33:43 În ciuda sfaturilor frecvente, oamenii
33:44 au continuat să plănuiască, în sens contrariu, în vederea centralizării puterii, pentru gruparea multor instituţii sub o singură conducere. Lucrarea aceasta s-a pornit în birourile de la Review and Herald. Lucrurile s-au dezvoltat într-o direcţie, şi apoi în altă direcţie. Acela care a iniţiat chemarea la gruparea lucrării editoriale sub o singură putere conducătoare, cu sediul în Battle Creek, a fost vrăjmaşul lucrării noastre.
33:45 Apoi a câştigat teren ideea că lucrarea misionară medicală ar propăşi foarte mult dacă toate instituţiile noastre medicale şi toate celelalte întreprinderi misionare medicale ar fi grupate sub conducerea asociaţiei misionare medicale din Battle Creek.
33:46 Mi s-a spus că trebuie să-mi înalţ vocea pentru a da avertismente împotriva acestui lucru. Nu trebuia să fim sub controlul unor oameni care nu se puteau controla pe ei înşişi şi care nu erau dispuşi să fie ascultători de Dumnezeu. Noi nu trebuia să fim conduşi de oameni care doreau ca puterea conducătoare să fie cuvântul lor. Creşterea dorinţei de a conduce a fost foarte puternică, iar Dumnezeu a trimis avertizare după avertizare, interzicând confederarea şi contopirea. El ne-a avertizat să nu ne luăm obligaţia să împlinim anumite înţelegeri, care vor fi prezentate de oameni care se străduiesc să ajungă să controleze mişcările fraţilor lor.