31:31 ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Auzind solia adevărului, oamenii sunt conduşi la acceptarea Sabatului şi la unirea cu biserica prin botez. Ei urmează să poarte semnul lui Dumnezeu, ţinând Sabatul creaţiunii. Ei trebuie să ştie pentru ei înşişi că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu înseamnă viaţă veşnică. Într-o astfel de lucrare pot fi investite, fără teamă de pierdere, mijloace şi muncă sârguincioasă, deoarece e o lucrare care va dăinui. n felul acesta, aceia care au fost morţi în păcate şi fărădelege sunt aduşi în comuniune cu sfinţii şi sunt făcuţi să şadă în locuri cereşti împreună cu Hristos. Picioarele lor sunt aşezate pe o temelie sigură. Ei sunt făcuţi în stare să atingă un nivel înalt, chiar cele mai ridicate înălţimi ale credinţei, deoarece creştinii fac cărări drepte cu picioarele lor, ca nu cumva cel care şchiopătează să fie abătut din cale. Fiecare comunitate trebuie să lucreze pentru cei gata să piară din cuprinsul graniţelor ei şi apoi şi pentru cei din afară. Membrii trebuie să strălucească în afară ca pietre vii din templul lui Dumnezeu, reflectând lumina cerească. Nu trebuie să se facă o lucrare la noroc, la întâmplare, împrăştiată. A ţine strâns sufletele care pier înseamnă mai mult decât de a face rugăciuni pentru un beţiv şi apoi, pentru că el plânge şi-şi mărturiseşte murdăriile sufletului, să-l declari mântuit. Lupta trebuie să se dea iar şi iar.