30:1 UN CUVÂNT DE ÎNDEMNARE
30:2 Dumnezeu doreşte ca instituţiile Sale şi copiii Săi aleşi, adoptaţi, să-L onoreze, dând pe faţă atributele caracterului creştin. Lucrarea pe care Evanghelia o îmbrăţişează ca lucrare misionară este o lucrare ce merge drept înainte, o lucrare importantă, care va străluci tot mai puternic până la miezul zilei. Dumnezeu nu doreşte ca credinţa poporului Său să ia caracterul sau înfăţişarea lucrării umanitare, numite acum lucrare misionară medicală. Mijloacele şi talentele poporului Său nu trebuie să fie îngropate în mahalalele din New-York sau Chicago. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcută pe direcţiile cele bune.
30:3 Trebuie să se dea pe faţă lepădare de sine şi jertfire de sine. Trebuie să lucrăm aşa cum a lucrat Hristos, în simplitate şi modestie, în smerenie şi consacrare. În felul acesta vom fi făcuţi
30:4 în stare să săvârşim o lucrare deosebită de alte lucrări misionare din lumea noastră.
30:5 Sunt mulţi cei despre care se presupune că au fost scoşi din groapa în care căzuseră, cărora nu li se poate acorda încrederea de sfetnici, nici nu sunt consideraţi vrednici de încredere, spre a fi angajaţi în lucrarea din aceste zile de pe urmă. Vrăjmaşul e hotărât să amestece eroarea cu adevărul. Pentru a face aceasta, el foloseşte prilejul ce i se dă prin clasa celor decăzuţi, pentru care se lucrează atât de mult şi se cheltuieşte atât de mult, clasa celor al căror apetit a fost stricat prin îngăduinţă, al căror suflet a fost ticăloşit, al căror caracter a fost rău format şi schilodit, ale căror obiceiuri şi dorinţe sunt scârboase, care gândesc în mod obişnuit numai la rău. Caracterele unora ca aceştia pot fi transformate; dar cât de puţini sunt aceia pentru care lucrarea este deplină şi dăinuitoare!
30:6 Unii vor fi sfinţiţi prin adevăr; dar mulţi fac o schimbare superficială în obiceiurile şi practicile lor şi apoi îşi închipuie că sunt creştini. Sunt primiţi în cercul bisericii, dar ei sunt un mare necaz şi o mare grijă. Prin ei, Satana caută să semene în biserică seminţele geloziei, necinstei, criticii şi învinuirii. În felul acesta, caută să-i strice pe ceilalţi membri ai bisericii. Înclinaţia care i-a stăpânit din copilărie, care i-a făcut să o rupă cu orice restricţie şi i-a degradat, încă îi mai stăpâneşte. Se spune despre ei că sunt salvaţi, dar prea adesea timpul arată că lucrarea făcută pentru ei nu i-a făcut copii supuşi ai lui Dumnezeu. La orice presupusă lipsă de respect, se trezesc sentimente de ură. Ei cultivă vrăjmăşia, mânia, răutatea. Prin cuvintele şi spiritul lor, arată că n-au fost născuţi din nou. Tendinţele lor trag tot în jos, spre cele senzuale. Ei sunt nevrednici de încredere, nerecunoscători, nesfinţi. Aşa stau lucrurile cu toţi aceia ce n-au fost temeinic convertiţi. Fiecare dintre caracterele acestea schilodite, netransformate, devine un capabil lucrător al lui Satana, dând naştere la dezbinare şi ceartă.
30:7 Domnul ne-a trasat metodele de lucru. Ca popor,
30:8 noi nu trebuie să extindem şi să copiem metodele Armatei Salvării. Nu aceasta e lucrarea pe care ne-a dat-o Domnul. Tot aşa, nu e lucrarea noastră de a-i osândi şi de a rosti cuvinte aspre împotriva lor. În Armata Salvării sunt suflete scumpe, pline de jertfire de sine. Trebuie să-i tratăm cu bunătate. În Armata Salvării sunt suflete cinstite, care Îl servesc pe Domnul cu sinceritate şi care vor vedea mai multă lumină, înaintând spre primirea întregului adevăr. Lucrătorii din Armata Salvării încearcă să-i salveze pe cei trecuţi cu vederea şi călcaţi în picioare. Nu-i descurajaţi. Lăsaţi ca ei să facă felul acela de lucrare, cu propriile lor metode şi în felul lor. Dar Domnul a arătat lămurit lucrarea pe care trebuie să o facă adventiştii de ziua a şaptea. Trebuie să se ţină adunări în tabără şi în corturi. Trebuie să se proclame adevărul prezent. Trebuie să se aducă o mărturie precisă. Iar cuvântările trebuie să fie atât de simple, încât şi copiii să le poată înţelege.
30:9 AJUTÂNDU-L SAU ÎMPIEDICÂNDU-L PE DOMNUL
30:10 Sunt persoane care intră în lucrarea misionară medicală şi care sunt în primejdia de a aduce în ea sentimente rele din cele primite în educaţia lor de mai înainte. Ele trebuie să practice principiile trasate în Cuvântul lui Dumnezeu, altminteri lucrarea va fi desfigurată de ideile lor preconcepute. Atunci când lucrăm cu toată iscusinţa sfinţită pe care ne-a dat-o Dumnezeu, atunci când dăm la o parte voinţa noastră, pentru a primi voinţa lui Dumnezeu, când eul este zilnic crucificat, atunci se văd rezultate bune. Mergem înainte în credinţă, ştiind că Domnul a făgăduit să-Şi asume lucrarea încredinţată Lui şi că El o va realiza; deoarece El nu face niciodată nici o greşeală şi niciodată nu e înfrânt.
30:11 Servii Domnului sunt simpli administratori. Domnul va lucra prin ei atunci când ei I se predau pentru a fi călăuziţi de Duhul Sfânt. Atunci când prin credinţă oamenii se aşează în mâinile Domnului, zicând: "Iată-mă, trimite-mă", El îi primeşte pentru slujire. Dar oamenii nu trebuie să pună piedici
30:12 planurilor Sale, prin născociri ambiţioase. De ani de zile, Domnul are o ceartă cu copiii poporului Său, deoarece ei au urmat propria lor judecată şi nu s-au sprijinit pe înţelepciunea dumnezeiască. Lucrătorii să ia seama ca nu cumva să se aşeze în calea Domnului, împiedicând înaintarea lucrării Lui, crezând că înţelepciunea lor e îndestulătoare pentru plănuirea şi executarea cu succes a lucrării Sale. Dacă fac lucrul acesta, Domnul va corecta greşeala lor. El îi luminează şi îi formează pe lucrătorii Săi prin Spiritul Său divin. El potriveşte propriile Sale intervenţii providenţiale, pentru a săvârşi lucrarea Sa, potrivit cu gândul şi voia Sa.
30:13 SCOPUL LUI DUMNEZEU CU LUCRĂTORII SĂI
30:14 Dacă oamenii se vor smeri înaintea lui Dumnezeu, dacă nu-şi vor înălţa propria lor judecată la rangul de putere atotstăpânitoare, dacă vor face loc pentru ca Domnul să plănuiască şi să lucreze, El va folosi însuşirile pe care li le-a dat, pe o cale ce va glorifica Numele Său. El îi va curăţa pe lucrătorii Săi de orice egoism, îndepărtând lăstarii care ar împleti împrejur scopuri ce nu sunt de dorit, tăind viţa, aşa ca ea să aducă roade. Dumnezeu este Marele Vier. El va face ca tot ce ţine de viaţa celor împreună lucrători cu Hristos să servească marelui Său scop de creştere şi de rodire. E planul Lui ca, aducându-i zilnic pe servii Săi să semene la chip cu Hristos şi făcându-i părtaşi de natură dumnezeiască, să-i facă să aducă rod îmbelşugat. El doreşte ca poporul Său, trecând faptic prin experienţa adevărului Evangheliei, să devină un popor de misionari sinceri, puternici, vrednici de încredere, practici. El ar vrea ca ei să aducă rezultate mult mai valoroase, mai sfinte şi mai precise decât s-au dat pe faţă până în zilele noastre.
30:15 Olarul ia lutul în mâinile sale şi-l modelează şi îl fasonează după voia lui. El îl frământă şi-l lucrează. El îl rupe în bucăţi şi apoi îl strânge laolaltă. Îl umezeşte şi apoi îl usucă. Îl lasă un timp să zacă fără să-l atingă.
30:16 Când e perfect flexibil, continuă lucrarea de a face din el un vas. Îi dă formă, îl potriveşte şi îl netezeşte pe roată. Îl usucă la soare şi îl coace în cuptor. În felul acesta, devine un vas bun de a fi folosit. La fel doreşte Marele Lucrător să ne modeleze şi să ne fasoneze şi pe noi. Aşa cum e lutul în mâinile olarului, aşa trebuie să fim noi în mâinile Sale. Noi nu trebuie să încercăm să facem lucrarea olarului. Partea noastră este de a ne supune la lucrarea de modelare pe care o face Marele Lucrător.
30:17 NEVOIA DE SFETNICI ÎNŢELEPŢI
30:18 Domnul a rânduit ca medicii din sanatoriu să stea ca santinele credincioase. Prin ei, Dumnezeu dorea să facă lucrarea care trebuie să fie făcută în instituţie. Ei trebuia să fie ajutoarele tale. Prin ei, trebuia să se dea idei cu privire la lucrarea de a ajuta omenirea suferindă.
30:19 Dar tu ai avut nevoie de sfatul altora în afară de al colaboratorilor tăi. În sfatul vostru era nevoie de idei proaspete, noi, deoarece nu toate planurile tale purtau autorizaţia divină. Tu ai agitat mintea conlucrătorilor tăi în privinţa lucrării misionare medicale în aşa măsură, încât ei au ajuns ca nişte oameni pierduţi în ceaţa nesiguranţei.
30:20 Am fost instruită de Domnul că ispita ta va fi de a face lucrarea ta misionară medicală să stea independentă de conferinţă. Dar planul acesta n-a fost drept. Am văzut că tu nu puteai să plănuieşti aşa cum făceai, nici să-ţi realizezi ideile, fără pagubă pentru tine şi pentru cauza lui Dumnezeu.
30:21 UN AJUTOR DIVIN
30:22 Frate, fiind chirurg, ai avut de tratat cele mai critice cazuri şi uneori te-a apucat spaima. Pentru a îndeplini aceste datorii dificile, ştiai că lucrul trebuie să se facă rapid şi că nu trebuia să se facă mişcări greşite. De repetate ori trebuia să treci repede de la o datorie la alta. Cine a fost alături de tine când săvârşeai aceste operaţii
30:23 critice? Cine te-a ţinut calm şi stăpân pe tine în crizele acelea, dându-ţi discernământ viu şi rapid, vedere ageră, nervi liniştiţi, îndemânare şi precizie? Domnul Isus l-a trimis pe îngerul Său pentru a-ţi spune ce să faci. O mână a fost pusă pe mâna ta. Isus, şi nu tu, a călăuzit mişcările instrumentului tău. Uneori ţi-ai dat seama de aceasta şi o calmitate minunată a venit asupra ta. Nu îndrăzneai să te grăbeşti, şi totuşi ai lucrat rapid, ştiind că nu era nici un moment de pierdut.
30:24 Domnul te-a binecuvântat. Tu ai fost sub călăuzirea divină. Alţii, care nu ştiau nimic despre Prezenţa stăpânitoare care lucrează cu tine, ţi-au dat ţie toată gloria. Medici eminenţi au fost de faţă la operaţiile tale şi ţi-au lăudat îndemânarea. Lucrul acesta este plăcut pentru tine. Tu ai fost foarte mult onorat de Dumnezeu, pentru ca Numele Lui să fie preamărit, şi nu al tău; dar tu nu ai fost totdeauna în stare să suferi vederea Celui Nevăzut. Tu ai avut plăcerea de a te distinge şi nu ai depins totdeauna de Dumnezeu. N-ai fost dispus să iei seama la sfatul servilor Domnului. Ai plănuit multe lucruri în propria ta înţelepciune. Domnul vrea ca tu să-i respecţi pe predicatorii Evangheliei. Chiar atunci când aveai mai mare nevoie de discernământ, ca să poţi vedea nu numai o singură latură a lucrării, ci toate laturile, ai ales ca sfetnici oameni care se găseau sub mustrarea lui Dumnezeu. Erai dispus să te legi cu ei, dacă erau gata să-ţi urmeze planurile.
30:25 Prin rugăciune şi consacrare, căutându-L pe Domnul pentru înţelepciune şi supunându-te călăuzirii Lui, ai fi fost împiedicat să începi multe acţiuni care s-au născut nu din voia lui Dumnezeu, ci din voia omului. Ţie ţi s-a dat o anumită lucrare. Dar tu ai neglijat lucruri de mare însemnătate pentru a te apuca, într-un spirit impulsiv, nesfătuit de Domnul sau de fraţii tăi, de lucruri
30:26 de mai mică însemnătate. Fraţii tăi ţi-ar fi putut da sfat, dar tu ai dispreţuit orice cuvânt care s-ar fi pus în calea planurilor tale. Aceasta te-a pus într-o poziţie grea. Dacă ai fi rămas la lucrul care ţi s-a încredinţat, Dumnezeu ar fi făcut din tine un conlucrător al Său cu un succes din ce în ce mai mare.
30:27 Domnul doreşte ca mintea ta să se contopească cu mintea altor oameni. Uneori, când servii Lui au avut altă părere decât a ta, aceasta era exact ceea ce Dumnezeu cerea de la tine să faci. Dar tu ai tratat sfatul lor în aşa fel, încât după aceea ei au tăcut, când ar fi trebuit să vorbească. Dumnezeu doreşte ca cei pe care El i-a aşezat în poziţii de încredere să facă dreptate şi judecată cu toată înţelepciunea.