27:1 Susţineţi lucrarea medicală
27:2 Cooranbong, N.S.W., 1 februarie 1899.
27:3 Mă adresez celor cu poziţii de răspundere la Conferinţa Generală şi celor care lucrează în domeniul misionar medical. Sunt de asemenea însărcinată să vorbesc comunităţii din Battle Creek, cum şi tuturor celorlalte comunităţi ale noastre.
27:4 Am fost însărcinată să spun, în legătură cu lucrarea misionară medicală, că există primejdia de a dezvolta lucrurile prea mult într-o singură direcţie. Dar nu trebuie să se înţeleagă că ceea ce spun cu privire la lucrul acesta i-ar îndreptăţi în vreun fel oarecare pe cei care se ţin departe de lucrarea misionară medicală. Sunt mulţi aceia care n-au avut simpatie faţă de lucrarea aceasta. Ei trebuie să fie cu băgare de seamă cum vorbesc acum despre ea, deoarece ei nu se pricep la subiectul acesta, pentru că n-au umblat în lumină. Oricare le-ar fi poziţia în lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să aibă grijă să nu exprime sentimente care ar împiedica sau descuraja conferinţele noastre să facă lucrarea aceasta. Poziţia pe care au luat-o unii cu privire la lucrarea misionară medicală face cu neputinţă ca argumentele lor cu privire la subiectul acesta să aibă vreo greutate. Ei nu sunt clar-văzători; judecata lor este părtinitoare.
27:5 Fiecare ramură a lucrării este necesară, dar fiecare ramură trebuie să fie sub supravegherea lui Dumnezeu. Lucrarea misionară medicală trebuie să fie faţă de cauza lui Dumnezeu ca mâna dreaptă faţă de corp. N-ar fi drept ca toate forţele corpului să meargă la mâna dreaptă şi tot aşa n-ar fi drept ca toate forţele cauzei lui Dumnezeu să fie folosite numai în lucrarea medicală misionară. Lucrarea de predicare a Cuvântului trebuie să fie susţinută, iar în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie unitate, perfectă unitate. Aceia care n-au simţit nici un interes faţă de lucrarea misionară medicală tratează fără respect mâna dreaptă a cauzei lui Dumnezeu. Toţi trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de lucrarea aceasta. Să vorbească
27:6 cât se poate mai puţin, până nu ajung să stea într-o poziţie bună. Tăcerea este elocvenţă atunci când mintea nu este sfinţită, şi deci nu poate discerne cele spirituale.
27:7 NEVOIA AVERTIZĂRII
27:8 În timpul de faţă e nevoie de multă băgare de seamă. "Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie." (Iacov 1,19). Să luăm seama la îndemnul: "Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşeală inimile celor lesne crezători. Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul." (Rom.16,17-19) "Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire." (1 Cor.1,10). Aceasta este voia lui Dumnezeu. Vom asculta de ea? "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: 'Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.' Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? Căci, întrucât lumea cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu." (1 Cor.1,18-24).
27:9 Ce schimbare s-ar vedea dacă toţi cei care sunt în poziţii de răspundere şi-ar da seama că lucrează sub ochii unui Dumnezeu Atotvăzător! Ceea ce trebuie acum este lucrarea nestânjenită a Spiritului Sfânt asupra minţii şi a inimii. Fără aceasta, străduinţele noastre vor fi neroditoare. Atunci când Spiritul ne modelează şi ne fasonează, cuvintele noastre vor da pe faţă o recunoştinţă pornită din inimă.
27:10 IMPORTANŢA LUCRĂRII MISIONARE MEDICALE
27:11 Este mare nevoie de o cunoaştere sporită a reformei sanitare în toate ramurile ei. Aceia care au avut privilegiul de a auzi adevărul să dea un semnal clar din trâmbiţă atunci când proclamă a treia solie îngerească. Trebuie să se execute anumite feluri de lucrare, ca de pildă lucrarea misionară medicală. Lucrarea aceasta trebuie să fie săvârşită în legătură cu solia Evangheliei pentru timpul prezent. Adevărata lucrare misionară medicală este Evanghelia pusă în practică. Aceia care nu pot să vadă rostul acestei lucrări n-ar trebui să se simtă autorizaţi să conducă nici una dintre fazele ei, până nu-i înţeleg rostul.
27:12 Doresc să spun hotărât că Domnul a făcut mult bine prin lucrarea misionară medicală şi că El l-a folosit pe medicul nostru principal, ca un reprezentant special al Său. În lucrarea medicală, nu au fost toate fără defect. Au fost legate de ea multe lucruri care i-au degradat sfinţenia. Dar Domnul va supraveghea lucrarea şi va avea grijă ca ea să nu devină disproporţionată în această ramură. Lucrarea nu va fi distorsionată dacă biserica se va ridica şi va lumina, dând dovadă că lumina ei a venit şi că slava Domnului a răsărit asupra ei.
27:13 Lucrătorii misionari medicali trebuie să fie curăţiţi, sfinţiţi, înnobilaţi. Ei trebuie să se înalţe până la cel mai înalt grad al desăvârşirii. Ei trebuie să fie modelaţi şi formaţi după chipul dumnezeiesc. Atunci ei vor vedea că reforma sanitară şi lucrarea misionară medicală trebuie să fie unite cu predicarea Evangheliei.
27:14 Motivul pentru care membrii bisericii nu înţeleg ramura aceasta de lucrare este că ei nu urmează lumina, nu merg pas cu pas după marele lor Conducător. Lucrarea misionară medicală e de la Dumnezeu şi poartă semnătura Lui. Pentru motivul acesta, omul să-şi ţină mâinile la o parte şi să nu dorească să o administreze după propriile sale idei.
27:15 Solia noastră este o solie mondială. Şi, chiar dacă mijloacele nu trebuie să fie absorbite într-o singură ramură a lucrării, aşa încât ultima solie evanghelică să nu poată fi dusă în câmpuri noi, lucrarea misionară medicală în nici un fel nu trebuie să fie defăimată; ea nu trebuie să fie reprezentată ca o lucrare inferioară. Lumea este un mare spital; ea a fost coruptă de locuitorii ei şi mizeria este universală. Domnul i-a dat medicului nostru principal o lucrare de a ajuta la pregătirea unui popor care să stea în ziua cea mare a lui Dumnezeu. Dar el trebuie să lucreze sub supravegherea lui Dumnezeu. Sunt unele părţi în activitatea lui care trebuie să fie modelate mai strâns după principiile Marelui Lucrător.
27:16 CAUZA SĂRĂCIEI DIN BISERICĂ
27:17 Acela care este rânduit să îndeplinească o parte din lucrarea pentru timpul de faţă ar trebui să simtă răspunderea solemnă ce zace asupra lui. Noi lucrăm pentru veşnicie. Dacă mâncăm din pâinea care a venit din cer, vom fi asemenea lui Hristos în spirit şi în caracter. Trăim într-o vreme când nu trebuie să fie lenevie spirituală. Fiecare suflet trebuie să fie încărcat cu curentul vieţii cereşti. Adesea se pune întrebarea: "Care este cauza lipsei de putere spirituală în biserică?" Răspunsul este: "Membrii îngăduie ca mintea lor să fie abătută de la Cuvântul lui Dumnezeu." Noi suntem construiţi din punct de vedere fizic din ceea ce mâncăm şi, în acelaşi fel, caracterul spiritualităţii noastre este hotărât de hrana dată minţii. Noi trebuie să dăm minţii şi inimii hrana cuvenită, mâncând carnea şi bând sângele Fiului lui Dumnezeu.
27:18 Domnul Hristos declară: "Adevărat, adevărat, vă spun, că cine
27:19 crede în Mine are viaţă veşnică Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine." (Ioan 6,47-57) Noi trebuie să rămânem în Hristos şi Hristos trebuie să rămână în noi, deoarece noi suntem "împreună lucrători cu Dumnezeu". Lucrarea creştinului este o lucrare individuală. Lucrătorii lui Dumnezeu să înceteze să mai caute greşeli, deoarece aceasta este un păcat. Să se dezvolte aşa cum gândesc că ar trebui să se dezvolte colegii lor, lucrători. E privilegiul lor de a trăi în Hristos, hrănindu-se cu pâinea vieţii. Cei care fac aceasta vor avea o experienţă mereu crescândă şi sănătoasă, iar neprihănirea lui Dumnezeu va merge înaintea lor, pe măsură ce săvârşesc lucrarea arătată în capitolul 58 din Isaia.
27:20 FIECĂRUIA LUCRUL LUI
27:21 Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscută. "El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii evanghelişti; pe alţii păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos." (Ef.4,11.12). Textul acesta arată că trebuie să fie diferiţi lucrători, felurite instrumente. Fiecare are o lucrare deosebită. Nimănui nu i se cere lucrarea altuia şi, cu toate că nu e calificat, să încerce să o facă. Dumnezeu i-a dat fiecăruia după puterea lui. Un om poate crede că poziţia lui îi dă autoritate să le dicteze altor lucrători, dar lucrurile nu stau aşa. Necunoscându-le lucrarea, el ar dezvolta acolo unde ar trebui să restrângă şi ar restrânge acolo unde ar trebui să
27:22 dezvolte, deoarece nu poate vedea decât acea parte a viei, unde lucrează el.
27:23 Trăiţi pentru Dumnezeu. Faceţi din învăţătura Mântuitorului o parte din viaţa voastră. Cărarea voastră va străluci de o lumină clară şi strălucitoare. Voi veţi avea ungerea cerească şi veţi fi feriţi de a face greşeli grave. Nu fiţi atât de captivaţi de lucrarea pe care o faceţi voi într-o parte a viei Domnului, încât să nu puteţi aprecia lucrarea pe care o fac alţii în alte părţi ale viei. Poate că ei îşi cultivă talentele cu credincioşie, aşa că le pot înapoia, îndoit la număr, Dumnezeului lor. Fiecare om să-şi vadă de propria sa lucrare, asigurându-se că e completă, fără pată sau zbârcitură, care să-i strice desăvârşirea. Apoi lăsaţi pe seama lui Dumnezeu, ca El să spună: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!" (Mat.25,23)