22:1 AJUTORAREA CELOR CARE AU NEVOIE DE AJUTOR
22:2 Ca instrumente ale lui Dumnezeu, noi trebuie să avem inimi de carne, pline de iubirea care ne îndeamnă să le fim de ajutor celor care sunt în mai mare nevoie ca noi. Dacă îi vedem pe fraţii şi pe surorile noastre că se luptă sub povara sărăciei şi a datoriilor, dacă vedem comunităţi care au nevoie de ajutor spiritual, ar trebui să manifestăm un interes neegoist faţă de ele şi să le ajutăm în măsura în care Dumnezeu ne-a dat prosperitate. Dacă voi, care aveţi răspunderea unei instituţii, vedeţi alte instituţii luptându-se cu curaj pentru a se ţine pe picioare, aşa ca să poată face o lucrare asemănătoare cu lucrarea instituţiilor în care lucraţi, nu fiţi geloşi.
22:3 Nu căutaţi să duceţi la desfiinţare o forţă lucrătoare şi să vă înălţaţi pe voi în conştientă superioritate. Mai bine reduceţi unele dintre planurile voastre mari şi ajutaţi-i pe cei care se luptă cu greutăţile. Ajutaţi-le în realizarea unora dintre planurile lor de dezvoltare a facilităţilor. Nu folosiţi fiecare ban pentru a vă dezvolta înlesnirile şi a vă spori răspunderile. Rezervaţi parte din mijloacele voastre pentru înfiinţarea, în alte locuri, atât a instituţiilor sanitare, cât şi a şcolilor. Veţi avea nevoie de multă înţelepciune pentru a şti exact unde să plasaţi aceste instituţii, în aşa fel încât oamenii să poată avea folosul cel mai mare. Toate lucrurile acestea trebuie să fie cercetate cu imparţialitate.
22:4 Cei care sunt în poziţii de răspundere vor avea nevoie de înţelepciune de sus pentru a proceda drept, a iubi mila şi a da pe faţă milă, nu numai faţă de câţiva, ci faţă de toţi cei cu care vin în contact. Hristos Îşi identifică interesele cu cele ale poporului Său, indiferent cât de săraci şi nevoiaşi ar fi oamenii. Trebuie să se înfiinţeze misiuni pentru oamenii de culoare şi fiecare trebuie să caute să facă ceva şi să facă acum.
22:5 E nevoie să se înfiinţeze instituţii în diferite locuri, pentru ca bărbaţi şi femei să poată fi puşi să lucreze cu cele mai bune puteri în temere de Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să-şi piardă din vedere misiunea şi lucrarea. Fiecare ar trebui să ţintească să ducă lucrarea încredinţată în mâinile lui spre un rezultat plin de succes. Toate instituţiile noastre ar trebui să păstreze lucrul acesta în minte şi să se străduiască să ajungă la succes; dar, în acelaşi timp, să-şi aducă aminte că succesul va spori în măsura în care dau pe faţă o dărnicie dezinteresată, împărţindu-şi belşugul cu instituţiile care se luptă să-şi păstreze poziţia. Instituţiile noastre prospere ar trebui să ajute acele instituţii despre care Dumnezeu a spus că ar trebui să trăiască şi să prospere, dar care încă mai au de dus lupte ca să poată exista. Printre noi se dă pe faţă prea puţină iubire adevărată şi neegoistă. Domnul spune: "Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste." "Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi." (1 Ioan 4,7.8.12) Nu-I este plăcut lui Dumnezeu să vadă că omul se uită numai la ale sale, închizându-şi ochii faţă de interesele altora.
22:6 CE POATE FACE O INSTITUŢIE PENTRU ALTA
22:7 În providenţa lui Dumnezeu, Sanatoriul din Battle Creek a prosperat foarte mult, iar în cursul anului ce vine, cei care poartă răspunderea ar trebui să-şi restrângă nevoile. În loc de a face tot ce doresc pentru dezvoltarea facilităţilor lor, ei ar trebui să facă o lucrare neegoistă pentru Dumnezeu, întinzând mâna iubirii către
22:8 interesele concentrate în alte locuri. Ce ajutor ar putea ei să dea pentru Rural Health Retreat, din St. Helena, dând câteva mii de dolari acestei instituţii! O astfel de donaţie le-ar da curaj celor de la conducere, inspirându-i să meargă înainte şi în sus.
22:9 Sanatoriului din Battle Creek i-au fost făcute donaţii la începuturile istoriei lui şi nu s-ar cuveni oare ca acest sanatoriu să gândească cu grijă ce poate face pentru instituţia soră de pe coasta Pacificului? Fraţii mei din Battle Creek, nu vi se pare că e în armonie cu rânduielile lui Dumnezeu ca voi să vă restrângeţi nevoile, să reduceţi lucrările de construire şi să nu mai extindeţi instituţiile noastre din centrul acesta? Pentru ce nu consideraţi că este privilegiul şi datoria voastră de a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor?
22:10 O REFORMĂ NECESARĂ
22:11 Am fost instruită că e necesară o reformă în direcţia aceasta, pentru ca să domnească printre noi o mai mare dărnicie. E o primejdie neîncetată ca până şi adventiştii de ziua a şaptea să fie biruiţi de ambiţie egoistă şi să concentreze toate mijloacele şi toată puterea în interesele pe care le administrează în mod direct. Există primejdia ca oamenii să permită ca un sentiment de gelozie să se trezească în inima lor şi să devină invidioşi faţă de interese care sunt tot atât de importante ca şi acelea pe care le mânuiesc ei. Aceia care cultivă harul creştinismului curat nu pot privi cu nepăsare asupra vreunei părţi a lucrării din marea vie a Domnului. Aceia care sunt într-adevăr convertiţi vor avea un interes egal faţă de lucrarea din toate părţile viei şi vor fi gata să ajute oriunde este necesar ajutorul.
22:12 Egoismul este cel care îi împiedică pe oameni să trimită ajutor locurilor acelora unde lucrarea lui Dumnezeu nu e atât de prosperă cum este în instituţia peste care ei au supravegherea. Aceia care poartă răspunderea ar trebui să urmărească binele fiecărei ramuri a cauzei şi a lucrării lui Dumnezeu. Ei ar trebui
22:13 să încurajeze şi să susţină interesele din alte câmpuri la fel ca interesele din propriul lor câmp. În felul acesta, legăturile frăţietăţii vor fi întărite printre membrii familiei lui Dumnezeu de pe pământ şi se va închide poarta în faţa meschinelor gelozii şi invidii pe care poziţia şi prosperitatea le trezesc cu siguranţă, dacă inima nu e stăpânită de harul lui Dumnezeu.
22:14 "Să ştiţi", scria Pavel, "cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci 'pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu'. Şi Dumnezeu poate să vă umple de orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună." "În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi; şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!" (2 Cor.9,6-8.11-15)
22:15 PRINCIPIILE VII ALE FRĂŢIETĂŢII
22:16 Legea lui Dumnezeu este împlinită numai atunci când oamenii Îl iubesc cu inima, mintea, sufletul şi cu puterea lor, iar pe semenii lor ca pe ei înşişi. Manifestarea acestei iubiri e ceea ce aduce slavă lui Dumnezeu în locurile înalte, iar pe pământ pace şi bună învoire între oameni. Domnul este proslăvit când se atinge marele scop al Legii Sale. Lucrarea Duhului Sfânt a fost ca, veac după veac, să transmită iubire inimii omului, deoarece iubirea este principiul viu al frăţietăţii.
22:17 Nici un colţişor şi nici o ascunzătoare a sufletului nu trebuie să fie o tainiţă
22:18 a egoismului. Dumnezeu doreşte ca planul cerului să fie realizat şi, în fiecare familie, în fiecare comunitate, în fiecare instituţie, să domnească ordinea şi armonia cerească. Dacă iubirea aceasta ar fi modelat societatea, am fi putut vedea realizarea principiilor nobile într-o purtare plină de amabilitate şi politeţe creştină şi în bunătate creştină faţă de cei răscumpăraţi prin sângele lui Hristos. S-ar putea vedea o transformare spirituală în toate familiile, în instituţiile şi în comunităţile noastre. Când are loc transformarea aceasta, aceste entităţi vor deveni instrumente prin care Dumnezeu va da lumii lumină şi, în felul acesta, prin disciplină şi educaţie creştină, va pregăti bărbaţi şi femei pentru societatea cerească.
22:19 Isus S-a dus să pregătească locuinţe pentru aceia care se pregătesc, prin iubirea şi harul Lui, pentru sălaşurile fericirii. În familia lui Dumnezeu din cer nu se va găsi nici o persoană egoistă. Pacea şi armonia curţilor cereşti nu vor fi întinate de prezenţa cuiva care e aspru şi lipsit de amabilitate. Acela care se laudă cu lucrarea ce i-a fost dat să o facă nu va vedea nicidecum Împărăţia lui Dumnezeu, afară de cazul că e schimbat în spirit, afară de cazul că devine blând şi smerit, descoperind simplitatea unui copilaş.