20:11 Copenhaga, 17 iulie 1886 Pavel era un om care ştia ce înseamnă a fi părtaş la suferinţele lui Hristos. N-ai nevoie să repet istoria încercărilor lui. Viaţa lui a fost o viaţă de muncă neîntreruptă, cu toate că era lovit de multe slăbiciuni. El era fără încetare urmărit de ura şi răutatea iudeilor. Ei erau peste măsură de înfuriaţi pe el şi făceau tot ce puteau ca să-l împiedice în lucrarea lui. Şi, cu toate acestea, auzim glasul lui răsunând de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre: "Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd; ... căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice." "Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi." (2 Cor. 4,17.18; Rom.8,18) Pavel nu exagerează în aprecierea pe care o face cu privire la privilegiile şi avantajele vieţii creştine. Nu vorbesc cu ezitare despre lucrurile acestea; deoarece ştiu din propria mea experienţă că ceea ce spune el e adevărat.