16:1 Care spun că întunericul este lumină
16:2 Şi lumina întuneric,
16:3 Care dau amărăciune în loc de dulceaţă
16:4 Şi dulceaţă în loc de amărăciune!
16:5 Vai de cei
16:6 Ce se socot înţelepţi,
16:7 Şi se cred pricepuţi!
16:8 De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea,
16:9 Şi cum arde flacăra iarba uscată,
16:10 Tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor,
16:11 Şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna.
16:12 Căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor,
16:13 Şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel."
16:14 Is. 5,7.11-13.20.21.24
16:15 "SCRISE PENTRU ÎNVĂŢĂTURA NOASTRĂ"
16:16 "Aceste lucruri au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor." (1 Cor.10,11). Avertizarea ni se transmite din generaţie în generaţie şi a ajuns în zilele noastre: "Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice:
16:17 Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
16:18 Nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.
16:19 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?" (Evr. 3,12-16) Nu putem noi, cei care trăim în timpul sfârşitului, să ne dăm seama de importanţa cuvintelor apostolului: "Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu"? (Evr.3,12)
16:20 Asupra noastră străluceşte lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna la Sine un popor din fiecare neam, seminţie şi limbă. În mişcarea adventă, El a lucrat pentru moştenirea Sa, aşa cum a lucrat pentru izraeliţi atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credinţa poporului Său a fost pusă la încercare, aşa cum a fost pusă la încercare credinţa evreilor la Marea Roşie. Dacă
16:21 ar fi continuat să se încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoţise în experienţa lor trecută, adventiştii din primele zile ar fi putut să vadă mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toţi aceia care activau uniţi în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea şi ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizaţi, lucrarea de încheiere ar fi fost dusă la capăt şi Hristos ar fi venit pentru a-Şi răscumpăra poporul.
16:22 SOLIA PENTRU ZILELE NOASTRE
16:23 Am fost instruită să adresez cuvinte de avertizare pentru fraţii şi surorile noastre care sunt în primejdia de a pierde din vedere lucrarea specială pentru timpul prezent. Domnul ne-a făcut depozitari ai adevărului sacru. Noi trebuie să ne ridicăm şi să luminăm. În fiecare ţară, trebuie să vestim a doua venire a lui Hristos, în graiul descoperitorului care proclamă: "Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui!" (Apoc.1,7) Ce facem noi? Vestim noi solia îngerului al treilea? "Apoi (după primul înger şi al doilea), a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: 'Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul
16:24 numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus'." (Apoc.14,9-12) Poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus sunt unite. Ele trebuie să fie arătate clar lumii.
16:25 ÎMPOTRIVIREA VRĂJMAŞULUI
16:26 În Cuvântul lui Dumnezeu, ne sunt arătate consecinţele proclamării soliei îngerului al treilea. "Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos." (Apoc. 12,17). Refuzul de a asculta de poruncile lui Dumnezeu şi hotărârea de a cultiva ura împotriva celor care proclamă poruncile conduc la cel mai îndârjit război din partea balaurului, ale cărui puteri sunt îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu, păstrător al poruncilor. "A făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei." (Apoc.13,16.17) Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în ţinerea Sabatului zilei a şaptea, monumentul Domnului în amintirea creaţiunii. "Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: 'Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Să nu care cumva să nu ţineţi abatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.'" (Exod 31,12.13) Aici, Sabatul este prezentat clar ca un semn între Dumnezeu şi poporul Său.
16:27 Semnul fiarei este opusul acestuia - ţinerea zilei întâi a săptămânii. Semnul acesta îi deosebeşte pe aceia care recunosc supremaţia autorităţii papale, de aceia care recunosc doar autoritatea lui Dumnezeu.