6:7 În Ziua Cincizecimii, Cel Nemărginit S-a descoperit cu putere bisericii. Prin Duhul Său cel Sfânt, El S-a coborât din înălţimile cerului ca un vânt puternic, vâjâitor, în odaia în care erau adunaţi apostolii. Era ca şi cum, de veacuri, puterea fusese ţinută în frâu, iar acum, cerul se bucura că poate fi în stare să reverse asupra bisericii bogăţiile puterii Duhului Sfânt. Iar sub influenţa Duhului, cuvinte de pocăinţă şi de mărturisire se amestecau cu cântări de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi cuvinte profetice. Tot cerul s-a plecat jos de tot, pentru a privi cu uimire şi pentru a adora înţelepciunea Iubirii nemărginite şi de necuprins. Pierduţi în admiraţie, apostolii şi ucenicii au strigat: "Iată ce iubire!"(1 Ioan 4, 10). Ei au apucat darul împărţit. Şi care a fost urmarea? Mii s-au convertit într-o singură zi. Spada Duhului, proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată în fulgerele cerului, îşi tăia drum prin necredinţă.