5:32 Atunci când s-a acordat acest Dar minunat şi nepreţuit, cerul întreg a fost zguduit cu putere, într-un efort de a înţelege iubirea de necuprins a lui Dumnezeu, trezit pentru a deştepta în inima oamenilor o recunoştinţă pe măsura valorii Darului. Se cuvine deci ca noi, aceia pentru care Hristos Şi-a dat viaţa, să ne clătinăm între două păreri? Se cuvine oare să înapoiem lui Dumnezeu numai un strop din calităţile şi puterile împrumutate nouă de El? Cum putem face lucrul acesta, bine ştiind că El, care era Conducătorul întregului cer, a pus deoparte veşmântul Său împărătesc şi coroana Sa împărătească şi, cunoscând starea de neajutorare a neamului omenesc decăzut, a venit pe pământul acesta, în natura noastră omenească, pentru ca noi să ne putem uni natura omenească cu natura Lui dumnezeiască? El S-a făcut sărac pentru ca noi să putem ajunge în stăpânirea comorii cereşti, "o greutate veşnică de slavă" (2 Cor. 4, 17). Pentru ca să ne scape, El S-a coborât de la o umilinţă la alta, până când El, Hristos, suferindul divino-uman, a fost înălţat pe cruce, ca să atragă pe toţi oamenii la Sine. Fiul lui Dumnezeu n-ar fi putut să dea pe faţă mai multă bunăvoinţă decât a făcut; nu S-ar fi putut coborî mai jos decât a făcut-o.